Tot efortul guvernantilor actuali pare concentrat intr-o singura directie: cresterea consumului. Liviu Voinea:

Executivul lucreaza la un set de masuri pentru stimularea cererii interne. […] Anul trecut, Guvernul a crescut salariile bugetarilor, pensiile, salariul minim, venitul minim garantat si, cu toate astea, consumul populatiei a stagnat. (…) Asta inseamna ca e nevoie de un set de masuri, la care se lucreaza in prezent ca sa stimulam cererea interna. Crescand consumul, creste si productia, au si firmele la ce sa se raporteze (Sursa)

Dar nu doar guvernantii (de fapt Voinea, singurul „expert” din guvern), ci si bancherii, tot asta isi doresc: cresterea consumului. Iata ce zice Isarescu:

FEB 2014: Cred că acum este momentul ca România, într-o manieră echili­bra­tă, să stimuleze consumul. Să mergem spre 4% creştere eco­nomică fără să stricăm echilibrul atins cu atât de mare greutate. Este ne­cesară stimularea consumului sănătos, nu excesiv. Să sperăm că odată cu venirea pri­mă­verii să crească mai mult optimismul şi înclinaţia pen­tru con­sum. (Sursa)

O mica paranteza pentru inceput, ca sa vedeti cat de „toxice” sunt astfel de declaratii si cata falsitate contin in spatele lor. Deci, zice Isarescu ca ne trebuie „consum sanatos, nu excesiv”. Pai din start este o aberatie asta, cum putem creste consumul daca nu excesiv, daca nu vom consuma mai mult decat consumam acum. De unde sa vina cresterea asta daca nu din excese? Din ce sa vina, din cresterea accelerata a numarului de romani, din imigratie, din intoarcerea romanilor plecati? Ma indoiesc, caci si demografia este in scadere si emigratia in crestere, nici guvernul si nici Isarescu nu au nici o preocupare in aceasta directie. Nu auzim niciodata discutandu-se despre demografie sau despre exodul fortei de munca, rareori mai gasesti prin vreun ziar vreun articol despre temele astea. Deci ce sa inteleaga oare Isarescu prin consum sanatos? Sa insemne oare ca acceseaza oamenii mai multe credite, ca cumpara mai multe masini noi (ca seconduri e basfemie, romanii nu au voie sa cumpere masini ieftine second, statul taxeaza la maxim pentru a constrange fenomenul [1])

Evident, probabil si Voinea isi doreste tot consum … „sanatos”. Ce sa fie ala insa oare consum sanatos? Oamenii consuma ce au nevoie, ce isi permit, ce sunt indemnati prin reclame, ce pot sa cumpere cu banii la care au acces. Cum putem clasifica un consum sanatos sau nesanatos, daca nu prin prisma … creditului? Ma indoiesc insa ca la asta se refera Isarescu. Deci eu, da, pot zice: consumul sanatos este cel facut pe banii mei, fara sa ma indatorez la banca, fara sa imi asum riscuri aiurea. Consumul sanatos este cel facut in limita a cat ma tine plapuma. De ce e sanatos acest consum? Pentru ca nu duce la supra-indatorare care este primul simptom inaintea falimentului. Si asta e valabil si pentru oameni si pentru firme si pentru tari. Dar nu cred ca la asta se refera nici Isarescu si nici Voinea, nu la consumul sanatos pe baza economiilor si a propriilor venituri, ci atributul „sanatos” este doar o infloritura pusa acolo ca sa nu pice prost Isarescu ca acum doi ani promova nu cresterea consumului ci cresterea eficientei:

FEB 2011: În ceea ce priveşte consumul şi stra­tegia de dezvoltare pe termen lung a României, guvernatorul a dat ca exemplu magazinele Carrefour din România. „Sunt foarte multe Carrefour-uri. Nu spun că sunt rele, dar când sunt prea multe, trebuie să te gândeşti ce fel de creştere economică generează”, a declarat Isărescu. Guvernatorul a arătat că Banca Naţio­nală l-a împuternicit să spună că, pentru o creştere economică durabilă, este nevoie de trei lucruri: „stimularea muncii, stimularea muncii, stimularea muncii”, în primul rând prin investiţii şi crearea de locuri de muncă. Pe de altă parte, Isărescu a declarat că firmele sunt împovărate de o fiscalitate prea mare (Sursa)

Deci in 2011, Isarescu parea sa aiba idei destul de solide: nu consum oricum, stimularea muncii, investitii, eficienta blah, blah. Nu mai zic de panadolul anti-criza Vasilescu care inca a ramas setat chiar recent pe placa asta cu stimularea eficientei, a muncii, a bunei chivernisiri etc. Iata un citat poate si mai clar in care Isarescu spunea lucruri cu 180 de grade opuse celor pe care le spune astazi:

