Am fost surprins de ultimele declaratii ale lui Teodorovici cu privire la salariul minim pentru ca nu ma asteptam ca un tovaras sa iese total din linia gandirii de partid. De la vorba pana la fapta insa este ca de la cer la pamant si cu o floare nu se face primavara.
Despre salariul minim, eu am mai tratat in diverse articole, dintre care l-am gasit in cautari pe acesta. Intre timp, prea multe noutati de zis nu am, decat ca l-am auzit pe Peter Schiff dand unele exemple cu privire la efectele maririlor salariului minim in SUA in diverse state. Efectele erau mutarea unor companii dintr-un stat in altul, cumpararea de roboti (automatizari) care sa inlocuiasca muncitorii sau pur si simplu inchiderea unor companii. Cel mai interesant exemplu a fost insa cu o spalatorie auto al carui patron este client de-al lui Peter Schif. Acesta si-a lichidat o parte din actiunile gestionate de Schiff care este broker de aceea Schiff l-a intrebat pentru ce are nevoie de bani. Patronul spalatoriei i-a zis ca are nevoie de bani pentru a cumpara un sistem automat de spalat masini pentru ca in urma maririi salariului minim este mai profitabil sa dea afara oamenii si sa cumpere un sistem automat.
Salariul minim insa nu este principalul deficit al capitalismului in Romania, un prim pas ar fi reformarea administratiei si a companiilor de stat care sunt o reminiscenta a trecutului. Bineinteles, asta dupa statul de drept si eliminarea coruptiei. Ori PSD-ul a pompat tocmai in directia opusa marind aparatul public si crescand salariile pana la cote care destabilizeaza profund sectorul privat. Prin fondul suveran de investitii incearca sa duca revolutia rosie la noi cote. Daca privim insa oamenii ca pe o resursa, putem spune ca statul suge puternic din potentialul fortei totale de munca in doua privinte: numeric si calitativ. Numeric, statul „fura” din forta de munca care ar putea produce la privat iar calitativ, o data intrati in sectorul public, potentialele valori care ar putea deveni buni ingineri, buni manageri sau buni tractoristi care sa produca si sa aduca plus valoare sunt pierduti pentru vesnicie, devenind consumatori de resurse si adaptandu-se intr-un mediu total diferit, cu cerinte si aspiratii total diferite pe care cu greu vor putea sa il paraseasca si sa recupereze potentialul pierdut. Si deocamdata oricum nu au de ce, salariile la stat fiind mult mai mari si oportunitatile de asemenea.
Ma gandeam uneori ca in Romania niciodata nu o sa poata fi luate masuri drastice (sau macar ferme) care sa schimbe structural economia si guvernarea tocmai pentru ca mentalitatea oamenilor este o problema – ca sa nu folosesc cuvinte jignitoare. De aceea, ma gandeam eu, alternativa ar fi macar o trecere gradata si pasi incrementali catre capitalism si piata libera. Dar pentru asta sunt necesare doua conditii: 1 – o guvernare care sa vrea ce trebuie (oameni care sa gandeasca, sau macar unul care sa gandeasca si care sa aiba increderea celorlalti) si 2 – o guvernare care sa poata sa implementeze ce trebuie (sau macar unul care sa poata si sa aiba autoritatea necesara).
Din pacate nu doar ca nu avem prea multe genii economice in politica noastra (si cu atat mai putin in PSD) dar acele putine idei bune, acolo unde exista, nu au nicio sansa sa fie puse in aplicare. De aceea, declaratiile lui Teodorivici nu sunt altceva decat un exercitiu de gargara.
Sa presupunem prin absurd ca tovarasii ar accepta aceste idei burghezesti ale lui Teodorivici cu privire la eliminarea salariului minim. Chiar daca PSD-ul ar vota si ar implementa aceasta lege, ar sari sindicatele din privat cu greve. Intr-un fel insa oamenii ar avea dreptate pentru ca efectul benefic al unei astfel de schimbari s-ar vedea in timp. Pentru ca salariul minim sa devina irelevant ar insemna ca piata libera si antreprenoriatul in Romania sa duduie pentru a putea produce o competitie reala pe piata muncii. Ori asta nu se poate schimba peste noapte.
