In primul rand, o crestere lina si calma a cursului face foarte bine economiei pentru ca regleaza excesele dintr-o parte, prin mici ajustari in alta parte. Bunaoara, lipsa de productivitate si atacul asupra capitalismului prin masurile socialiste ale partidului bolsevic aflat la putere dar mai ales excesul consumerist produs de maririle necontrolate si aiuristice de salarii in mediul bugetar de anul trecut (dar si cele care urmeaza) se pot regla prin curs.

Deci firesc nu este ca euro creste, aiurea si ciudat ar fi fost sa nu creasca. Deficitul balantei de plati si diferenta dintre importuri si exporturi arata clar trendul in care o poate lua cursul si viteza. De partea cealalta, se pune intrebarea, cum de se intareste euro, cand euro are la randul lui probleme mari. Vedem de altfel, cum euro in raport cu dolarul si cu alte monede are de suferit in aceasta perioada. Explicatia este simpla: importurile noastre sunt mare parte in euro, deci restul nu mai conteaza.

Riscul mare pentru Romania insa ar fi sa o luam pe calea Turciei. Sa nu uitam ca si Turcia este inca membru NATO si ca are baze americane si ca are relatii economice puternice cu SUA si cu toate acestea, cand turcii au cumparat arme rusesti si cand s-au pus cu americanii, lira s-a prabusit drastic. Conflictul actual PSD vs banci din fericire nu are inca aceeasi amploare, ceea ce nu inseamna insa ca bancile nu pot da jos cu cursul intr-un mod similar.

Sa vedem deci cand si daca trebuie sa ne ingrijoram. Pe langa cresterile firesti de preturi si tendintele inflationiste cauzate de aceasta crestere a cursului, exista si efecte pozitive: cresterea productivitatii. Semnale de ingrijorare vor fi cele legate de rezerva de valuta a BNR. O scadere drastica a rezervei sunt semn ca BNR incearca sa opreasca hemoragia. O scadere modesta e fireasca, iar o crestere ridica semnale de intrebare cu privire la politica BNR-ului. Aceste cifre insa apar cu intarziere si ce inseamna „mare”, „mic” sau „modest” in propozitia anterioara nu stiu sa spun.

Un alt semnal de urmarit este ROBOR-ul. Actuala taxare a profiturilor bancilor nu a fost cauza pentru scaderea ROBOR-ului (cum fals au concluzionat unii) ci alte motive legate de miscarile BNR pe piata au cauzat repaosul in crestere. Evident cresterea cursului si temerile unei noi crize, taie avantul creditarii, de unde si calmarea ROBOR-ului temporara. De asemenea, renuntarea Fed-ului la cresterea dobanzii (un subiect peste care am sarit in a-l trata pe blog, dar poate o sa revin) ca si lipsa oricaror perspective ca BCE poate cumva sa ridice macar cu 0.01% dobanda, au calmat tendintele de crestere ale ROBOR-ului. De fapt, dupa cum am mai scris in cateva articole legate de Fed & dolar, eu cred ca ROBOR-ul este strict legat de politica Fed-ului. Banii cauta randamente si merg acolo unde randamentele sunt bune si riscurile controlabile. Taxa pe lacomie insa ridica semne de intrebare si in randul investitorilor in obligatiuni si depozite: daca maine poimaine tovarasii se trezesc sa taxeze mai mult si dobanzile?

Impactul cresterii cursului din pacate va produce tensiuni si mai mari pe piata fortei de munca. Sectorul privat nu a avut si nu va avea niciodata posibilitatea unor mariri de salarii de doua cifre iar cursul va pune presiune si mai mare pe nivelul de trai al celor care muncesc. Astfel, forta de munca va fi impinsa si mai puternic in afara pe langa atractia sistemului bugetar. Prin urmare, impactul cresterii cursului asupra productivitatii este minimal, cel putin de moment. Robotizarea insa va ajuta, dar robotizarea necesita investitii mari, ori in mediul politic actual si la ce perspective se arata acestea sunt imposibile la noi deocamdata.