Google sarbatoreste azi o indiaca supranumita „calculatorul uman” – Shakuntala Devi. Sunt mai multe astfel de exemple care sfideaza orice explicatie. Paradoxal Devi era tehnohoba, nu prea era de acord cu folosirea tehnologiei.

Oamenii de stiinta britanici cu siguranta explica inteligenta umana ca o evolutie fireasca a maimultelor vanatoare de animale care mancand atata carne cu protenine au devenit peste noapte (la scala universului) inteligente, atat de inteligente incat nici pana in ziua de azi nu intelegem mare lucru din felul in care functioneaza creierul.

Ce stiu oamenii in prezent despre creier este aproape nimic comparativ cu celelalte organe si sisteme ale corpului omenesc. Deocamdata este cam imposibil sa poata inainta mai mult in aceasta privinta, oricat de optimisti ar fi oamenii de stiinta britanici cu privire la viitorul evolutiei stiintei, din urmatorul motiv: creierul este intr-o continua dinamica si pe langa faptul ca fiecare creier este unic, fiecare creier este in continua transformare. Mii de legaturi intre neuroni se fac si se refac in orice secunda, mii de sinapse interactioneaza intre ele intr-un mod misterios si care nu doar ca nu poate fi observat in detaliu, dar nici macar nu exista un model care sa explice cum se formeaza aceste sinapse, care sunt sursa acestora, cine determina sa se formeze, si de ce se formeaza intr-un anume fel si nu intr-altul.

Stim deci din ce este construit creierul, ca exista neuroni, dendrite, substante chimice care stimuleaza anumite zone sau inhiba de asemenea activitate in anumite zone, stim cam ce rol au anumite zone, dar marea necunoscuta este de fapt „cum functioneza creierul?”. Fiind o structura vie in continua schimbare si transfromare, creierul este poate singura „particula cuantica” macroscopica, care functioneaza atat de misterios si se schimba atat de ciudat incat metodele actuale de observatie ale stiintei s-au blocat. Si nici macar nu am intrat in discutii despre schimbul electric si rolurile campurilor electrice in functionarea creierului.

Despre Devi, ca sa va faceti idee ce capacitati avea, a calculat radacina patrata din 188132517 mai repede ca un calculator (in 1977). In 1980 a inmultit in 28 secunde doua numere de 13 cifre. Faptul ca exista totusi o perioada de gandire si ca acele calcule grele, Devi le facea mai greu decat pe cele usoare, mie imi spune ca sunt sanse mari ca indianca sa nu fi fost doar un mediu sub influenta unor puteri diabolice, ci pur si simplu un om daruit de Dumnezeu cu un talent deosebit, precum sunt si alte exemple similare.

Nu stiu ce au invatat oamenii din inteligenta acestei femei si ce concluzii au tras. Eu vad insa in ea doar o umbra a inteligentei cu care a fost creat Adam si care de-a lungul anilor prin departarea continua de Dumnezeu si caderea in pacat s-a pierdut. Orice pacat deformeaza mintea umana, o altereaza iremediabil, inlocuieste sinapsele bune si taie din ele pana cand le „modeleaza” inspre raul total, inspre punctul in care raul devine singura ratiune. Ce este altceva raul decat lipsa totala a binelui, asa cum intunericul nu are esenta in sine ci este lipsa luminii. Deci Adam era atat de inteligent incat se afla in contemplatia naturii create, intelegea totul si traia intr-o admiratie perpetua. Unul dintre darurile lui Adam de exemplu, era acela de a cunoaste rostul lucrurilor de a itelege ce loc are fiecare creatura in creatia lui Dumnezeu. De aceea, Adam a pus numele la animale:

18. Şi a zis Domnul Dumnezeu: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el”.
19. Şi Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; aşa ca toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam.
20. Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui. (Facerea 2#18)

Numirea animalelor de catre Adam nu a fost doar un gest de stapanitor, dar mai ales un act intelectual, prin care Adam cofirma ca intelege fiecare animal in parte ce rol are si ce anume il caracterizeaza si prin inteligenta pe care i-a dat-o Dumnezeu este capabil sa numeasca pe fiecare in parte.

