Sursa chart: https://ourworldindata.org/grapher/daily-covid-cases-3-day-average?country=KOR+ROU

La cazurile noi zilnice curba noastra arata foarte „zimtata”. Este insa foarte greu sa ne uitam pe aceasta curba fara a avea in paralel si numarul de teste facute. Statisticile pot fi foarte inselatoare si graficele chiar si mai mult. In particular, in graficul de sus, comparam mere cu pere, deoarece testarea in Koreea de Sud a evoluat altfel decat in Romania.

Acum, numai guru in statistica sa fii sa poti trage o concluzie la paralela asta. Nu putem insa sa nu tragem urmatoarele concluzii: daca ne uitam la primul chart ii zicem ca e „zimtat” desi Klaus ii zice ca e in crestere.

Daca ne uitam la al doilea si vedem ritmul de crestere al testarilor am avea o explicatie: propagarea clar se diminueaza in ritm daca pe fondul cresterii numarului de teste, cazurile nu cresc ci se mentin pe un platou.

Dar oare chiar sa fie asa?

In orice statistici si pe orice date ne uitam, trebuie in primul rand sa ne punem intrebarea: ce vrem sa aflam? In cazul nostru, majoritatea romanilor vor sa afle daca au scapat sau nu de pandemie si daca putem sa ne relaxam. Oficialii, sfatuiti de specialisti trag semnale ca nu trebuie sa ne relaxam. Oamenii insa nu pot sa mentina o stare de incordare permanenta si au nevoie de stiri bune. Chiar si epidemiologii si doctorii.

De altfel relaxarea in randul specialistilor, a celor din linia intai deja exista. De ce zic asta? Pai, tot uitandu-ma pe cifre …

Toate „vaile” dealurilor sunt din 7 in 7 zile. Pe chartul cu media de 3 zile se vede cel mai bine impactul weekend-ului. Cele 2 valori minime anterioare „vaii” de 22 aprilie sunt pe 15 si pe 8 aprilie. Deci este clar …

Care este concluzia? Masuratorile sunt foarte greu de facut intr-un mod uniform si nu putem trage concluzii de pe o zi pe alta si poate nici de pe o saptamana pe alta. Dar, uitandu-ne pe charturile similare altor tari, putem clar observa ca nu exista alta forma a acestora decat o curba rapida in crestere si apoi o coborare semnificativa (mai mult sau mai putin raportat cu maximul, dar in general sub jumatatea acestuia, iar in cazul Koreei de Sud tinde la zero.

Ar mai fi util un chart cu numarul de cazuri raportat la numarul de teste facute dar desi datele exista, pe worldofdata de unde sunt preluate charturile de mai sus, nu am gasit decat o comparatie intre tari.

Spre final doresc sa subliniez cateva aspecte:

1. Evolutia in „valuri” este fireasca si daca charturile nu prea arata ca niste valuri, e din cauza masuratorilor. Nu avem nicio garantie ca primul val este cel mai mare. Avem insa China inainte si deocamdata China arata bine, in sensul ca se pare ca nu are parte de un nou val. In gripa spaniola din 1918 insa, al doilea val a fost mult mai puternic decat primul. Avem insa de ce sa speram ca de data aceasta va fi altfel: pe de o parte, nu avem de ce sa facem paralele intre cele doua. Este la fel de posibil ca acest virus sa aiba proprietatile care sa ii determine o evolutie cu un singur val mare si apoi cu o diminuare a puterii, pe cat este posibil, ca dupa ce va veni vremea rece sau dupa ce se va iesi din carantina, valurile sa fie mai mari. Insa, vedem ca vremea rece nu impiedica Noua Zeelanda si Australia sa diminueze bine de tot curba:
   
   

