PSD are probleme deoarece este un partid anacronic: foști comuniști care încearcă să conducă o țară – cam nehotărâtă ce vrea deși se uită cu jing înspre vest – într-un stil autoritar, pe criterii de grupări și influențe subterane cu interese strict economice și cu nevoi urgente de control asupra sistemului juridic.

Într-o democrație cât de cât normață, există separarea puterilor în stat. Cel puțin în formă am avea: parlamentul, guvernul și justiția și de asemenea, tot de formă avem a patra putere care (din nou teoretic) este câinele de paza al celorlalte: presa.

PSD are probleme cu toate aceste puteri deoarece toate îl încurcă. Dacă politic controleaza, celelalte sunt greu sau imposibil de controlat total din cauza culturii și a societății în general care chiar dacă încet și chiar dacă în sincope, avansează totuși și pune probleme vechiului model, lumii vechi din care își trage rădăcinile PSD-ul atât fizic cât și „meta-fizic”.

Nu pare un diagnostic prea clar ce am spus deocamdată și nu pun încă degetul pe o anume rană. Ar fi multe de zis cu privire la existenta DNA-ului, influențele euro-atlantice mai mult sau mai putin discrete, distanțarea serviciilor și a armatei de PSD (aia sunt altă gașcă cu alte interese), efectul neașteptat al unor greșeli ale lui Ponta care au dus la pierderea scaunului de președinte, greșelile făcute cu ordonanța 13 care a stârnit repulsia chiar și a proprilor votanțti și membri.

Cu toate acestea, nu acestea sunt problemele PSD-ului. În primul rând, să menționăm că ideal, din punctul de vedere al conducerii largi a PSD-ului, România ar trebui să se asemene Ungariei: partidul unic cu o majoritate pleni-potentă care a pus gheara pe toate componentele statului și cu o opoziție de formă care să mimeze statutul de țară democrată și care să ofere celor de la putere plăcerea dezbaterilor și a simulării luptei politice, așa cum se joacă pisica cu șoriceii.

Ca să realizeze acest deziderat, PSD-ul ar avea însă nevoie de câteva mișcari brutale, manevre și acțiuni puternice în destructurarea piedicilor actuale pe care nu le vom enumera. Astfel de mișcări și mutări nu pot fi însă făcute de păpuși, de telecomandați, cum a fost Grindeanu. Astfel de mișcări nu pot fi făcute decât de lideri cu autoritate nu doar în partid, lideri puternici și obraznici, vicleni și îndeajuns de diplomați pentru a nu provoca un șoc prea puternic la nivel european. Cam cum e Orban la unguri …

Într-adevăr putem spune ca Dragnea poate se apropie cel mai mult de toate criteriile enunțate mai sus. Cu siguranță Dragnea ar putea fi cel mai light dictator care și-ar asuma cele mai multe riscuri, cum deja și-a asumat. Dragnea deja este all-in în deraieri și într-o țară în care justiți ar funcționar ar fi fost deja condamnat, nu doar împiedicat să ajungă prim-ministru, ca și cum l-ar trage de urechi.

Să vedem însă de ce nu a reușit Dragnea să devina liderul stelar al PSD-ului care să schimbe din rădăcini țara, în direcția amintită mai sus. Principala problemă a PSD-ului este tocmai diferența majoră culturală între marile orașe în special Bucureștiul și mediul rural. Bucureștiul este de fap un hub, un centru de atracție pentru toți românii altfel, care doresc altceva, care împing țara înainte. Mulți trec temporar prin București înainte de a zbura în afară, însă este cert că niciodată bucureștenii nu vor accepta un guvern comunist cu lideri neo-comuniști sau dacă îl vor accepta, nu vor accepta nicio deraiere prea gravă de la unele limite de nesimțire.

