Zilele trecute lira turceasca a avut inca o zi neagra, similara crizei din august. Dupa cadere, pentru a diminua eventualitatea unui crash si mai mare, Bancii Centrale a Turciei a reactionat si a luat cateva decizii de inasprire a politicii monetare, fara un efect vizibil prea mare. Sa facem insa o scurta recapitulare a situatiei politice din Turcia.
Incepem din 2014 cand au avut loc alegeri locale si prezidentiale si Erdogan a schimbat scaunul de prim-ministru (dupa 11 ani de guvernare) cu cel de presedinte. Din 2015, partidul lui Erdogan, AKP, care conducea din 2002, a inceput sa obtina rezultate din ce in ce mai proaste. In 2015, in urma unor alegeri anticipate a castigat din nou majoritatea. In 2016 a avut loc lovitura de stat esuata in urma caruia Erdogan a organizat un referendum constitutional in 2017 in urma caruia a cerut si a castigat „puteri executive exceptionale”. Desi schimbarea trebuia facuta prin parlament, Erdogan a lansat decret dupa decret trecerea catre un sistem dictatorial prin care a preluat de facto conducerea completa a statului. Erdogan conduce guvernul, partidul de guvernamant, armata, companiile de stat, banca nationala etc.
Pe 31 Martie, Turcia va avea din nou alegeri locale care nu pot avea niciun impact asupra situatiei politice, dar pot reprezenta – daca vor fi corecte – un semnal cu privire la increderea turcilor in Erdogan. Evident, lupta politica din Turcia este de fatada, caci zarurile sunt oricum aruncate. Opozitia este prezentata ca dusmanul poporului si organ al agenturilor straine iar castigarea alegerilor de catre AKP este prezentata ca o problema de viata si de moarte pentru statul turc.
Faptul ca tucii nu mai au incredere in Erdogan si in directia in care se indreapta tara, este poate exprimat cel mai clar in cresterea la un nivel record al depozitelor in valuta ale populatiei. Este un mister pentru mine cum de turcii mai au curajul sa isi tina banii la banca, dar oricum doar saptamana tercuta 4 miliar de de dolari au transferat turcii din lira in dolar (cf. Zerohedge)
Analistii bancilor au lansat numeroase semnale de alarma si au recomandat shortarea lirei, motivul fiind evident: Erdogan a cheltuit multa rezerva externa recent pentru a face donatii poporului si pentru a arata o oarecare imbunatatire a situatiei si este evident ca dupa alegeri, banca ca trebui sa renunte la mentinerea nivelului actual al lirei si sa treaca la un nou nivel, mai jos. Prin urmare era logic ca analistii sa recomande vanzarea, ca doar nimic nu s-a schimbat recent in Turcia, decat faptul ca s-au cheltuit cam multi dolari din rezerva bancii nationale.
Erdogan bineinteles ca a acuzat „manipulatorii” pentru aceasta cadere, ca si cum o recomandare a unui analist poate misca piata atat de puternic si ca si cum tot analistii i-au convins pe turci sa cupere dolar, vanzand lira. Totodata, Erdogan i-a amenintat pe „manipulatori” cu represalii, „dupa alegeri”. Ceea ce bineinteles, creaza conditii propice pentru caderi si mai mari dupa alegeri, oferind astfel si mai multa munitie pentru „manipulatori”.
In final, un scurt reminder: astfel de „manipulatori”, cum ar fi JP Morgan, exista si in Romania, unde JP Morgan este un mare investitor in leu. Asadar, ca ATENTIE, TOVARASI!