In vremurile rosii de astazi in care visul orcarui tanar este sa ajunga sa lucreze in administratia publica ideal pe un post de director si undeva unde poate freca menta, a taia creaca peste noapte pentru cei mai slabi platiti angajati din privat care duc greul prin aceea ca ei dau de mancare si celorlalti, nu poate fi o solutie. Desi momentul ar fi cumva oportun, fiind premize ca eliminarea salariului minim sa nu aiba efecte devastatoare avand in vedere criza pe piata fortei de munca, sunt totusi cateva necunoscute. Banuiala mea, de exemplu, este ca aceasta criza de forta de munca este datorata in mare parte exodului in afara care este inca o boala mult mai grava si mai putin diagnosticata, lucrand mai mult in ascuns. Cei care insa lucreaza acum pe salariul minim nu sunt tocmai primii candidati pentru plecatul in afara, atat prin deficitul de specializare cat poate si prin deficitul de motivatie sau aspiratii.
In alta ordine de idei, in gandirea tov. Teodorivici nu inteleg de ce la privat salariul minim nu ar fi bun si la stat ar fi. Chiar daca statul este patron si face ce vrea, libertatea salariului minim ar trebui lasata la latitudinea administratorului cel mai de jos unde se manifesta nevoia pentru un post si unde se poate lua si pulsul local al ofertei. Sa exemplific. Poate ca la o primarie la o comuna intr-o zona saraca a tarii, exista oameni care ar fi dispusi sa lucreze la primarie pe un salariu mai mic decat decide Olguta. De exemplu, poate tinerii din sat nu au alternative si decat sa traiasca din somaj sau sa dea spagi ca sa isi faca dosare de handicapati sa primeasca pensie, ar prefera sa munceasca pe mai putin, macar pentru a simti ca au si ei un rost. Banii nu sunt totul si mai ales la sat, unde oamenii au pamant, au animale si au venituri din alte surse, un loc de munca cu un salariu sub minim nu este tocmai de dat cu piciorul. Am cam lungit explicatia, cert este insa ca aceeasi logica (daca exista in cazul lui Teodorivici) pentru eliminarea salariului minim la privat se potriveste poate chiar mai bine in sectorul public. Bineinteles, ca politic este o utopie sa credem ca PSD-ul va taia vreun salariu, pentru a nu-si pierde bazinul de marmote. Insa, utopic vorbind, daca dorim eficienta si daca credem in cerere si oferta, nu trebuie facute diferentieri intre public si privat. Singura diferentiere este doar aceea ca in locul profitului din privat, criteriile de performanta in sectorul public sunt altele.
In final as dori totusi sa mentionez ca Romania este o tara penibila daca salariul minim este o problema. Principala buba este ca noi consumam mai mult decat producem si ca nu avem alte sperante pe termen scurt-mediu decat creditul ca oricum pe termen lung suntem la marginea lumii si cantitate neglijabila in istoria omenirii. Nu zic ca a trai pe banii altora e ceva rau, desi aici intram in chestiuni de filosofie si morala care oricum nu sunt deloc subiecte fierbinti la poporul roman. Insa macar daca ne-am pricepe la inginerii financiare si am reusi sa ii fentam pe nemti si noi cum au facut-o grecii care chiar dupa atatia ani de criza inca traiesc mult mai bine decat romanii [1].
~ ~ ~ ~ ~ ~
NOTE
[1] Cel putin oficial, PIB-ul per capita calculat la puterea de cumparare la greci este 24574 pe cand in Romania acesta este 23313. Sa nu ne entuziasmam insa, dupa criza si aventurile traite Grecia este probabil fiscalizata jumatate cat Romania, deci realitatea este mult mai buna decat o arata cifrele.
Cristian Păun, profesor la ASE: „Salariul minim pe economie este o barieră
https://m.romanialibera.ro/economie/cristian-paun-profesoru-la-ase-salariul-minim-pe-economie-este-o-bariera-in-dezvoltarea-oricarei-748284
2.
„aceasta criza de forta de munca este datorata in mare parte exodului in afara care este inca o boala mult mai grava si mai putin diagnosticata, lucrand mai mult in ascuns.”
EXODUL ESTE EFECTUL NU CAUZA!
Oare de ce crezi tu ca acest exod „s-a intamplat de la sine” si cauzele ar fi necunoscute?