FEB 2011: Guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, a declarat miercuri ca ideea privind stimularea consumului pentru ca Romania sa inregistreze crestere economica este „o idee proasta”, iar romanii trebuie stimulati sa munceasca pentru a creste productia. „Mi se pare nefezabila, dar si periculoasa chiar, repetarea aproape obsesiva a ideii ca n-avem crestere economica pentru ca nu stimulam consumul. Cum sa stimulam, daca noi am avut un consum mult mai mare decat productia interna. Daca puteam sa-l stimulam il stimulam si in 2008. Stimularea consumului in conditiile actuale inseamna in termeni generali o revenire la deficite externe mari si la aceeasi problema a sustenabilitatii. Ne va finanta cineva din exterior la deficite mai mari de 8%?”, a spus Isarescu. (sursa)

Care sa fie oare explicatia schimbarii perspectivei guvernatorului? Ce s-a schimbat in acesti 3 ani incat sa se schimbe si el total? Oare chiar am inceput sa muncim? Oare chiar avem cresterea economica sanatoase de care zice? Oare chiar am crescut productia? Iata cum se explica chiar el:

FEB 2014: „In 2011 avea loc o corectie masiva, toate masurile lucrau sa duca deficitul de cont curent de la 14% la mai putin si deficitul bugetar de la 9% la mai putin. Acum suntem jos de tot. Deficitul de cont curent a ajuns la 1% si daca tendintele continua se va misca spre surplus. Nu cred ca Romania trebuie sa ajunga cu surplus de cont curent. Deficitul bugetar este sub 3%. Atunci apare aceasta problema de stimulare a consumului”. (sursa)

Acum sa luam o pauza de gandire sa rumegam bine totul si sa descurcam itele. Deci in 2011 Isarescu spunea ca trebuie sa avem o crestere economica durabila bazata pe stimularea muncii prin cresterea investitiilor, cresterea productivitatii si a locurilor de munca. Nici unul dintre astea nu s-a intamplat deocamdata. Doar deficitul de cont a scazut, nu mai e atat de prapastios pe cat era atunci. Adica desi muncim la fel de prost ca in 2011, desi locuri de munca nu s-au facut (somajul a crescut), desi investitiile nu au crescut iar productivitatea a crescut poate doar in agricultura, cu toate acestea pentru ca am ajuns sa importam intr-un ritm mai incet decat cel in care exportam este de ajuns ca sa incepem destrabalarea si sa consumam cat putem. Este aceasta consum sanatos?

De Liviu Voinea ce sa zicem, el are in cap doar PIB. Toata inteligenta lui Voinea asta este PIB = A + B. Daca nu putem mari A, sa facem credit ca sa marim B acum si om vedea noi dupa aceea ce se mai intampla. Nu e o logica simplista si nici una singulara in idiotenia ei. Si americanii gandesc la fel: sa tiparim bani multi ca sa stimulam consumul, sa avem inflatie mare, sa uitam pentru o vreme de mormanul de datorii care sta sa se prabusasca peste noi si sa ne arunce in faliment. Si japonezii gandesc la fel si intr-o oarecare masura si germanii, mai pe vrute mai pe nevrute tot politica asta o fac. Diferenta mare este ca atat dolarul cat si euro cat si yen-ul, nu sunt lei. Romania nu isi permite sa tipareasca ca sa stimuleze consumul, fie el si doar pentru o perioada, doar asa ca experiment ca sa vedem ce se intampla. Pentru ca pe scurt spus, toata lumea recunoaste ca tiparirea este un experiment care nu stim unde ne va duce. Unii stiu si unii spun ca ne va duce acolo unde ne-a dus si pana acum, dar cei aflati inca la parghiile corabiei prefera sa se faca ca nu stiu si sa arunce scadentele in viitor.

Nu cred ca are rost sa discutam prea mult despre Voinea: evident el are o misiune pe termen scurt, PIB-ul trebuie crescut urgent, guvernul trebuie sa fie in stare sa plateasca pensiile si somajul in continuare si daca se poate sa suprataxeze putin mai mult firmele care fac profituri pentru a mai putea mari pensiile si pentru a mai putea lansa vreun program doua „de stimulare a consumului” prin care sa fie vizat bazinul electoral socialist. Vom discuta insa in continuare despre cei care au ramas cu barna PIB-ului infipta in ochii si nu pot sa vada dincolo de ea. Iata ce le spune acestora Joseph Stiglitz, laureat al Premiului Nobel (printre altele) intr-un articol intitulat inspirat de Ziarul Financiar „Nu mărimea PIB-ului este cel mai relevant indicator al succesului unei economii, ci veniturile populaţiei„:

Economia SUA era bolnavă încă înainte de izbucnirea crizei. Ceea ce a dat impresia unei economii puternice a fost bula speculativă a preţurilor imobiliare, creată prin reglementări laxe şi dobânzi mici. Sub strălucirea de la suprafaţă existau însă numeroase probleme grave precum creşterea inegalităţilor, lipsa reformelor structurale, dezechilibrele la nivel global şi un sistem financiar centrat mai mult pe speculaţii decât pe investiţiile care să creeze locuri de muncă, să îmbunătăţească productivitatea şi să redirecţioneze câştigurile pentru a maximiza beneficiile pentru societate.

