UPDATE 30.03.2014:  ZeroHedge a publicat un articol pe aceeasi tema, scris de Paul Craig Roberts Pushing Toward The Final War care detaliaza mai concret componenta actorilor din SUA de care vorbeam in articol si care isi doresc acest razboi. Roberts e mai degraba de parere ca incompetenta si prostia sunt de vina. Mie Obama nu mi se pare prost, din contra …

Ce vrea Putin? Faima, renume, aplauze, urale. Vrea sa intre in istorie, vrea sa fie apreciat de popor, vrea sa demonstreze ca desi a stat la putere de atatia ani, si nu a putut reforma economia Rusiei poate insa sa le ofere rusilor ceva: mandrie.

Ce vrea Obama? Obama si-ar dori cel mai mult ca sa stea cu fundul in doua banci: sa asculte si de lobby-ul bancherilor pe de o parte, dar sa poata ajuta cat de cat si baza partidului pe care il reprezinta si care si-au pus speranta in el: oamenii saraci, clasa de jos. O imposibilitate prin definitie. Cel mai crunt esec al lui Obama este programul Obamacare – un sistem de asigurari destul de ciudat, destinat celor saraci dar care incearca intr-un fel sa se bazeze tot pe cei saraci, sa mai stoarca ceva de la ei. Imaginati-va un sistem de CASCO auto la care sa participe cei care au minim 2-3 accidente pe an dar sunt saraci lipiti. Acestia sunt targetul – clienti cu „potential” dar fara prea multi bani si fara alte asigurari. Ce firma de asigurari ar fi atat de nebuna incat sa se bage? Ce persoana s-ar baga dintre cei care au deja un RCA si care nu sunt chiar atat de disperati incat sa se riste aiurea si sa nu participe la un alt sistem CASCO mai serios, cu firme de renume si cu garantii pe masura chiar daca la un pret putin mai mare?

Acestia ar fi papusile, in spatele lor fiind evident papusarii sau cel putin, acele centre de putere pe care le putem cataloga fie „centre de lobby”, fie „stat in stat”, fie „deep state” etc, dupa cum e istoricul fiecaruia.

Daca papusile din fata au sau nu au anumite motivatii si anumite reflexe – fiind persoane – centrele de putere sunt mai putin emotionale, mai putin indecise sau necalculate, angrenand in spate intregi masinarii de analiza, decizie, control care desi in cele din urma sunt si ele alcatuite tot din oameni, spre deosebire de actorii principali au o perspectiva pe termen oarecum mai lung si tinesc obiective cu totul diferite de cele care ne apar noua in vizor, ca simpli observatori sau mici pioni pe tabla de sah a lumii.

Pe langa papusi si papusari evident un loc destul de important il are … efectul butterfly, sau altfel spus haosul, necunoscutul, intamplarea. In lume este evident ca exista factori care oricat de mult i-ar calcula ei si oricat de bine ar incerca sa ii controleze, prin definitie ies din orice calcul si nu de putine  ori il dau peste cap total. Ce cota parte au fiecare dintre aceste trei elemente care decid soarta lumii: puterea politica, putere din umbra si intamplarea este evident o ecuatie cu o infinitate de necunoscute.

Mie unul mi se pare evident ca un razboi i-ar scoate din rahat pe multi. Obama, guvernul SUA, clasa politica din SUA, politicienii europeni, liderii chinezi, premierul japonez, Putin, Ponta, etc. La toti le-ar conveni acum un razboi. De ce zic asta? Va mai amintiti de 1933? Aveti clara imaginea cu dominoul care a dus de la caderea unei banci din Austria – Creditanstalt – pana la aruncarea bombelor de la Hiroshima si Nagasaki si ce a urmat dupa? Daca nu, va recomand Wikipedia [1].

„Utilitatea” unui razboi, mai ales pentru americani, atunci cand au o problema serioasa, s-a dovedit de nenumarate ori de-a lungul timpului, mai ales a timpului recent: Kosovo, Irak, Afganistan, Libia, Siria, Iran etc. Acum insa se pare ca toate aceste „mici” razboaie nu mai sunt de ajuns pentru a acoperi problemele domestice ale SUA. Pentru „repornirea motoarelor” nu a fost deajuns razboiul economic dus impotriva europenilor prin intermediul agentiilor de rating. A urmat apoi „primavara araba” si desi bondurile americane au avut mare cerere in urma tensiunilor, economia inca nu s-a repornit. Au mai incercat apoi ba cu Iranul, ba cu Siria, dar poporul s-a cam saturat. Nici macar genialul „razboi impotriva terorismului” nu mai prezinta acelasi interes in ciuda „episoadelor” periodice prin care li se arata americanilor ca teroristii chiar exista.

