NB: desi nu sunt in total de acord cu termenul „electorata” aplicat ordonantei de sponsorizare a creditacilor si sprijinre a bancilor, il voi folosi de acum inainte, fiind totusi economic si simplu. Nu sunt de acord deoarece aspectul electoral al acestei pomeni eclipseaza componenta ilegala, imorala si anti-economica a sprijinirii bancilor din banii contribuabililor, fara nici un avantaj real nici pentru economie si nici pentru cei saraci. Si asta mai ales in momente in care accizele la conbustibili cresc, de unde putem deduce si componenta de ipocrizie a acestei masuri.
Am comentat despre electorata lui Ponta aici si aici. Cum am auzit de prima data de aceasta masura, m-am gandit instant ca aici e mana lui Isarescu si ca e o metoda de a mai da o punga de aer bancilor in timpul dezumflarii globale a acestei bule artificiale numita bula creditelor si care a inceput in 2008 si continua inca la 6 ani dupa prima gaura in balon, urmand ca sa tot se scurga aerul pana cand pompele (tiparnitele) o sa tot oboseasca si o sa pocneasca la un moment dat.
Ei bine, la nici 4-5 zile de cand am lansat ipoteza cu bailout-ul, dupa ce CTP si majoritatea „analistilor” catalogau masura ca pe una electorala si socialista – omitand aspectul de bailout– iata ca avem confirmarea:
Nota de fundamentare a proiectului de ordonanţă privind restructurarea creditelor are un conţinut care aminteşte mai degrabă de rapoartele BNR decât de notele de fundamentare publicate de Finanţe, iar surse oficiale susţin că la proiect a lucrat prim-viceguvernatorul BNR, Florin Georgescu. (Sursa: Mediafax)
Deci oricat ar face Voinea pe prostul laudandu-se ca el e „creatorul” si oricat ar face Isarescu pe nevinovatul si nestiutorul (vezi Conferinta de presa din 6 Februarie), este clar ca aceasta ordonata este o masura preventiva (daca nu tardiva) de aruncare inspre banci a inca unui colac de salvare dupa colacul „Prima casa” si numeroasele colace aruncate periodic de BNR prin RMO-uri.
Lucrurile sunt evidente: rata creditelor neperformante a sarit de mult linia rosie. Statisticile oricat de inflorate sunt ele nu pot acoperi niste realitati evidente: saracia e din ce in ce mai mare, oamenii o duc din ce in ce mai greu, multi ajung in situatia sa nu mai poata plati creditele si nu doar persoanele dar si firmele.
Pana acum Isarescu a tot pompat in banci lichiditati, le-a tot ajutat, asa cum si recunoaste in conferinta de presa la minutul 6:46 (asta apropos de Voinea care argumenta masura pe fondul momentului bun in care ne aflam, cum ca sunt lichiditatii extinse din piata care ar permite bancilor ca sa incaseze mai putini bani acum). Problema este ca chiar daca Isarescu se face ca lucrurile sunt linistite si chiar daca le tine pe linia de plutire, presiunile externe asupra sistemului incep sa provoace mici cutremure. Si nu ma refer doar la cursul valutar. Un cutremur de amplitutine mare desi putin perceptibil de oamenii de rand este ratingul agentiilor dat bancilor romanesti:
Un nou perdaf la adresa sistemului bancar: agenţia de evaluare financiară Fitch plasează băncile din România în categoria „de mâna a doua“. Potrivit unui raport publicat de agenţia de rating Fitch în luna decembrie, sectorul bancar românesc are perspective negative în acest an. Calitatea activelor din sectorul bancar românesc va continua să se deterioreze în prima parte a anului, fiind necesare provizioane suplimentare, iar profitabilitatea băncilor se va menţine la un nivel slab în 2014, anticipează experţii agenţiei de rating. (Sursa: Adevarul)
Este clar deci cred pentru toata lumea ca bancile au nevoie de aceasta bula de aer si Isarescu nu doar ca nu este deloc indiferent si necunoscator asa cum se prezinta in conferintele de presa, dar este foarte probabil si cel care a dat comanda sa se fabrice urgent un program de ajutorare a bancilor. Si Gerogescu l-a pus in aplicare, impreuna cu Voinea. Acum trebuie sa dam si cezarului ce este al cezarului. Voinea este foarte posibil sa aiba dreptate, ca el sa fie autorul schemei in forma asta si poate chiar sa fie o schema „creativa” din punctul de vedere al FMI-ului. Adica mafiotii de la FMI oricate scheme „creative” au vazut la viata lor prin care guvernele au fraierit popoarele transferand banii inspre banci, au trait sa o vada si pe asta.
Ce alternative ar fi fost? Bailout direct? Infuzia de capital direct in banci? Emiterea de obligatiuni cu dobanzi super-ridicate ca sa le mai ofere niscavai os de rontait bancherilor? Nici vorba, asa ceva nu ne-ar lasa UE, este greu de imaginat. Sa nu credeti insa ca guvernantii nostri nu ar fi avut tupeul sa ofere baiolut direct sistemului bancar daca ar fi posibil. UE insa are niscavai birocratie care deocamdata mai impiedica pana si masurile ticaloase de genul acesta sa fie luate peste noapte de un guvern fara „stampila” de unde trebuie, dar mai ales fara … un acord general, ori UE deocamdata e un balaur cu multe capete. Deci trebuia facut ceva. Prima casa a fost o alta masura „ingenioasa” romaneasca de sprijinire a bancilor, pe care britanicii abia recent au aplicat-o. Deci Voinea a imaginat o schema impreuna cu Georgescu, tema de la Isarescu fiind: ajutati bancile sa nu intre la apa.