În riposta dată crizei politicienii nu au luat în considerare aceste probleme. Mai rău, reacţia lor a exacerbat unele dintre probleme şi a dus la apariţia altora. Rezultatul a fost supraîndatorarea multor ţări şi, mai grav, lipsa investiţiilor atât în sectorul public cât şi în cel privat a dus la apariţia unei generaţii de tineri fără loc de muncă şi din ce în ce mai înstrăinaţi de piaţa muncii chiar în perioada în care ar fi trebuit să îşi perfecţioneze aptitudinile şi să contribuie la dezvoltarea economiei.

Va urma o perioadă lungă de dezamăgiri dacă politicile guvernelor nu se vor schimba, avertizează Stiglitz. Pieţele nu se autocorectează. Problemele fundamentale expuse mai sus s-ar putea înrăutăţi, iar multe dintre ele se agravează deja. Inegalitatea reduce cererea, iar adâncirea inegalităţii va slăbi şi mai mult cererea. În multe ţări, inclusiv în SUA, criza a adâncit inegalitatea.

Romania nu difera prea mult de SUA. Si noi inainte de 2008 am avut o economie bolnava, pompata artificial de bula creditelor si a imobilialelor. Si noi am dus lipsa de reforme structurale (pe care nemtii le-au facut inca de prin anii 2000) si la noi am avut un sistem financiar bazat mai mult pe speculatii pe termen scurt: bani veniti din afara in cautarea de randamente cat mai mari, intr-un rostogol din care fiecare spera sa nu raman el ultimul. Nici la noi politicienii nu au reactionat cum trebuie ci au dus la supraindatorarea tarii fara macar sa efectueze unele schimburi structurare, mai pe sleau spus: micsorarea statului, iesirea din scena a statului care este doar un garant de coruptie si ineficienta si stimularea economiei reale, pur si simplu prin crearea unui mediu cat mai propice care nu este deloc greu de creat daca ar exista vointa. Micsorarea taxelor, dezvoltarea infrastructurii, reducerea birocratiei sunt cei trei piloni care ar garanta indiscutabil dezvoltarea reala si rapida a unei economii solide. Insa toate acestea nu se pot face in acelasi timp cu celelalte doua atribute vitale ale statului: coruptia si ineficienta (suprascalarea, desi nu doar suprascalarea). Evident pentru a face acest salt ontologic ar fi nevoie de oameni care gandesc, care vor si care au curajul sa implementeze cele 3 conditii: -taxe, +infrastructura, -birocratie. La noi este insa invers. Dovada cea mai mare a acestei imposibilitati este chiar existenta a doua ministere economice: unu al economiei si altul al IMM-urilor. Inca din organizarea guvernului putem vedea cat de defazati sunt guvernanti si cum in nici un caz dezvoltarea economiei este scopul lor ci „sugerea” economiilor.

In final sa vedem insa si care vor fi consecintele incordarii actuale de a creste consumul. Mai intai, in ciuda acestor eforturi, asa cum s-a mai incercat si nu s-a mai reusit, consumul nu poate fi stimulat aiurea daca nu exista dezvoltare reala. Avem doua dovezi in acest sens: „prima casa” – nu a reusit sa reporneasca constructiile si imobiliarele nici la peste 6 ani de la lansare, de cand a inceput criza. Doi, este „programul rabla”: dupa ani si ani de tichete si stimulari artificiale ale consumului, iata unde am ajuns: „Piața auto din România este catastrofală” (Stroe – director Dacia). Deci, analizand prin prisma acestor programe ample din doua domenii in care guvernele care s-au perindat dupa criza au tot incercat sa pompeze banii statului ca sa stimuleze cresterea in aceste sectoare, nu s-a realizat ce s-a urmarit, ba din contra. Prin ambele programe pietele au fost alterate, preturile nu au fost lasate libere, mecanismele din pete au fost distruse de interventionismul tembel al statului si acum o sa fie nevoie sa asteptam ani buni caderea organica care a fost amanata in aceste sectoare pentru a putea spera la o revenire.