Inca din 2011, economistul „ideolog” al lui Obama (iata ca nu doar Putin il are pe Dugin) – Paul Krugman, declara ca SUA au nevoie de un razboi ca sa iese din criza. Si nu de orice razboi, ci ideal de unul mondial:

Ceea ce avem de fapt nevoie este echivalentul financiar al unui razboi. […] Ceea ce a dus la terminarea Marii Depresii a fost programul enorm de cheltuieli publice altfel cunoscut sub numele de „Al doilea Razboi Mondial” (Huffington Post)

Ati citit bine, desi am tradus mediocru. Si Krugman nu este un anonim sau un excentric, ci este laureat al Premiului Nobel pentru Economie! Este profesor la Pricenton si columnist la New York Times. Cartile lui se vand ca painea calda si orice televiziune este gata sa il primeasca la orice emisiune la orice ora. Si ca el sunt multi „economisti” americani care gandesc la fel.

America a incercat pana acum multe metode pentru a iesi din criza: a tiparit bani, a manipulat pietele, a mai taiat din cheltuieli (de la saraci evident). Nereusind sa iasa din criza, a ascuns toate semnele starii reale: a falsificat statisticile, a lasat bancile sa faca ce vor ele, sa declare ce profituri vor, sa manipuleze ce piete vor etc. Tensiunile cresc insa si in paralel cu aceste masuri, statul politienesc in SUA este intarit intr-un ritm alert:
– SUA cheltuieste pentru politie mai mult decat UE pentru armata;
– numarul agentiilor secrete si al angajatilor in „securitate” a explodat;
– violenta si agresivitatea politiei in raport cu populatia a atins cote neimaginate acum 2-3 ani;
– NSA …

Daca va fi razboi si vom pune intrebarea „cui ii foloseste”, nu ne va fi greu sa gasim cateva raspunsuri: cel putin politicienilor din SUA care vor da vina pentru starea jalnica si baltirea in criza pe seama razboiului. Nu justificarea in sine este insa scopul, ci evitarea unui colaps din interior.

De cealalta parte, ce sa mai vorbim. Este evident ca Putin nu urmareste pe termen scurt-mediu prosperitatea poporului rus, cresterea economica, revenirea din criza, restructurarea economiei si utilizarea potentialului imens al Rusiei, atat uman cat si din punct de vedere al resurselor. Nici nu a inceput razboiul, – doar a anexat o fosta provincie – si deja Putin este un erou, radiourile si televiziunile difuzeaza cantece de preamarire a „conducatorului iubit” ca pe vremurile de orioasa amintire. Un razboi il va ajuta si pe Putin sa nu paraseasca inca scena, ci poate chiar sa mai ramana presedinte, cata vreme razboiul bate la usa si pe viitor cine stie ce visuri are, poate vrea sa ajunga presedinte al „Eurasiei”. Cat despre papusarii lui Putin, nu stim prea mult despre motivatiile lor, dar nu excludem ca steagul rosu cu secera sa fie visul de decenii la care tanjesc acestia si abia acum interesele lor converg cu ale warmonger-ilor de peste ocean.

 ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] The Creditanstalt bankruptcy and it’s impact in producing a major global banking crisis was the perfect opportunity for Adolf Hitler .The banking crisis produced by this banking failure was the ultimate propaganda victory that Adolf Hitler and the Nazis used to the fullest to blame the Jews for all the economic and social troubles of Germany and the world (Wikipedia)

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

PS: pana si lui Basescu ii sclipesc ochii cand aude de razboi. Se si vede presedinte la Romaniei Mari sau macar Mare Amiral al Marii Negre cu rol plenipotential de coordonare a flotei romanesti de spargatoare de nuci care se va lupta cu marina ruseasca. Sau poate vrea sa scoata acum flota de unde a ascuns-o si s-o trimita la gurile Dunarii sa ii ambuscheze pe rusi care o sa ramana uimiti de puterile paranormale ale lui Base