– „Abia am o lună de când am deschis și deja am avut control de la ANAF care m-au și amendat din prima, m-au descurajat total să mai angajez persoane și m-au pus pe gânduri să închid firma. Statul român spune că sprijină tinerii și pe toți care vin din străinătate să investească în țară. Sprijinul e ANAF-ul pe tine după prima lună și nu oricum. Nu avertismente, direct amenzi. S-au legat de niște chitanțiere de care nici contabilul nu știa că nu avem voie să le folosim… Intenționam să mai deschid și o cafenea, dar mă descurajează statul român care nu ne ajută să mergem pe calea cea dreaptă și ne amendează aspru. Mă gândesc să vând tot ce am în România și să merg să investesc în Germania unde mi se oferă toate condițiile pentru a munci, a trăi și a mă bucura de viață… Români din diaspora nu vă întoarceți acasă, în România! Nu merită să vă investiți banii aici. Țările europene sunt mult mai bune pentru a investi și a deschide o afacere”
http://ziarulromanesc.de/comunitate/apelul-unui-roman-care-s-a-intors-in-tara-dupa-10-ani-de-germania-romani-din-diaspora-nu-va-intoarceti-acasa/
– „România a luat-o, din nou, la vale. Situația s-a înrăutățit, viața este foarte scumpă, economia nu funcționează, sistemul medical este în colaps, recesiunea este în toi… Anul acesta nu s-a simțit bine fiindcă orice spunea i se reproșa că a uitat de unde a plecat. Ea răspundea că nu a uitat, dar că bunul-simț a început să dispară în România, că respectul este dat doar în funcție de buzunar și starea de iritare personală devine colectivă. Nimeni nu este mulțumit dar nimic nu se schimbă. Țara lui “ASTA ESTE!” Țara care a rămas fără fabrici, fără zone industriale, fără tineri plecați la muncă în lume, fără locuri de muncă, cu alimente de primă necesitate importate la prețuri duble, cu aceiași politicieni de 27 de ani care își aplică „marile” proiecte”
http://www.gazetaromaneasca.com/focus/diaspora/impresii-din-concediul-petrecut-in-romania-noi-ne-am-schimbat-ara-st-pe-loc/
– „Nu sunt pregătit să mă întorc în ţara în care m-am născut şi nu cred că voi mai fi vreodată”
http://www.gazetaromaneasca.com/observator/comunitate/nu-sunt-pregatit-sa-ma-intorc-tara-care-m-nascut-si-nu-cred-ca-voi-mai-fi-vreodata/
– „Ca să se întoarcă în ţară ar trebui să le fie cel puţin la fel de bine în ţară din punct de vedere material pe cât le este în străinătate. Asta înseamnă că pot fi liniştiţi, că le pot asigura familiilor lor traiul decent pe care şi-l doresc, le-ar da siguranţa unui viitor. Asta înseamnă că România să le asigure locuri de muncă adecvate cu un nivel salarial cel puţin la nivelul ţărilor din care s-ar întoarce, cât şi CALITATEA VIEŢII, a sistemului de sănătate, de învăţământ şi de servicii cu care s-au obişnuit în afara ţării… În ţară, România de astăzi, românii nu trăiesc în propriul film, nu îşi trăiesc propria realitate, nu trăiesc cu înţelepciune şi nu îşi asumă propria responsabilitate pentru absolut nimic, s-au învăţat ca alţii să facă toată treaba în locul lor, dacă ceva nu iese bine au pe cine dă vina întotdeauna, ei nu au cum să greşească… În România de astăzi românii vor ca alţii să facă în locul lor totul, s-au învăţat să stea cu mâinile în sân şi să privească, să primească mură în gura totul de-a gata, să nu îşi asume responsabilităţi. România a ajuns o ţară de asistaţi social care refuză să îşi folosească capacităţile de gândire proprii dar stau şi urlă cât tine ziua de lungă ca sunt guvernanţii nişte nemernici! La guvernare sunt însă reflexia românilor în oglindă, copia lor la indigo! La guvernare şi în toate instituţiile statului sunt copiii, soţii şi soţiile, mamele şi taţii lor, rudele, prietenii şi concubinii lor, cunoscuţii, pilele şi relaţiile lor, sunt cei cărora le dau zilnic șpagă şi cu care îşi rezolvă treburile de zi cu zi, de afaceri sau diverse alte interese, sunt cei pe care îi tolerează când stau la cozi, când le cer șpagă sau când îi nedreptăţesc pe ei sau pe alţii, sunt cei pe care îi aleg în alegeri şi ii susţin în campanii, sunt cei ce vin din rândurile lor, sunt vecini de-ai lor, sunt din cartierele, oraşele şi localităţile lor, nu îi aduce nimeni de pe altă planetă”