Vom avea deci in urma incordarii guvernului si a BNR-ului o mentinere sau crestere nesemnificativa pe termen scurt a consumului urmata de o scadere ulterioara de lunga durata care va bloca si mai mult sansele unei reveniri reale. La chemarea de hei-rup pe care o face guvernul acum, multi oameni se vor arunca poate la credite si vor incepe sa consume. Precum un bolnav care si-a rupt mana si nu a tinut gipsul pana sa se lipeasca osul bine ci si l-a spart mai devreme decat a zis doctorul, ba mai mult si-a mai pus si niste propteli artificiale (programele guvernamentale de stimulare a consumului), tot asa si creditacii si poate unele firme care nu au invatat lectia crizei se vor arunca acum in credite si in cheltuieli nesanatoase, pentru ca sa fie sfartecati toti cand va veni urmatorul val de criza de care nu putem scapa oricat de mari ar fi rezervele de valuta de ale BNR-ului. Observati va rog ca am zis „urmatorul” si nu „ultimul” val al crizei. Nu mai detaliez …

Insa partea cea mai perversa a acestei chestiuni este ca problemele vor apare cand Voinea nu va mai fi consilier si probabil Mugurel va iesi la pensie. Desi Mugurel nu va avea probleme niciodata sa gaseasca cuvintele potrivite ca sa isi explice politicile si sa se apere, pentru ca el este abilitatea comunicationala intruchipata.

Exista totusi o karma si il vedem acum pe Basescu cat de disperat este sa nu se mareasca acciza la combustibili, sperand ca prin asta isi va spala pacatul ca a taiat in carne vie cand ideologii consumismului de azi trambitau cu surlele austeritatii. Invata insa cineva din greselile altora?

Oare ce ar mai fi de zis la toate astea? Temporizarea! Voinea si Isarescu au motive cu totul diferite ca sa „stimuleze” consumul. Voinea spera sa creaca PIB-ul in timp ce Isarescu cauta sa lungeasca agonia sistemului bancar romanesc. Daca nu se poate prin austeritate si strictete, gandeste Isarescu, sa incercam si prin expansiune, cata vreme mai putem. Daca acum avem acces la creditare ieftina, ca avem deficit de cont mic, de ce sa nu o facem, desi cu siguranta banii nu vor fi cheltuiti productiv, pentru ca reformele nu le-am facut. Insa cata vreme nu pica sandramaua acum, mai conteaza ceva? E foarte posibil ca schimbarea peste noapte a orientarii lui Isarescu cu privire la consum sa fie inspirata de iesirea de la Fed in „lauri” a lui Bernanke. Ce sa isi doreasca mai mult Isarescu dupa atatia zeci dea ani de realizari macroeconomice? Inca o realizare macroeconomica inaintea iesirii la pensie! Si daca se poate, sa nu pice nici o banca pana cand se retrage, altfel exista riscul ca sa pice tot sistemul si vina sa cada pe el. Isarescu are un mit al personalitatii la care tine evident, ca orice om care doreste sa fie apreciat si ridicat in slavi de cei de langa el si nu este interesat in nici un caz de indreptarea problemelor, ci de ascunderealor pana cand ii va expira mandatul.

Isarescu este precum doctorul care se pregateste sa plece in vacanta si ca sa evite problemele, prescrie un calmant puternic bolnavului internat si care trebuie operat de urgenta, in speranta ca acesta nu va muri pe tura lui ca sa-i strice concediul. Voinea este mai degraba asistentul nepriceput care da calmantul pacientului desi stie ca nu il ajuta decat pe moment, pentru a linistii rudele pacientului si pentru a le lua spaga. Si probabil si el e tot pe final de tura, se pregateste de plecat in vacanta. Mai conteaza simptomele, mai conteaza analizele, mai conteaza protocoalele, mai conteaza deontologia?

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] ipocrizia guvernantilor cu privire la cresterea consumului se poate vedea din suprataxarea la inscrierea masinilor second in Romania; intr-adevar, nu se stimuleaza vanzarea de masini noi produse sau importate la noi, dar macar daca taxele la seconduri ar fi mai mici, oamenii ar putea sa traiasca mai bine, ar avea cheltuieli mai mici, ar putea sa mearga mai mult cu masinile (ar avea bani de benzina mai multi daca nu ar plati atat de mult pe taxe), ar putea sa cumpere alte chestii, ar putea sa se deplaseze mai ieftin, lumea s-ar misca mai usor; dar nu e voie! ai voie sa iei credite si sa platesti totul la pret dublu, ai voie sa cumperi apartamente la preturi mari care sunt sprijinite de „prima casa”, nu ai voie sa cumperi lucruri ieftine daca esti sarac; nu ai bani? nu-i nimic, iti da banca credit, si daca nu iti da banca, te mai ajuta si statul; te ajuta sa devii rob pe viata, nu ai voie insa sa cumperi ieftin nici masini si nici apartamente;