Există 3 zone fierbinte de unde poate porni războiul mondial între Imperiul Anglo-American și Axa Rusia-China. Deși este imposibil de prevăzut contexul și momentul – și istoria ne aduce nenumărate exemple – tensiunile sunt însă acumulate și când mirosul de pucioasă cuprinde întreg văzduhul, locul, momentul și felul în care este aprinsă scânteia care va detona planteta contează mai puțin.

Ucraina

Momentan în Ucraina pare liniște. Este însă liniștea dinaintea furtunii. Economic și nu doar economic, Ucraina nu poate rezista prea mult fără a se rezolva cumva. Liniștea nu este decât consecința secătuirii puterilor ambelor facțiuni care au căzut de acord să facă o pauză. De altfel, nici măcar nu este pauză, ci deocamdată războiul se duce pe alte planuri (vezi incidentul NotPetya care a dat jos cu rețeaua electrica a Ucrainei zilele trecute). Ambele facțiuni așteaptă: vestul așteaptă bani și arme de la americani sperând în creșterea confruntării dintre americani și ruși până la punctul în care să curgă cu armament și rachete de peste ocean. Între timp, patrioții ucraineeni se pregătesc de luptă. La fel face și estul, pregătind lovituri punctuale și sperând într-un ajutor cât mai direct din partea Rusiei și de ce nu chiar anexarea la țara mamă.

Dintre toate cele 3 variante, Ucraina este totuși cea mai puțin probabilă să fie scânteia care aprinde butoiul. Ce este cert, este că nicio parte nu va ceda: Rusia nu va accepta niciodată un stat ostil care să sară în barca dușmanului și să pună în pericol existența țării iar de cealaltă parte, cei din vest nu vor mai accepta regimul de opresiune și vor lupta până la moarte. SUA nu pot pierde o astfel de oportunitate, în caz de nevoie armele și dotările vor fi trimise rapid, dacă va exista vreo urgență sau pericol iminent.

Siria

Cine ar fi gândit acum 5 ani când a pornit conflictul că se va ajunge la amenințări directe între americani și ruși în Siria? Ceea ce părea un război proxy pe-atunci, a devenit din ce în ce mai mult un război direct deși deocamdată pe un teritoriu proxy. Orice incident poate fi o scânteie puternică, deoarece amenințările și acuzațiile nu mai lasă nici măcar loc de negociere în cazul unui accident.

Atacul asupra lui Assad făcut demonstrativ de Trump când l-a avut în vizită pe președintele chinez, poate fi reluat – de ce nu? – și cu un atac asupra Rusiei. Cred ca am mai spus în articolele anterioare: China e principala amenințare pentru SUA. Mulți americani își pun întrebarea: de ce mai așteptăm și nu facem ceva cu China? Dacă nu acum, când? Când nu o să mai putem?

Nu este deloc exclus, ca în urma escaladărilor tensiunii din Marea Chinei de Sud sau în Taiwan, pentru a demonstra chinezilor că e destul de nebun, Trump să-i atace pe ruși în Siria. Rușii deja au făcut o greșală declarând câ vor răspunde proporțional atacurilor americanilor, un cuvânt cheie extrem de liniștitor și care elimină cumva riscul unui atac nuclear inopinant. Importanța primei lovituri este extremă și cu siguranță că și rușii și americanii au pregătite scenarii de asigurare a first strike-ului. Lavrov a dat însă pe față că un atac asupra forțelor rusești în Rusia nu va fi pretext pentru răspuns nuclear, ci doar pentru un răspuns proporțional.

Dacă tot am atins tangențial prospectul unui conflict convențional SUA-Rusia în Siria, trebuie menționat un mic amănunt important: este clar că terestru Rusia domina, americanii neavând carne de tun la îndemână. Israelul este însă la o cotitura de băt de Damasc și în caz de nevoie poate contribui deși cu siguranță ar produce reacții în lumea arabă.

Rușii par încrezători pe ei și tot transferă rachete și avioane în Siria pentru a arăta că nu joacă poker. Este greu de prognozat până unde poate merge oricare dintre jucători.Conflictul este unul complex și nu ne vom mai lungi intrând pe diverse rămurele de scenarii. Cert este că incidente pot apare oricând între americani și ruși și incidentele pot precede războiul.

Koreea

Trump nu se teme de coreeni, însă îi folosește pentru a se răzbuna pe chinezi. Am mai spus-o: China este și a fost principala țintă a lui Trump și nu pentru ca le-au furat joburile americanilor. Dezvoltarea fulminantă și ritmul rapid de creșetere pune în pericol supermația americană. Creșterile din divese domenii, recordurile după recorduri ale chinezilor îi sperie pe generalii americani, care doresc să îi frâneze cât mai repede. Trump se va folosi de Koreea pentru a-i taxa pe chinezi.

De aceea îl și provoacă pe nebun și se fac că trimit portavioane. Ideal pentru americani este ca Kim să lovească Japonia (ceea ce este de fapt cel mai probabil). Astfel, Japonia ar intra singură în luptă și ar putea „rezolva” Koreea de Nord, în sensul de declanșare a unui conflict care să faciliteze căderea regimului și posibila unificare cu sudul – scenariul ideal pentru americani în care China va putea fi ținută sub control mai ușor.

Cu privire la Koreea, cel mai fericit scenariu este acela în care Trump e interesat de China doar economic și foloseste Koreea ca leverage în negocieri. În ce măsura percepe Trump amenințarea chineză va determina cât de mare este riscul pornirii unui conflict direct între SUA și China-Rusia în Koreea de Nord.

Reamintesc ca pentru chinezi, Koreea este vitală, existența unui stat capitalist, pro-american la sud, pe continent, reprezentând risc existențial pentru chinezi.

Iată deci cele 3 locuri unde poc-poc-ul poate să înceapă. Toate sunt pe muchie de cuțit la apogeul ultimilor ani. Nu vom avea o vară liniștită, viitorul G20 de săptămâna aceasta fiind poate ultima șansă de evitare a războiului.