Amenintarea lui Isarescu este ca una din doua trebuie sa crape (la dezastrul produs de PSD): ori cursul, ori dobanzile. L-am criticat de prea multe ori pe Isarescu si in aceasta „saptamana pioasa” [1] ma voi rezuma la a-l face doar un soricel fricos care nu are cohones si ramane blocat in iluzia macrostabilitatii care a fost unul dintre pilonii ancorarii in mediocritate a tarii noastre in ultimii decenii.

Spun ca Isarescu este fricos deoarece in general in toate masurile pe care le ia si in felul cum gestioneaza aceast Titanic care sunt finantele Romaniei, este caracterizat de ceea ce unii amatori si papagali din presa numesc „prudenta”. Altfel spus, statul cu mainile in sus si asteptat ca lucrurile sa se rezolve de la sine, chiar daca asta inseamna frane si piedici puse economiei de piata si / sau hazarduri morale unde nu mai pot abtine sa nu mentionez faimoasele REPO-uri prin care BNR a tinut pe linia de plutire banci falimentare si putrede de credite date aiurea pentru ca unii directori si directorasi sa primeasca bonusuri babane, lucruri care s-au intamplat si prin alte parti lucru care insa nu il scuteste pe Mugurel de acest pacat.

Mai nou, Isarescu a demonstrat frica prin mentinerea dobanzii de referinta la ultima sedinta de miercuri. In ciuda gargarei pe care a tot facut-o atat impotriva guvernarii cat si impotriva bancilor care se ambitioneaza sa nu mareasca dobanzile la depozite si in aceeasi masura dau credite cu nemiluita crescand riscurile, Isarescu nu face ce trebuie si nu actioneaza ci doar „trage semnale”. Altfel spus, face gargara. Mai nou a inceput sa faca gargara intrand in dialog scris cu Dragnea.

Foarte usor BNR ar putea sa puna la punct guvernele, lansand atat cursul cat si dobanzile sa se duca acolo unde piata le cere. Piata ar regla astfel incompetenta guvernarii si tendindele comunistoide ale tovarasilor. Insa BNR prin politica monetara „prudenta” si prin manipularea cursului nu face decat – in ciuda declaratiilor – sa fie un buffer la catastrofele produse de o guvernare anti-capitalista ale caror efecte, multumita BNR & Isarescu se vor vedea cu nitzica intarziere, chiar daca in buna traditie mioridica cu efecte devastatoare, poate chiar mai devastatoare daca piata le-ar corecta in timp si ar fi lasata sa treaga semnalele de alarma cat mai repede, atunci cand prostia are loc. Nu doar ca lumea ar fi mai educata, dar presiunea in sistem nu s-ar acumula.

Criza in sistemul financiar e la fel ca cu cutremurele: se cumuleaza tensiune in scoarta si apoi face poc. Daca ai mici cutremure mai din timp, acestea mai elibereaza din tensiune, daca nu, o sa vedem la „cel mare” care e situatia reala.

Presiunea inflationista nu mai poate fi oprita si BNR greseste crunt punandu-si speranta ca tensiunile la nivel international actuale (razboiul tarifar, caderea bursei, criza obligatiunilor americane) pot face ca urata Romania sa para chiar draguta pentru investitori si sa avem parte de creditare in continuare in ciuda proastei guvernari. Isarescu (poate) crede ca investitorilor nu le pasa ca avem un guvern comunistu care mareste salariile ca sa castige voturi si apoi face credit ca sa le plateasca, si ca mai ales romanii cu bani – corigenti la materia investitii financiare – vor continua in continuare sa finanteze statul neavand alternative. Daca asa stau lucrurile, Isarescu se insala amarnic. Poate ca uratenia noastra este putin acoperita de problemele la nivel global, dar inflatia este un monstru mereu subestimat pe meleaguri mioritice. Intr-o situatie relativ similara in Rusia (ca si in Turcia), bancile centrale ale celor doua state au marit drastic dobanzile reusind cat de cat sa stinga focul si sa stabilizeze real economiile.

Intorcandu-ma la titlu, eu nu vad cum daca premiza este corecta  – guvernarea e dezastruoasa – se poate intampla doar una din cele doua: curs sau dobanzi si cum de nu vor exploda amandoua. Care sa fie mecanismele economice, financiare si care sa fie explicatia acestei iluzii? Sunt de acord ca asa ar vrea Isarescu sa se intampla si ca poate asa spera si guvernantii care cred ca si-asa avem prea putina datorie comparativ cu altii, deci mai putem sa tragem cateva linii de credit. Eu insa estimez ca vom asista la un joc de pase intre curs si dobanzi: azi vom auzi ca ROBORUL creste, maine vom vedea cursul marindu-se si el, poimaine vom auzi bancile inasprind conditiile, raspoimaine din nou cursul si tot asa.

Chiar daca BNR nu a marit dobanda la ultima sedinta, sa stam linistiti: un 0,25 sau 0,5 nu ar fi schimbat mare lucru. Oricum, probabil cand nu o sa aiba de ales, in sedinta de urgenta care va urma exploziei inflatiei si/sau cursului, BNR o sa mareasca dobanda cu doua cifre.

PS: o intrebare interesanta in comisia parlamentara care a interogat BNR ar fi fost: cand s-a intamplat sa creasca cursul si nu dobanzile sau viceversa in istoria post-comunista a Romaniei?

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] Guvernatorul BNR, răspuns misterios pentru Liviu Dragnea

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

„Înainte de ultima şedinţă de politică monetară, analiştii de la ING au scris că „BNR se preface că luptă cu inflaţia, dar în acelaşi timp extinde condiţiile care susţin creditarea”, iar „această inconsistenţă în politici are costuri de credibilitate”. – Ziarul Bursa