2. In analizarea evolutiei, numarul total este mai putin relevant, decat componenta cazurilor noi, adica in ce masura sunt focare sau nu. Eu nu imi explic de ce nu avem niste date segmentate pe categorii profesionale de exemplu. Macar doua segmente: personal medical / altii decat personal medical si am fi mult mai edificati cu privire la intrebarea unde ne aflam. Adica daca 60% din cazurile noi sunt din domeniul medical, este clar ca riscurile pentru populatie sunt infime si putem deja sa relaxam din masurile de carantina. Din pacate, eu nu am gasit astfel de date si daca la inceput exista o harta cu focarele, ulterior nu am mai gasit-o. Evident nici presa nu intelege importanta acestei segmentari si nu investigheaza, desi ocazional apar informatii gen „7-8 pompieri au fost depistati”. Chiar daca oficiosii nu sunt in stare de asemenea rapoarte, pentru ca avem ditamai INS-ul plin de bugetari paraziti care nu sunt in stare sa ne ofere niste charturi in excel cu segmentele infectatilor, presa ar putea – cumuland aceste stiri si rapoarte oficiale – sa faca macar cu aproximatie o situatie.

3. O imagine clara a situatiei in care suntem nu vom avea insa din pacate decat dupa ce vor apare si vor fi facute masiv testele pe anticorpi. La cat de mult sunt amanate aceste testari, aproape ca iti vine sa zici ca fie factorii de decizie nu inteleg importanta acestei testari, fie vor sa ascunda realitatea (din cine stie ce motive). Fie poate nu sunt ieftine. Insa un sondaj, nu cred ca ar fi foarte scump. Si 1000 de oameni si tot pot da o estimare apreciabila. Pe baza unor studii mai recente sau mai vechi (New York, Harvard, Olanda / donatorii de sange), penetrarea ar fi cu mult peste cifrele testelor. La New York, de exemplu, extrapoland sondajele, penetrarea ar fi de 20%, ceea ce dimineaza drastic rata mortalitatii si prin urmare si pericolul pentru populatie, caz in care carantina ar trebui rapid ridicata si toate masurile relaxate. Cum insa nu avem aceste teste, nu putem avea idee care este situatia la noi, unde unele masuri au fost luate mai din timp si mai drastic decat in New York.

4. O pandemie este un sistem complex cu o evolutie imposibil de prezis. Nu stiu cat de batuta in cuie este acea cifra necesara realizarii unui efect de turma – 70% cat parca a zis Merkel – dar eu nu vad de ce 25% nu ar fi suficienta atunci cand oamenii se adapteaza si se protejeaza mai bine decat in faza initiala de patrungere in societate a virusului cand lumea fie era sceptica, fie nu stia ce sa faca. Nu vad de ce trebuie musai sa ajungem la 70% si de ce nu la 100% si daca 70% ar fi o cifra corecta a rezistentei de turma, nu inteleg de ce 50% nu e ok. Foarte probabil diferenta intre 50 si 70% oricum se masoara pe o scala logaritmica (adica riscul de imbolnavire nu scade cu 20% ci cu mult mai mult de la 50% la 70% penetrare). Si riscul fiind pe o scala logaritmica, important este un procent unde riscul este diminuat semnificativ fata de situatia initiala cand nimeni nu avea imunitate. Niciun epidemilog insa nu va fi de acord cu aceasta teorie pentru ca acceptarea, promovarea si propunerea unor masuri pe baza acestor idei, ar insemna automat sa-si piarda jobul si bonusurile care se ofera in aceasta perioada. Pentru un epidemilog, efectul de turma este doar la 80% sau poate chiar la 100% si ideal, el si-ar dori ca starea de urgenta sa fie mentinuta cat mai mult, pentru a putea roade un os bun. Nu zic ca nu or fi si oameni sinceri si pur si simplu precauti, dar este evident ca pentru un edidemilog sau expert in sanatate publica, situatia ideala e in care stam toti inchisi in beci cu termopanele inchise si respirand oxigen din tuburi de scafandru.

De aceea, este nevoie ca cineva sa scuture status-quo-ul si sa adopte o atitudine mai curajoasa, bineinteles cu o prudenta de bun simt pe baza unor cifre cat mai precise analizate cat mai serios. Dar bag mana in foc ca in acele comisii si comitete, nu se foloseste brainstorming-ul si nici gandirea laterala.