Si inca ceva despre inteligenta omului de la inceputuri. Ati observat batranii de astazi, mai ales cei care nu au activitati intelectuale, cat de usor uita chiar si de pe o zi pe alta si raman cu amintiri fragmentare din viata lor, uitand bineinteles majoritatea informatiilor pe care le au cumulat in viata dar uneori chiar si deprinderile de zi cu zi de pe vremea de cand erau in campul muncii? Aceasta se intampla deoarece cand incepe degradarea celulei prin procesul de imbatranire, evident nu mai exista materia cenusie care sa stocheze informatiile, sau daca poate exista, nu mai exista flexibiltatea mentala care sa le extraga si sa le foloseasca in context. Mai degraba eu as merge pe partea asta, dar nu vreau sa incep sa speculez despre memorie si cum vom fi capabili sa stim tot ce am facut in viata noastra pana in cel mai mic detaliu. Fie in trupul material, fie in cel spiritual, undeva aceste informatii sunt stocate, dar „trecerea vamii” de catre aceste informatii poate sa aiba loc si in timpul vietii bucata cu bucata si doar la sfarsit, „en gross” – ceea ce ar presupune ca toata informatia sa fie stocata cat suntem in viata in creier. De aici poate si experienta unora care inainte de moarte marturisesc ca le trece prin fata ochilor filmul cu viata lor, pe unde au fost, ce au facut, etc. Revenind la batranete: va imaginati batranii din ziua de astazi traind sute de ani, cum se spune in Geneza? Chiar considerand ca procesul imbatranirii nu incepea la 70 de ani si ca oamenii erau relativ tineri si in putere pana spre sfarsitul vietii, sau de ce nu, procesul de imbatranire nici nu exista, „chemarea” era pur si simplu mult mai rapida si mai simpla ca azi cand degradarea este un proces relativ lent si rabdator cu pshihologia omului care are astfel timp sa realizeze ca sfarsitul se apropie si nu va trai o vesnicie pe pamantul acesta.

Deci chiar daca proto-parintii nostri erau tineri pana cand mureau, cum puteau ei sa supravietuiasca sute de ani si sa nu se sminteasca de tot, sa nu uite tot ce stiau, tot ce faceau etc. Pana si omul in putere care are multe activitati, o viata in schimbare, invata mereu lucruri noi are o capacitate de memorare limitata si de asemenea sinapsele sunt destul de greu de schimbat si parca schimabarea daca se face, se face tot inspre rau, numai anumite aspecte sunt imbunatatite, in general ce inveti, cam asa ramane si nu doar ca ramane asa, dar in proces invatat se constituie intr-un pattern de invatare si pe viitor, caci si invatarea este in esenta tot un proces. Deci ai invatat sa mergi cu masina – ai dobandit n sinapse. Felul cum ai invatat, este inca o sinapsa care s-a adaugat la categoria „cum sa invat” si fie altereaza pe cele existente, fie se adauga (daca mai ai loc), fie inlocuieste altele mai vechi (daca nu ai loc). Ce vreau sa spun, ar fi fost foarte greu pentru protopoarinti sa fi trait sute de ani daca nu erau si mult mai inteligenti ca noi, ca sa nu innebuneasca si sa nu se plictiseasca. Oricat de buni ar fi fost ei si oricat de simpla viata lor, eu nu cred ca puteau sa traiasca sute de ani facand zi de zi acelasi lucru si multumindu-se cu starea de neschimbare. Omul nu poate stagna, mintea este in schimbare pentru ca tot sufletul este in schimbare, tot corpul omenesc, tot ce stim despre om, ne duce sa credem ca omul este facut ca sa se schimbe si mai precis sa sporeasca in cunoastere si in traire. Pentru asta e nevoie insa si de puterea de a intelege si de capacitatea de a cuprinde si de a pastra tot ce ai inteles pentru a dobandi intelesuri si mai mari. Evident mintea ne duce pana la un punct in care trairea spirituala o inlocuieste pas cu pas pe cea intelectuala si toate se muta acolo: gandirea, experienta, placerea etc. Granita intre ele este greu de definit si de aceea cred ca nu vor descoperii oamenii prea curand misterele mintii umane, pentru ca o prima consecinta la asta ar fi faptul ca ar descoperi cel mai mare mister: sufletul.

Nu sunt de acord cu descoperirile „oamenilor de stiinta rusi” care au pozat aura sau au descoperit „cum iese sufletul din om cand moare” si alte asemenea aberatii. Nu cred nici macar ca exista unelte care pot controla sau influenta in vreun fel creierul si gandirea. Maxim ce se poate ajunge, poate ar fi avansarea pana la capacitatile vegetative, de control a organelor, a unor functii, de stimulare sau inhibare grosiera a unor zone dar fara un rol sau scop prea bine definit, avand in vedere natura creierului.

Exemplul acestei femei indiene, ca si al altor genii, eu asta cred ca face: dovedeste ca omul are capacitati mult mai mari decat cele cu care suntem obisnuiti. Pacat insa ca doar exemplele de supra-capacitati intelectuale sunt observate si analizate in timp ce mintile curate care au realizat „perofrmante” extraordinare in plan spiritual nu prea sunt cunoscute si putini oameni sunt constienti de ele si realizeaza ca sta in puterea fiecaruia sa le dobandeasca. Asta se intampla poate si pentru ca nu exista un „calculator” spiritual cu care sa calculam rezultatele la problemele spirituale si sa comparam cu cele ale sfintilor, asa cum Devi, daca traia probabil acum cateva sute de ani cand nu aveam calculatoare, ramanea o mare anonima, poate cel mult era angajata de vreun guru indian sa-i tina socoteala la bani.