În ciuda pomenilor electorale și a moștenirii  aparatusului de partid mai ales în zonele de sud, chiar de-ar ajunge la 95%, PSD-ul nu va putea împinge niciodată „programul” de mai sus până acolo unde ar avea nevoie pentru a putea trăi în liniște, piedicile venind nu doar din partea populației (oricând bucureștenii pot da jos un guvern dacă e nevoie) dar mai ales din partea celulelor active necontaminate din aparatul de stat. Oricât de mule „cadre” de tovarăși „buni profesioniști și buni oameni” ca să cităm un clasic în viață ar avea partidul, nu va putea niciodată să completeze toate posturile în toate ministerele, în toate firmele de stat, în toate instituțiile, etc încât să poată implementa „programul”. În fiecare loc mai scapa câte-un tinerel care poate să pună piedici în roată în momentul oportun. Grindeanu este un exemplu, deși nu e tocmai tinerel. Tinerei cu potențial revoluționar sunt însă chiar și în camarila lui Dragnea deși el nu știe încă. Ce vrea Dragnea nu se mai poate și aceasta este problema PSD-ului.

Evident, o dată cu PSD-ul nu pierd doar tovarășii din partid, ci pierd toți românii. Mai ales pierd românii cu nostalgii comuniste care doresc pomeni de la stat, bugetarii care visează salarii ca în vest, pensionarii care se cred în Suedia după ce ne-au lăsat o țară distrusă din toate punctele de vedere, mai ales din punct de vedere uman, cel puțin prin prisma celor care au fugit în afară pentru că nu și-au găsit un loc aici, în mijlocul hoților.

Căderea cursului abia a început. De la criza din 2008 au trecut 10 ani și o recesiune este inevitabilă. Mulți zic că viitoarea criză va fi mult mai mare decât cea din 2008, dar chiar dacă va fi mai blândă, România se află într-o situație mult mai proastă ca atunci, prin prisma datoriei externe acumulate între timp. Cifrele sunt clare și nu mint. Trebuie doar să treacă ceața actuală ca să ne trezim din nou.  Pentru cei care au uitat, reamintesc că în 2008, PIB-ul României creștea cu peste 7%! Celor care cred că gata, acum o să fie bine, salariile trebuie crescute, avem creștere, avem economie solidă, s-au rezolvat problemele, le spun: urmariți chiazna.ro, peste un an, doi, voi da citate din acest articol. România nu o duce bine, economia este încă una slab dezvoltată, sistemul de piață nu este liber, capitalismul nu există ci doar un simulacru. Bani nu avem, resurse nu avem, munca noastră nu e prea bine plătită de străini, importăm prea mult, trăim prea mult pe credit, avem datorie prea mare, nu avem nici un motiv să fim optimiști, nici măcar faptul ca domeniul IT crește.

Sunt multe de făcut, sunt multe probleme care trebuiau deja rezolvate: sistemul bugetar redus, corupția redusă, companiile de stat privatizate, piața liberă implementată în toate domeniile: energie, contracte cu statul, utilități, agricultură, asigurări, finanțe etc. Sistemul de pensii și salarizare bugetarilor trebuie revizuite, regionalizarea în sensul descentralizării trebuie să devină un principiu de bază. Școala românească trebuie refăcută din rădăcini, sistemul fiscal de asemenea revizuit de la zero, sistemul de asigurări medicale transformat în direcția liberalizării serviciilor, birocrația eliminată în al 12-lea ceas și în general promovarea și prețiurea valorii, inclusiv în politică.

Poate ar fi de spus și ceva optimist în final, faptul ca poate PSD-ul se va schimba cumva în bine cu această criză. Din păcate, părerea mea este că nu atât PSD-ul e problema cât mentalitatea oamenilor. PSD-ul suntem noi, PSD-ul este poporul român. Toți suntem roșii, toți vrem comunism, toți vrem compromis, toți trăim în lumea noastră în care noi suntem cei mai buni, cei mai frumoși, cei mai pregătiți și străinii sunt de vină, străinii ne fură țara, Soros face învârteli, europenii se bagă prea mult peste noi etc.