Papa a ajuns in sfarsit in SUA cu ocazia lansarii unei noi agende a ONU de lupta impotriva incalzirii globale. In presa din Romania nu vom citi prea multe despre vizita papei, despre ce a declarat si mai ales despre ce nu a declarat „inlocuitorul lui Hristos” pe pamant cu ocazia aceste vizite in Babilonul lumii moderne. Ce vom citi in presa din Romania vor fi doar povesti siropoase de genul „Călătorie impresionantă: O familie argentiniană a mers 13.000 de mile cu maşina pentru a-l întâlni pe Papa Francisc” cu amanunte amuzante menite sa il faca pe Papa sa para emo: „A fost atât de cald. Ne-a spus că suntem nebuni şi a făcut glume.

Nu ne-am fi asteptat de la aceasta vizita ca Papa sa il ia la rost pe Obama pentru legalizarea casatoriilor homosexuale si nici nu ne-am fi asteptat ca sa faca apel la retragerea finantarii de catre stat a avorturilor in SUA. Dar macar unele chestiuni „light” puteau fi atinse. Evident este doar parerea noastra si a lui Webster Tarpley care ne-a inspirat in realizarea acestui articol.

In primul rand, cu privire la incalzirea globala, implicarea Papei pare a nu fi neaparat din sinceritate sau din constientizarea de catre Papa ca viitorul pamantului este in pericol atat de mare incat daca nu oprim incalzirea globala, nici macar Dumnezeu nu ne poate scapa. Vom detalia de ce credem asa. Mai intai insa, punem intrebarea: oare Papa chiar crede ca omenirea poate risca perpetuarea vietii pe pamant doar prin faptul ca ardem mai mult carbune si petrol? Oare pacatul nu conteaza? Oare daca vom reusi sa stopam incalzirea globala si sa eliminam toate riscurile, dar nu reusim sa schimbam si trendul apostaziei si departarii de Dumnezeu, oare va rezista pamantul? Nu stiu cum sa explic mai bine, dar implicarea Papei in incalzirea globala este comparabila cu implicarea unui doctor in bucataria unui spital. Adica, in loc sa aiba grija de pacientii de la reanimare care sunt pe moarte – acolo ar fi urgenta – doctorul se duce sa gateasca, ca daca nu vom face mancare, bolnavii nu vor avea ce sa manance maine! Mai bine ar fi ca doctorul sa ii faca sanatosi pe bolnavi si sa ii trimita acasa, de mancare are cine sa se ocupe si oricum cat timp bolnavul e pe perfuzii, degeaba pregatesti mancare. Altfel spus, degeaba vom avea parte de un viitor optim din punct de vedere ecologic, daca pacatul va domina si va continua sa cuprinda si mai mult lumea in care traim, pentru ca exista si alte riscuri mult mai mari de distrugere a pamantului cum ar fi de exemplu asterorizii. Poate ca vom rezolva incalzirea globala, dar din cauza pacatului, Dumnezeu va trimite un asteriod si apocalipsa nu va veni din razboiul nuclear sau consecintele haosului produs de incalzirea globala ci din efectele ciocnirii pamantului cu un asteriod.

Inainte de a explica unele suspiciuni cu privire la sinceritatea implicarii Papei in lupta impotriva incalzirii globale, poate ar fi bine sa amintim ca acum peste 200 de ani, Thomas Robert Malthus – un cleric anglican – a fost printre primi indraciti care au tras semnale de alarme cum ca pamantul este suprapopulat si nu o sa mai avem de mancare (nesustenabilitate), prin urmare trebuie implementate masuri drastice de reducere a populatiei cum ar fi abstinenta (anticonceptionalele ar fi azi) si interzicerea casatoriilor in randul saracilor si a claselor inferioare. Asta se intampla acum 200 de ani, deci cand nici nu se inventase automobilul. Papa nu a mentionat reducerea populatiei si eliminarea saracilor care vor sa-si ridice nivelul de trai – cel mai mare cosmar al bogatilor pamantului este ca intr-o zi, toti saracii vor avea o masina. Sustenabilitatea este pentru saracii din Africa, de unde si vaccinurile gratuite si anticonceptionalele pe care Bill Gates le ofera africanilor.

Chiar daca nu este mentionata direct reducerea populatiei, acest subiect „fierbinte” vine la pachet cu alte „masuri” in cadrul oricarei agende care se ocupa de sustenabilitate si efectele incalzirii globale. Incalzirea globala este intrisec legata de saracie si bioetica (avorturi, anticonceptionale, saracie) incat participarea papei este un lucru greu acceptat si de unii catolici. De ce spunem aceasta? Prosperitatea si echitatea sociala vor produce inevitabil cresterea populatiei si a consumului, deci si cresterea emisiei gazelor de sera. Efectele suprapopularii, ameninta conform adeptilor lui Malthus viitorul omenirii si masurile care trebuiesc luate lovesc direct in saraci si in toate chestiunile bioetice in care crestinismul are o pozitie pro-viata, cum ar fi avortul, anticonceptionalele, vaccinurile, eutanasierea. Oare ce masuri pot lua statele ca sa nu pericliteze nici aspectele care duc la saracie (stim ce prapad au insemnat certificatele verzi pentru factura romanilor, imaginati-va ce ar putea face in alte tari mai sarace) si nici chestiunile care tin de bioetica: vi-l imaginati pe Bill Gatesc alaturi de papa, promitandu-i ca nu le va mai oferi anticonceptionale gratuite africanilor?