http://www.gazetaromaneasca.com/focus/diaspora/cristina-mihailescu-torino-strainatate-romanii-s-au-obisnuit-sa-vada-doar-adversari-nu-si-parteneri/
– „Cred că acele statistici ori sunt prost făcute, ori sunt minciuni. Nu ne întoarcem în România din cauza parlamentarilor care fac legile cu fundul şi nu cu capul, din cauza traiului rău… din cauză că nu mai suntem obişnuiţi să trăim în România. Noi suntem plecaţi din ţară de tineri, copiii noştri sunt născuţi şi crescuţi, şcoliţi în aceste ţări, asta au făcut politicienii noştri, ne-au rupt pe noi şi pe copii noştri de neamurile noastre, la ce să venim în ţară? Eventual venim să ne luăm restul de neamuri, fraţi, surori, verişori, mătuşi, părinţi, pentru a-i scăpa de sărăcia şi prostia de acolo”
http://ziarulromanesc.de/comunitate/m-saturat-de-germania-e-frig-si-scump-ma-intorc-spania-la-soare/
– „Se descrie ca fiind “un umil IT-ist, unul dintre românii ce n-au plecat “de foame” din țară, ci pentru că nu mai suportau sistemul… Anul trecut am parcurs peste 6.500 de kilometri prin România, colindând prin tot felul de munți sau atracții turistice. Mă durea sufletul când vedeam câtă mizerie găsești, până și la cote de peste 2.600 de metri, mă durea mintea când vedeam pe câte unu’ încălțat în pantofi, însoțit de o ea încălțată cu tocuri de 12, mâncând semințe pe vârful muntelui, în timp ce asculta manele-n căști… În România, dacă știi pe cineva, dacă ai un văr, dacă ești patron al unui magazin de cartier, gata, ai scăpat de griji. Lumea e a ta și-ți poti bate joc de ea cum vrei… Se spune că nu există pădure fără uscături, si e adevărat. Dureros e că în România începe să nu se mai vadă pădurea, din cauza uscăturilor”
http://ziarulromanesc.de/comunitate/honey-cramariuc-germania-ce-schimba-romania-absolut-nimic-ca-e-perfecta-doar-oamenii-trebuie-schimbati/
– „Laura e de părere că ar trebui să se schimbe foarte multe lucruri în țara noastră. Începând de la clasa politică, la sistemul de justiție. Dar două sunt problemele majore în opinia ei, două probleme „pline de carii”. Și mă refer aici la sistemul de învățământ, în special situația din școli, și la sistemul medical. Aici ar trebui făcute schimbări imediate… Este strigător la cer că în zilele noastre școala a ajuns să fie un lux pentru o parte din copii. Statul ar trebui să aloce bani pentru reabilitarea școlilor, grădinițelor etc., nu pentru catedrale enorme și mii de biserici… tratamente fără rezultate, infecții luate din spitale, mortalitate ridicată ș.a.. În spitalele din România, vedem părinți cărora copiii le mor în brațe, pentru că nu le pot asigura tratamentele extrem de costisitoare sau bătrâni bolnavi cărora pensia nu le mai ajunge să cumpere medicamentele scumpe. Îmbunătățirea condițiilor de igienă din spitale și mărirea salariilor cadrelor medicale ar trebui să constituie o prioritate pentru viitorii guvernanți”
http://ziarulromanesc.de/comunitate/romanca-revoltata-din-munchen-suntem-victimele-unui-sistem-corupt-si-trebuie-sa-ne-unim-sa-schimbam-lucrurile-romania/
– „Un singur lucru mă sperie când sunt acasă (n.r. – în România): să nu mă îmbolnăvesc cumva, să nu trebuiască să ajung într-un spital din România. Am fost în vizită doar şi m-am crucit. Nici învelitori la perne nu erau. Paturi ruginite, miros de WC de când intrai pe culoarul spitalului și multe alte exemple negative.”
