Cand bancile centrale tin dobanzile mici si banul nu mai are nici o valoare, investitia in actiuni este la fel de riscanta ca jocul la pacanele. Nu mai exista fundamente, nu mai exista tehnica, castiga doar cei cu insider trading, norocosii sau marile firme de brokeraj care taxeaza fraierii; pe langa cei care fac fast trading sau marile banci care au cu totul alte optiuni decat investitorul (fraierul) de rand.

In Romania, toate finantele traiesc din setea guvernului de obligatiuni si din „darnicia” lui Isarescu care pompeaza lichiditati in piata, ca altceva nu stie; cand aud „expertii” cum acuza de „incultura financiara” pe cei care isi tin banii in depozite, imi vine sa rad; aceiasi experti ar fi muritori de foame daca ar trai din trading si nu din comisioane.

Ce e paradoxal: bancile din Romania sunt in top la profit dar in flop la eficienta (cf ZF). Nu m-ar mira ca si brokerii sa fie si mai profitabili la noi – unde sunt multi musterii / clienti (fraieri) – si mult mai ineficienti ca colegii lor din alte tari. De altfel, pentru cei cu „cultura financiara” care sunt in stare sa citeasca comisioanele, aceasta este clar. Oricum, nu o sa inteleg niciodata de ce ar cumpara cineva actiuni Banca Transilvania (de exemplu) daca vrea randament pe termen lung si nu ar cupara Google.