Faptul ca Romania are o rata a natalitatii periculoasa si care va duce ireversibil la probleme nenumarate si binecunoscute este deja un topic uzat care apare rareori in atentia opiniei publice pentru ca pericolele abstracte si viitoare sunt irelevante pentru o populatie care nu tine minte mai multe decat ce a vazut la ultimele 2-3 emisiuni de stiri sau talk show-uri.

Politicienii, nici atat: daca populatia este hipotizata prin televiziune si are memorie de peste, politicienii au viziune obturata focusata pe urmatoarele 2-3 luni. Tot ce ii intereseaza pe ei este sa aiba o imagine buna in urmatoarele 2-3 luni si sa minta astfel incat minciunile lor sa nu fie date pe fata in urmatoarele 2-3 luni. Ce va fi dat pe fata mai tarziu, este irelevant, greselile facute acum care au efecte devastatoare peste ani de zile nu conteaza, asa cum Iliescu este inca iertat de procurori in ciuda nenumaratelor documente care il incrimineaza cel putin in privinta Mineriadelor. Memoria publica uita si iarta usor, gura bate fapta si imaginea domina orice altceva

Oricat de mult ar striga sociologii sau alti specialisti, prea mult ei nu pot face. Sunt sigur ca mai toti si-au facut datoria si exista nenumarate studii care dau verdicte sigure: populatia Romaniei scade drastic si asta nu e bine. Orice am face, oricat ne-am zbate, scazand numarul, nu putem avea sperante prea mari si toate eforturile sunt cumva in van.

Deja sunt cateva domenii de activitate in care cererea pe piata muncii este cu mult peste oferta. As enumera cateva pentru a reimprospata memoria pestilor: IT, sanatate, electronica, sudori, tractoristi (pentru tractoare moderne) sau petrolisti.

Cauzele care au dus la aceasta iarna demografica sunt nenumarate si nu are rost sa le mai repet: saracia, emigratia, criza morala etc. Grava nu este doar situatia in sine cat mai ales lipsa problematizarilor factorilor de decizie. Daca acum ar fi risc de razboi, imediat CSAT ar face o sedinta si ar propune nisite masuri. Desi datele arata insa ca practic in cateva zeci de ani, Romania va pierde cateva milioane de oameni, problema este lasata in aer, generatiilor viitoare in speranta ca cine stie cum, problema se va rezolva de la sine, o data cu revenirea economica. Paradoxal insa, mana in mana cu dezvoltarea economica, s-a dovedit de fapt ca natalitatea scade, iarasi o chestiune complexa in care nu dorim sa intram.

Una dintre solutiile la natalitatea scazuta ar fi evident imigratia. Nu am fi primii care sa facem asta. Cateva povesti de succes ar fi Germania, Canada, Australia si Noua Zeelanda. Ca sa nu mai mentionam SUA care este o tara de imigranti. Un val de imigranti precum cel oferit in prezent de Siria este mana cereasca pentru Germania si alte state din vest. In spatele dezbaterilor si a temerilor, rezultatele nu vor inceta sa se arate inca de anul viitor si nu m-as mira daca peste ani si ani, cand economistii vor studia iesirea Europei din criza, infuzia de carne proaspata care aduce un plus de consum si de forta de munca, va fi fost picatura care a dus balanta crizei dinspre riscurile apocaliptice inspre revenirea miraculoasa.

Pentru a face absorbtia acestor emigranti cat mai eficient, Romania trebuia sa aiba deja un plan strategic – o chestiune imposibila pe meleaguri mioritice. Romania nu are programe de integrare nici macar pentru romani. Somerii romani nu sunt cu nimic ajutati de stat si de ineficientele agentii de munca care nu fac altceva decat sa toace fonduri aiurea. Ce sa mai spunem in cazul asta de eventuale organisme ale statului care sa pregateasca imigrantii sa traiasca in Romania, sa invete limba, sa le ofere o minima pregatire, sa ii ajute cu acte si cu consiliere pentru a-i putea face parte activa a capacitatii productive a tarii.

Este intr-adevar o idee utopica propunerea mea, cata vreme Romania nu poate folosi eficient nici macar resursele actuale pe care le are, cum ar fi terenul agricol, daramite sa fim in stare de a importa „materie prima” umana pe care sa o „prelucram” astfel incat sa devina productiva.

Realitatea este insa ca oamenii – de oriunde ar veni – sunt un potential real de prosperitate pentru orice tara care ii poate integra, indiferent de diferentele culturale, cata vreme factorii de decizie sunt constienti de aceasta realitate si ia masurile care trebuie. Exista o singura exceptie la aceasta axioma – o nume etnie – si o stim cu totii, pentru ca din pacate ne priveste. Sunt tare curios cum va arata Rromania in 2050…