http://ziarulromanesc.de/comunitate/romanca-stabilita-germania-mi-e-frica-sa-nu-ajung-vreun-spital-din-romania-doamne-ajuta-i-pe-romani/
– „Românul este foarte egoist şi pentru că în general valorile pe care le are nu sunt bazate pe integritate, ci mai mult pe snobism, aroganță şi putere, nu se ia în calcul schimbarea acestui comportament”, e de părere Alina. Iar argumente în susţinerea propriei păreri, continuă ea, vezi peste tot. Chiar şi pe stradă. E suficient doar să priveşti traficul din România, în care nu există respect faţă de ceilalţi conducători, în care fiecare vrea să fie primul… Foarte mulţi români preferă să se victimizeze şi, continuă Alina, “dau vina pe guvern, şef, soacră pentru viaţa lor mediocră şi neîmplinita şi nici nu le-ar trece prin cap că pentru ca lucurile să se schimbe pentru ei, schimbarea trebuie făcută în ei.”
http://ziarulromanesc.de/comunitate/dam-voce-diasporei-alina-iacubovschi-foarte-multi-romani-prefera-sa-se-victimizeze/
– „De ce pleacă românii? Deşi ţara s-a alăturat Uniunii Europene, ceea ce ar fi trebuit să aducă prosperitate şi o calitate mai bună a vieţii, la 11 ani după aderare românii încă fug de sărăcie… Când românii sunt întrebaţi de ce au plecat de acasă, cel mai comun răspuns este că vor să le ofere copiilor vieţi mai bune… OAMENII NU POT FURNIZA MÂNCARE PENTRU COPIII LOR ŞI RĂMÂN SĂRACI CHIAR DACĂ MUNCESC… The Guardian mai scrie că ŢARA FOST CONDUSĂ GREŞIT sub diferite forţe politice şi că acest lucru este evident. Banii puşi la dispoziţie de Uniunea Europeană nu au fost absorbiţi şi pentru mulţi reprezintă doar o noţiune teoretică. Educaţia şi sistemul de sănătate, împreună cu alte segmente din sectorul public, SUNT LĂSATE SĂ PUTREZEASCĂ, scrie publicaţia britanică, care consideră că fără acestea, viaţa în România a devenit o formă de violenţă pentru cei mai vulnerabili, care nu îşi pot trimite copiii la şcoală pentru că nu îşi permit, nu se pot duce la spital pentru că trebuie să plătească pentru propriile bandaje şi nu îşi pot încălzi casa. Acestea nu sunt cazuri unice în România, ci mai degrabă o situaţie „normală”.”
http://ziarulromanesc.net/observator/prim-plan/guardian-cei-400-000-de-romani-din-marea-britanie-reprezinta-o-tragedie-nationala-pentru-romania/
– „În acest ritm, am rămas fără un sfert din populaţie în ultimul sfert de secol. Sociologii susţin că plecarea meseriaşilor, a elitelor, a oamenilor de calitate profesională şi intelectuală a lăsat în urmă un dezechilibru, iar incompetența este mult mai vizibilă în ţară… Au plecat oameni de calitate atât umană, cât şi intelectuală, cât şi profesională. Sigur că vedem uneori la ştiri imaginile unor români care nu ne fac cinste, dar cei mai mulţi dintre cei care au plecat au fost să zicem generaţii de oameni şcoliţi, cu studii superioare, dar şi cei care nu aveau studii superioare, erau oameni determinaţi să muncească, cu o etică a muncii. România a pierdut cel puţin 25% din populaţia ei, dar probabil a pierdut mult mai mult dacă ne raportăm la calitatea umană… Căderea brutală, cu 15 locuri în doar 3 ani în topul mondial al competitivităţii, făcut de Forumul Economic Mondial, arata ceva îngrijorător. Fie degradarea forţei de muncă şi a condiţiilor pentru afaceri, fie stagnarea ţării, în condiţiile în care celelalte state se dezvoltă. Unul dintre cele mai afectate domenii de fenomenul ”brain-drain”, exodul creierelor, este cel sanitar… Într-o societate, în general nu există goluri. Un loc lăsat liber este umplut rapid de altcineva. Şi în România, adeseori impostura, incompetența, uneori pur şi simplu necalificarea au înlocuit aceşti oameni de calitate. Iar din ce în ce mai mulţi decid să rămână definitiv în ţara adoptivă”
http://www.gazetaromaneasca.com/focus/romania/alarma-pentru-romania-peste-210-000-de-persoane-au-parasit-tara-doar-anul-acesta/
