Multe din lucrurile despre Coronavirus spuse inca din primul articol de pe blog sunt inca valabile si intrebarile s-au clarificat. Mai intai cea cu privire la spitalul construit: la vremea cand presa romaneasca lauda si prezenta ca cancan constructia in x zile a unui spital, cand problema de fond era pandemia, eu faceam supozitia ca „situatia e mult mai nasoala decat partidul ne-o infatisaza”, ceea ce intre timp s-a dovedit cu varf si indesat. Alte site-uri conspirationiste-spiritualiste, bagau tot felul de analize super-complexe de inginerie sociala ca virusul este un experiment prin care se va testa controlul populatiei si alte prostii de astea. E ca si cum partidul comunist chinezesc si-ar trage singur un glont in cap, ca sa vada cum controleaza poporul. Nu intamplator am intitulat atunci acel articol Coronavirusul – Cernobîlul chinezesc, pentru ca explicam cum aceasta criza probabil va distruge total increderea poporului in partidul tatic purtatori de grija, indiferent de cat de mare va fi succesul glorios al luptei cu virusul ucigator, pe care poporul il duce impreuna, uniti fiind de un cuget si de o simtire in glas de cantec patriotic …

Ce s-a schimbat insa de atunci? Iata ce consider eu ca principalele elemente:

Raspandirea globala este o certitudine. Primul care a spus-o a fost chiar un expert de care am amintit intr-unul din articolele anterioare. Singura incertitudine este viteza raspandirii. In prezent asistam la o crestere exponentiala a numarului in afara Chinei, mai agresiva decat cresterea in interiorul Chinei. Diferentialul de momentum vine probabil din opacitatea si masluirea adevarului de catre partidul comunist dare poate daca ar fi dat cifrele corecte, tarile ar fi luat masuri de protectie mai puternice si mai din timp si macar viteza de propagare era mai lenta. Seful OMS tot repeta ca „China is buying us time”. Nu stiu cat ne cumpara si cat ne fura …

Guvernele sunt paralizate. Foarte putine guverne realizeaza ca bomba a fost detonata deja si ca ambulanta trebuie sa porneasca pe teren pentru a aduna ranitii si a ingropa mortii. Nu vorbesc doar pe plaiuri mioritice, ci in general. La nivel european, chestiunea zilei e bugetul … ca si cum UE ar avea vreun buget si ca si cum nu toti banii ar fi hartii tiparite de BCE care poate sa tipareasca si de 10 ori mai multi pentru ca oricum nu va reporni inflatia / economia deoarece cand arunci un elicopter de bani peste un sat, taranii se cred bogati si nu mai doresc sa faca paine. Maine-poimaine vor merge toti la brutarie si vor vedea ca nu exista paine, desi toti vor fi foarte bogati.

Criza nu va fi doar medicala / umana. Este greu sa acceptam ca la noi va fi cum este acum in Wuhan: carantina totala, nimeni nu are voie sa plece din casa, oamenii se arunca de la etaj pentru ca nu mai au ce sa manance. Ce sa mai vorbim de apa, medicamente sau altele? Wuhan este paralizat si in carantina totala. Ne place sa credem ca asa ceva nu se poate intampla la noi niciodata. Pe langa faptul ca „poate la noi nu ajunge” (cel mai prostesc argument) oameni se gandesc si probabil ca virusul nu e chiar asa de rau, e folosit doar ca pretext de catre partidul comunist ca sa tina sub control populatia (pentru ca pana acum nu au fost in stare – haha). Impactul economic este imposibil de calculat, dar eu nu ma feresc sa inaintez o cifra: 50% scadere in maxim 2 ani. Si din cauza Chinei si din cauza Japoniei, Koreei, apoi a Asiei, apoi a Germaniei si apoi a penetrarii in intreaga lume. Evident ca dupa primele tentative fade de instituire a unei carantine si de educare a populatiei, lumea se va intoarce la munca si periculozitatea virusului va fi diminuata public.

Va exista deci un fenomen de calmare, o tentativa de a convinge oamenii ca nu avem ce face si trebuie sa traim cu virusul asa cum traim cu cancerul. Nu zic ca nu e rau o astfel de abordare, neexistand alternative. Poate guvernele destepte ar putea din start sa conceapa o astfel de abordare in pregatirea cu impactul. Pe langa pregatirea pentru supraincarcarea sistemului medical, trebuie si pregatire pentru impactul economic si psihologic la niveul societatii.

Acum, la mijlocul articolului doresc sa schimb tonul si sa vin si cu ce ar putea devia scenariul pesimist:

• un tratament revolutionar (vaccin, tratament, imunostimulator etc) – exista un progres al tehnologiei farmaceutice si exista evident sansa ca cine inventeaza un vaccin sa faca o gramada de bani; totodata dezvoltarea unui vaccin sigur ia cel putin un an jumatate; de asemenea, nu exista vaccin impotriva SARS-ului care are ceva vechime si face parte din aceeasi categorie de virusi (coronavirusi) cu actualul Sars-Cov-2. Ca fapt divers, pana si numele dat de OMS virusului denumit in media”coronavirus” contine cuvantul SARS care vine de la Severe Acute Respiratory Syndrome.
• vremea: exista speranta ca asa cum vremea calda a ajutat la tinerea sub control a SARS-ului in 2003-2004, la fel va fi si acum; ce difera acum insa este raspandirea asimptomatica si perioada lunga de incubatie spre deosebire de SARS care putea fi usor filtrat cu un termometru in punctele cheie de tranzit;

In final doresc sa fac cateva comentarii despre cum cred eu ca va evolua criza. Fiecare criza / situatie de urgenta are 3 etape:

1. negarea / scepticismul – criza este negata, este considerata zvon/manipulare, riscurile sunt departe sau minime, informatiile ocazionale, la gramada cu alte probleme;

2. trezirea pe alocuri: pe masura ce informatiile apar si riscul se apropie de noi, pe ici pe colo, cate unul mai incepe sa se pregateasca: mai cumpara niste medicamente, mai cumpara niste conserve, mai cumpara niste masti online etc

3. panica totala: lumea se gramadeste la mall, rade tot; prin SUA in anumite zone, cand da uraganul sau furtuna se mai sparg magazine, case, politia nu mai face fata la apeluri, salvarea nici atat; acum 2-3 zile in Hong Kong, o banda inarmata a jefuit un camion de hartie igienica.

Din fericire noi nu am prea avut parte de astea recent. Din fericire, orice criza are o rezolvare desi dureroasa pentru multi. Ploaia care va veni …