Pe masura ce numarul de cazuri creste si spitalele se aglomereaza, diviziunea intre fuhrerii sanatatii publice si acolitii lor de covidocti pedagogisti, pe de o parte si turma de covidioti conspirationisti, pe de alta parte, se face din ce in ce mai mare si nu va dura mult pana se va ajunge la conflict.

Diavolul, ca cel care divide, le-a luat mintea si la unii si la altii. Sa analizam putin prima categorie caci la cea de-a doua ne-am tot referit in articolele anterioare.

In primul rand, a cere „prostimii” sa asculte orbeste autoritatile este o aroganta strigatoare la cer. Prostimea nu e chiar prostime, mai ales daca e multa. Romanii stiu cat de performant este sistemul medical romanesc si o mare felie dintre specialistii din sistem care au fugit in afara, au facut-o nu atat pentru salariile platite cat pentru mizeria acestui sistem capusit de politicieni, inundat de lideri incompetenti care administrand bugete astronomice si-au batut joc si au furat chiar si de unde banii trebuie sa salveze vieti si sa aline durerea. Dar dincolo de tunurile trase cu banii care trebuiau investiti, mizeria umana este aproape la fel ca in orice sector al vietii de pe plaiuri mioritice.

Deci nu din prostie oamenii refuza sa aiba incredere in autoritati, ci dintr-un reflex care intr-o oarecare masura este justificat. Poate am putea argumenta ca pusi in fata unui asemenea situatii, a luptei cu un virus ucigas, trebuie sa luam de buna lupta fuhrerilor medicali care se manifesta mai ales prin tonuri grave, apeluri apoteotice, avertismente apocaliptice. Se uita ca luni de zile a rulat la televizor acea recalma conform careia nu trebuie sa purtam masca daca avem simptome de raceala.

Un simplu calcul cu referire la acea reclama ne duce logic catre doua posible concluzii: prostia sau minciuna autoritatilor care au girat si au promovat acea reclama si toata comunitarea „strategica” oficiale legata de purtatul mastii, timp de luni de zile. In cazul unei erori, a venit oare vreun fuhrer sa isi ceara iertare ca a dus in eroare oamenii si ca poate cei care au avut incredere in autoritati si nu au purtat masca s-au expus unor riscuri de a lua virusul aiurea?

Prin urmare, cetele de cetateni „responsabili” (asa se cred ei) revoltati de prostia si neincrederea covidiotilor ar face bine sa tina ciocul mic pentru ca oricare dintre cele doua variante ar fi adevarata: prostia sau minciuna, daca ar fi sa ne raportam la aceasta experienta (dar si la altele cum ar fi „exceptia” de la starea de urgenta prin care au fost trimisi la munca catre stapanii nemti mii de romani in timp ce mie mi-ar fi dat amenda daca ma duceam prin oras la plimbare aiurea) ne-ar justifica neincrederea in portavocile cruciadei luptei impotriva covid.

Avem deci destule motive sa nu avem incredere, desi de bun simt ar fi sa pornim de la premiza ca poate de data aceasta autoritatile si responsabilii au oarecare dreptate si situatia e cu adevarat nasoala. Pentru asta insa trebuie credinta in stat. Si aici e marea buba. Aici e revolta dracului pentru ca nu poate sa ii faca pe oameni sa fie credinciosi fideli si neconditionat statului.

Vazand opozitia si neincrederea in stat, unii observatori naivi ar putea sa se bucure si sa se simta mandri ca fac parte dintr-un popor atat de rebel si de liber incat nu poate fi tinut in chinga cu una cu doua. Eu sunt mai sceptic: cand vine vorba de ajutoare de la stat, boporul nu mai e la fel de sceptic. Nu libertinajul si independenta sunt resorturile din spatele atitudinii sceptice a covidiotilor si altele in care nu are sens sa intram acum.

Nu putem insa sa nu observam ca pana si liberalii care teoretic sunt adeptii democratiei si ai unui stat mic care sa-si bage picioarele cat mai minimal in viata cetateanului, una zic si alta fac. Sau de fapt, nici nu prea zic, ci doar ne-ar place noua sa credem ca reprezinta – respectul pentru libertatea individului, bunaoara.

Speriati de criza si prosti administratori, obsedati de riscurile noilor alegeri si ofticati ca ajung la putere doar in momente de criza seculara (cum a fost si in 2008), liberalii au cazut usor in capcana ispitelor socialismului si ale statului tatuc care doar el stie ce e bine pentru tine si ca un tatic iubitor, mai intai iti spune, apoi scoate nuiaua si te corecteaza daca nu mananci tot brocoliul din farfurie ci vrei junk food de la mec. Cum altfel putem explica sugestiile si tonul ministrului sanatatii care zilnic ne sugereaza ca daca „situatia o va impune” ei pot transforma Romania in stat politienesc.

Sper să nu ne transformăm într-un stat poliţienesc, dar populaţia trebuie să înţeleagă că trecem într-un moment dificil.

Sursa: Agerpres

Cum adica „sper”?!?! WFT, tovarase ministru! Pai eu sper ca erai putin obosit cand ai spus asemenea aberatii. Ca cetatean liber si eu sper ca daca veti transforma Romania in stat politienesc, sa ai curaj sa iesi pe strada cand sunt si eu in zona.

Simplul fapt ca acesti oameni – atat ministrul cat si alti „lideri” – au atata timp sa tot dea declaratii si interviuri si sa faca turul emisiunilor, mie imi spune ca ceva e putred. Daca situatia chiar ar fi nasoala, ei ar munci si s-ar stresa cum sa faca sa rezolve diversele probleme.

Dar din fericire, mai exista si ceva minti lucide care sparg discursul si „dau din casa”. Ma refer aici la Rafila care dupa ce a enumerat principalii parametrii negativi ai evolutiei (cresterea numarului de cazuri, cresterea pozitivitatii testelor) a subliniat si unul pozitiv: responsabile pentru aceasta evolutie sunt cateva focare. Altfel zis, avem o crestere de 200% (sa zicem) dar asta vine deoarece in cateva judete avem crestere de 400% pe cand in majoritatea avem doar o crestere de 20%, care e fireasca – cifrele de acum nu pot sa fie la fel de mici ca in perioada din carantina, deci o oarecare crestere este fireasca.

Situatia actuala ofera o portavoce mai ales megalomanilor si obsedatilor care doresc sa faca pe bravii vigilenti ai luptei cu dusmanul, ca niste eroi nedecorati, in timp ce restul prostimii indrazneste sa se distreze la mare pe plaja. Oameni bolnavi!

Daca in randul autoritatilor, disperarea si exagerarile sunt cumva de inteles – date fiind riscul supra-incarcarii sistemului medical si intrarii intr-o perioada nasoala – aceasta atitudine de superioritate tembela si isterizare maligna care intuneca mintile nu se justifica si este total de neinteles in randul celorlalti, care nu fac parte din sistem (reporteri, bloggeri, comentatori etc). In fapt diviziunea de care am vorbit este una totala, intre cele doua tabere – curciati covidocti si conspirationisti covidioti existand o falie adanca, in sensul ca nu prea pluteste nimeni pe granita …