– „Nu e ușor să pleci când ai peste 40 de ani. Clar, nu e ca atunci când ai 20. Și, totuși, din ce în ce mai mulți români au ajuns să-și trăiască criza vârstei de mijloc, nu cu gândurile specifice acestei perioade de care facem atâta haz, ci cu gândul de a pleca în altă țară pentru o ultimă șansă la o viață decentă pentru ei și mai ales pentru copiii lor – pentru educația acestora pe alte principii decât acelea date drept exemplu prin comportamentul actualilor guvernanți: nu contează să știi, contează „că poți”; nu contează să vorbești corect, contează „cu cine vorbești”; nu contează dacă furi, ci cât furi… Mulți se gândesc acum așa: „Ne-am asumat o grămadă în jumătate din viață, dar mai avem jumătate…, iar copiii noștri au toată viața înainte”. Nu pot să nu mă gândesc când vorbesc despre asta la colegul meu de birou, care și-a depus actele pentru Australia și a plecat cu trei copii și a luat-o de la capăt în celălalt capăt al lumii. Nu i-a fost ușor. Adaptarea e un proces care te provoacă în fiecare zi. Dar nu te mai fură nimeni… Din păcate, există oameni de peste 40 de ani care pleacă sau se gândesc serios să o facă. Și, tot din păcate, ei nu mai reprezintă excepții”
https://republica.ro/din-ce-in-ce-mai-multi-romani-au-ajuns-sa-si-traiasca-criza-varstei-de-mijloc-cu-gandul-de-a-pleca-in
– „Este o societate care funcţionează anormal, coruptă, în care tinerii cu potenţial şi dorinţă de muncă nu îşi găsesc locul meritat. De aceea ne pleacă aceşti oameni care ar putea să dea ţara asta pe brazdă: vor să îşi dezvolte competenţele într-un mediu cu facilităţi moderne, cât şi siguranţa unui loc de muncă bine plătit”
http://www.gazetaromaneasca.com/focus/romania/pleaca-elitele-creste-numarul-tinerilor-care-pleaca-la-studii-strainatate-este-societate-care-functioneaza-anormal/
O putem tine asa o saptamana, dar cred ca s-a inteles ideea.
exact ce spuneam mai sus:
– Fuga din țară continuă. Peste jumătate din români vor să muncească în străinătate: «Pentru un trai mai bun, departe de instabilitatea politică»
http://ziarulromanesc.de/diaspora/fuga-din-tara-continua-peste-jumatate-din-romani-vor-sa-munceasca-in-strainatate-pentru-un-trai-mai-bun-departe-de-instabilitatea-politica/
1.
Hai sa-ti spun eu ce ii doare cu adevarat pe tovarasi. Nimic nu este ceea ce pare a fi si nimic nu este in favoarea romanilor. Din contra, romanii trebuie inlocuiti si trebuie create conditii propice pentru noi valuri de sclavi catre urmeaza sa vina sa-i slugareasca pe tovarasi.
– „Iar dacă alţii vor să vină în ţara noastră să lucreze pentru că e un mediu atractiv să o facă. Că e chinez, thailandez…nu asta mă interesează. Sunt obligat să mă asigur că patronul are oricând o forţă de muncă calificată şi suficientă ca număr… O analiză publicată recent de Smartree arăta că firmele din România care activează în sectoare precum HoReCa, producţie, industria uşoară, agricultură, construcţii, servicii au angajat, în ultimii ani, lucrători străini din ţări non-UE , iar cei mai mulţi angajaţi provin din ţări în care nivelul de trăi este sub cel al României. Statele de provenienţă a angajaţilor sunt Filipine, Nepal, Vietnam, India, Indonezia şi Thailanda… Potrivit sursei citate, printre cele mai importante dezavantaje pentru angajarea unor lucrători străini se numără costurile ridicate asociate procedurii de angajare internaţională, concomitent cu durata relativ mare de închidere a proiectelor. De asemenea, pe lista dezavantajelor se mai află diferenţele culturale şi de limbă vorbită, integrarea angajaţilor străini într-o nouă cultură”
http://incont.stirileprotv.ro/social/teodorovici-romania-are-un-deficit-de-cel-putin-un-milion-de-lucratori-ce-facilitati-pregateste-statul.html
– Peste 3 milioane de români vor dispărea din statistici în următorii 30 de ani. Datele oficiale care confirmă o tendinţă îngrijorătoare pentru România
http://www.gandul.info/stiri/peste-3-milioane-de-romani-vor-disparea-din-statistici-in-urmatorii-30-de-ani-datele-oficiale-care-confirma-o-tendinta-ingrijoratoare-pentru-romania-raport-16951564
Problema tovarasilor este ca abia acum au inceput sa realizeze proportiile dezastrului economic si mai ales social pe care l-au creat in toti anii astia de dupa „revolutie”. In comunism, tovarasii considerau ca tara este ca o ferma de vaci si ii tratau pe oameni ca pe niste vaci bune de muls. Diferenta este ca dupa 1989, gardurile tarcului de vaci s-au spart si vacile au putu sa fuga care incotro, lasandu-i pe tovarasi si fara vaci bune de exploatat dar si fara boi care sa-i voteze. Romanii continua sa migreze in masa, iar aia care s-au stabilit in strainatate nu au de gand sa se intoarca, asa ca tovarasii au ticluit un plan: in prima faza importa sclaveti, in a doua faza dupa cativa ani de munca, le acorda cetatenie. Si uite asa, cred ei, ca au rezolvat problema. Va fi foarte interesant de aflat ce va face chinezu, indianu, nepalezu, pakistanezu, etc cand se va vedea cu pasaport UE in mana.