Doar Papa stie cum sa se impace cu dracul pana trece podul. Nu intelegem rostul dialogului cu astfel de oameni si chiar daca pericolele ar fi iminente – aspect discutabil – Biserica nu are alt raspuns decat pe acelasi pe care il retransmite de 2000 de ani. Prin implicarea in lupta impotriva incalzirii globale, alaturi de ONU, Papa probabil este sigur ca de data asta, semnalele trase nu sunt aiurea ci este cert ca exista riscuri majore, atat de majore incat de dragul acceptari lui de catre americani si a mesajului lui cu privire la incalzirea globala, nu a vrut sa ii supere criticand legalizarea homosexualitatii sau implicarea SUA in razboaiele proxy provocate de Primavara Araba si nefacand nici o referire la „alunecarile” ONU cu privire la aspectele etice si morale mentionate mai sus.

Pe de alta parte, Webster Tarpley ridica suspiciunea ca Papa s-ar fi implicat in incazirea globala la „indemnul” nemtilor care finanteaza intens Biserica Catolica in Germania si de asemenea nu o taxeaza. Si cum Germania a investit la greu in „energie verde” si le-au crescut costurile la energie, Merkel vrea ca si SUA sa faca la fel. Ori in SUA exista lupte intre cele doua partide cu privire la gradul de duritate al masurilor impotriva incalzirii globale, americanii fiind deja ofticati ca in timp ce companiile chineze nu au nici o restrictie legata de poluare, in SUA dezvoltarea industriala este franata de legi bazate pe spaime ireale ale unor personaje obsedate de incalzirea globala care mai nou se numeste „schimbare globala” pentru ca s-a observat ca pe alocuri clima de fapt se raceste …

Tot Webster Tarpley semnaleaza lansarea de catre Papa a indemnului la „pragmatism” in lupta cu incalzirea globala, apel adresat politicienilor americani, dat fiind contextul neintelegerilor intre cele doua partide. Pragmatismul inseamna „nu conteaza mijloacele, ci rezultatul”. Ce nu realizeaza domnul Tarpley, este ca la catolici „scopul scuza mijloacele” este un modus operandi pentru iezuitii din randul carora a venit papa. Pentru cei care nu stiu despre ce e vorba, amintim fragmentul dintr-un discurs al Papei in fata Congresului SUA pe tema politicii, ce rost are politica, cum trebuie sa fie politicienii si liderii, etc:

„A good political leader is one who, with the interests of all in mind, seizes the moment in a spirit of openness and pragmatism. A good political leader always opts to initiate processes rather than possessing spaces.” (sursa)

Discursul a fost in mare parte unul filosofic, de unde si mirarea domnului Tarpley – de altfel un admirator si suporter al Papei – cum de Papa nu face apel la principii si etica, ci indeamna la pragmatism si „deschidere”. Deschidere catre ce, intrebam noi.

Dupa cum stim, noul papa (nu prea nou deja) s-a remarcat prin accentuarea interesului lui pentru saraci. Atat de mult a vorbit despre saraci si egalitate in SUA incat unii americani (protestanti de dreapta) l-au numit marxist. Cu toata dragostea lui pentru saraci si pentru „echilibrarea” cat mai justa a cheltuielilor statului, Papa nu a amintit nimic de taxarea tranzactiilor financiare, pentru a nu supara Wall Street-ul. Dupa cum stim, tranzactiile financiare sunt scutite de taxe, o taxa infima aplicata la volumul imens de tranzactii care au loc zilnic, ar aduce fonduri imense in bugetul SUA si ar ajuta redresarea economica. Totodata, taxarea ar fi  o mica frana speculatiilor care nu au scop productiv, ci doar vaneaza profituri imense prin folosirea de programe care tranzactioneaza automat la viteze superrapide si castiga la sigur sume infime  la fiecare tranzactie, dar care acumulate aduc castiguri frumoase si sigure marilor banci care isi permit investitiile tehnologice in detrimentul investitorilor mici si institutionali. Vaticanul a mai facut apel la aceasta taxare cu ceva timp in urma, de unde si suprinderea ca Papa nu a adus aminte de aceasta, acum, cand a fost chiar la ei acasa.

Printre alte subiecte sensibile neatinse de Papa, ar fi omorarea crestinilor in Siria, de catre Isis. In Bosnia, SUA a intervenit fara acordul ONU sau al altor organisme internationale, pentru ca musulmanii erau oprimati de sarbi – desi crimele erau reciproce. In Siria in schimb, SUA finanteaza de ani de zile „luptatorii pentru libertate” si le ofera armament, care armament din cand in cand mai este pierdut si „recuperat” de ISIS.

Catolicismul in SUA este in implozie. Scandalul pedofiliei si a tentativelor de mătrăşire a problemei de catre reprezentantii bisericii catolice au dus la un declin considerabil a membrilor, singura scapare fiind imigrantii mexicani. Putem considera deci ca adevarata misiune a papei in SUA a fost una de „rebranding” a catolicismului si de incurajare a „dezertorilor” sa se intoarca in „sanul bisericii” si de incurajare a noilor „clienti” (emigrantii mexicani) sa nu „le fie rusine de traditiile lor”. Perfectum est!

QUIZZ:

I: Exista vreo declaratie a Pape in SUA in care Papa sa fii amintit de „Iisus Hristos”?

R (Greg Hunter): NU! In nici un discurs Papa nu a amintit de Iisus Hristos. Am cautat toate articolele si am gasit „Dumnezeu” si „iubire” insa nici o referinta la Iisus Hristos!