Isarescu o grija are si nimic altceva nu il doare: macrostabilitatea sistemului bancar. Cu orice pret, fie si cu pretul saracirii intregului popor si indatorarii guvernului pentru decenii de aici inainte. Insa bancile NU AU VOIE SA CADA, aceasta este misiunea lui Isarescu. O chestiune banala cu care este de acord toata lumea, insa este greu sa intelegem cu adevarat acest ordin si sa putem sa iesim din capcanele gandirii in care ne aflam. Desi am putea doar sa ne uitam la vecinii nostri, ce fac ei si de ce ei nu prea au asemenea probleme. Bunaoara, Ungaria de care am mai vorbit.
Oare nu putea Voinea sa gandeasca o schema similara cu cea a ungurilor, prin care bancile sa plateasca si statul si populatia sa iese in avantaj? Voinea putea, dar avea Ponta cohonesc ca sa faca ce a facut Orban la unguri, adica sa se infrunte tot valul de proteste din afara, sa faca curatenie la Banca Centrala si sa se lupte cu boicotul international? Pontea nu doar ca nu ar avea cohonesc pentru asa ceva, dar nu are nici mintea si nici inima lui Orban.
In concluzie banuiala mea este urmatoarea:
1) Isarescu a cerut „soldatilor” sai si guvernului sa fabrice o schema de ajutorare a bancilor
2) Georgescu cu Voinea au fost delegati sa lucreze impreuna; probabil Georgescu se gandea la vreun program gen „A doua casa” sau „Prima casa de vacanta” etc
3) Voinea a imaginat schema asta, avand in cap si aspectele fiscale si sperand sa se intoarca ceva mizilic si pentru guvern daca tot „finanteaza” afacerea prin TVA-ul pe consum; avem toate elementele sa ne gandim ca Voinea a fost „creierul” de unde si nerabdarea lui de a se lauda cu schema; de asemenea si Isarescu cand face pe niznaiul in conferinta de presa are fata nu de mincinos spurcat (adica nu minte total) ci doar de mincinos pervers (el are dreptate cand zice ca nu stie detaliile, el doar le-a cerut baietilor sa incropeasca ceva, nu le-a spus si ce pentru ca stie sa stea departe de chestiuni care i-ar putea afecta … imaginea. Ori imaginea este cel mai importat asset al lui Isarescu!)
Pornind de la aceste elemente, raman cateva necunoscute si semne de intrebare pentru mine:
1) de ce se tot balbaie in detaliul esential al schemei: cine plateste? pe de o parte Isarescu tot repeta in conferinta, ca „sa vedem cine plateste, ca daca platesc bancile nu e bine” – ca si cum se va putea intampla altfel; pe de alta, se tot zice de creditul fiscal, cum ca statul va amana datoriile creditacilor si va plati jumate din rata din datoriile acestora; deci pare clar: atunci de ce mai are Isarescu semne de intrebare cu privire la cine suporta? face tot pe niznaiul?
2) care e treaba cu Iohanis? se opune sau nu se opune pana la cap; daca se opune, ce tot se zvoneste cu vice-priministeriatul lui? dar de ce au schimbat liberalii vicepremierul? doar pentru schema asta? de ce parte sunt pana la urma liberalii, ce vor ei si ce pot ei sa faca?
3) cum vor calcula bancile situatia financiara a creditacilor care vor aplica la electorata? caci schema desi pare a ajuta bancile, pe unele e posibil sa nu le ajute ci sa le impiedice sa ofere credite si mai multe si mai mari unei categorii de clienti target: care platesc ratele, care vor avea nevoie de credit chiar daca termina cu cel actual si care foarte probabil in eventualitatea scaderii ROBOR-ului in continuare si a cresterii salariilor, se vor putea incadra la niste refinantari mult mai tentante pentru banci decat spuma de usurare a riscului de default de care ar beneficia o banca daca intra in schema;
Altfel spus, este foarte posibil ca unele bancile care stau bine cu rata creditelor neperformante sa prefere niste refinantari ale unor credite in perspectiva cresterii valorii creditate (avand in vedere dobanzile de acum). Pe de alta parte, cele care stau prost, evident isi vor dori sa intre in schema pentru ca vor reduce „scurgerea” sangelui prin rana deschisa. Dar aceast tampon temporar nu le va scoate din rahat ci doar le va mai oferi un mic ajutor in asteptarea lui … Mos Craciun.
Caci toata lumea asteapta pe Mos Craciun: de la Isarescu, Gergescu, Ponta, Voinea pana la Dorel care are si el un credit amarat si abia plateste ratele, nimeni nu stie ce sa facem ca sa iesim din criza. Fiecare a ramas „setat” pe aceleasi idei: bancherii spera sa reporneasca motoarele creditarii, politicienii spera sa creasca consumul si sa vina investitorii si Dorel spera sa ii dea statul bani si banca sa nu-i faca nimic daca nu plateste.
Nici unul nu se gandesc ca ne aflam in fata schimbarii totale a paradigmelor cu care ne-am obisnuit si ca tarile care vor sparge primele laturile creditului vor fi cele castigatoare. Si nu doar tarile, ci toate entitatile de la guverne, corporatii, companii, mici afaceri si pana la persoane, cine va reusi sa se plaseze intr-un modus vivendi prin care creditul va fi eliminat, va reusi nu doar sa supravietuiasca ci si sa prospere. Mai greu e insa de gandit decat de facut, cata vreme precum copilul mic este obisnuit cu suzeta si cand ajunge adult o schimba cu tigarea, tot asa si in privinta banilor: ne-am obisnuit cu creditul.