Pana una alta, disperarea este la culmi maxime:
– „Mai mulți sociologi au tras concluzia că, pentru a înlocui forța de muncă plecată și a stimula demografia, ar trebui ca România să primească foarte mulți imigranți. Refugiați, imigranți economici, de oriunde, numai să vină să muncească, pentru a plăti pensiile bătrânilor de atunci. Estimările sunt optimiste, când se vorbește de 2050. În realitate, viitorul e deja acum. Dacă matematica nu e o opinie, din cei 22 de milioane pe care INS se încăpățânează să îi calculeze trebuie scăzuți cel puțin cinci milioane de români plecați în străinătate, dar care și-au păstrat cartea de identitate românească. În România nu mai sunt acum nici măcar 17 milioane de locuitori. Dacă statistica oficială nu o recunoaște, o sugerează cifrele consumului. De exemplu, a scăzut consumul de pâine. Preşedintele Patronatului din Industria de Panificaţie, Aurel Popescu, a declarat că acest consum a scăzut și pentru că „aproape 5 milioane de oameni sunt în străinătate și nu mai mănâncă pâine de le noi, mănâncă pâine de la alţii. Şi asta se vede în balanţa consumului din România”.”
http://www.gazetaromaneasca.com/comentarii/statistici-toxice-mai-sunt-22-milioane-de-romani-tara-minciuna-oficiala/
Se pare ca tovarasilor tot la Scheme Ponzi numite pompos „asigurari sociale” le sta mintea. Nici macar acum cand SUNT IN COLAPS nu vor sa recunoasca esecul socialismului si sa vina cu o solutie logica si reala. De fapt au „gasit” solutia: sa importe idioti de prin toate gropile de gunoi ale lumii si sa transforme totul in ghetou asa cum fac si tovarasii aia idioti de prin vest, dupa care se vor mira, la fel ca aia, ca le fuge industria si milionarii prin Asia de S-E sau prin Chile, Singapore, Hong Kong, etc. Ce sa mai vorbim… Ginion de nesansa!
Oare baietii cu serviciile fiscale globale ce parere au?
Ia sa luam un mic exemplu.
– Romania goes up in financial complexity index
https://www.romania-insider.com/romania-financial-complexity-index-2018/
https://northasiacape.org.nz/media/1223/financial-complexity-index-2018.pdf
Stai asa sa vezi cum vor veni investitorii buluc in Romania si in alte ghetouri socialiste europene! Nu mai pot ei de grija pensiilor si a privilegiilor sociale de care sunt pline toate ghetourile socialiste europene. Nu mai pot dormi noaptea de grija bugetarilor, a parazitilor sociali si a idiotilor incapabili sa-si castige existenta si sa-si planifice viata.
De parca nu ar putea gasi Bulgaria, Cipru, Chile, Panama, etc pe harta!
Teoria lui Petrică Vapor legată de salariul minim sigur nu se aplică în economiile emergente și în special nu în România.
Păi compară un salariu minim de 1500 USD / luna cum e in SUA cu 400 cât e în România. Adică doar prețul energiei electrice pentru un braț robotic costă mai mult decât un muncitor în România.