Dacă mai era vreo îndoială pentru vreun ratacit ortodox că papiștii sunt cu totul eretici, depărtați de legea lui Dumnezeu și rupți de la Duhul Sfânt, poate că recenta ieșire a papei cu privire la dreptul homosexualilor de a avea o familie este edificatoare. Însă cum trăim Apocalipsa, cei sfinți să se sfințească și cei smintiți să se smintească în continuare. Nu se vor trezi rătăciții și greii la cap falși ortodocși care au asentimente papiste și se cred corp comun cu un cadavru și vie împreună roditoare cu o buruiană uscată. Căci cum pot miliarde de catolici să doarmă linistiți știind că-l au pe antihrist la cârmă? Ce dovezi mai au nevoie cei care se cred ortodocși ca să accepte și să înțeleagă că catolicismul de astăzi nu mai are nimic în comun cu catolicismul de acum 100 de ani, care a fost conamnat de sfinții părinți și numit erezie?

Să nu credem că Antihrist se va declara antihrist din prima. Nu! După învățătura Bisericii, Antihrist se va declara creștin și chiar va face fapte bună și cuvioase, pentru ca pe mulți să-i ducă la înșelare. Deci mână în mână cu depărtarea de legile lui Dumnezeu, Antihrist va încerca să schimbe închinarea oamenilor dinspre Dumnezeu înspre el. În paralel cu lupta de convingere a credincioșilor că el este omul lui Dumnezeu, Antihrist va introduce o nouă lege în locul poruncilor lui Dumnezeu.

Ați observat că l-am numit pe papă antihrist cu a mic, deci nu Antihrist. Există un singur Antihrist – care va veni în vremea apocalipsei – și există nenumărați antihriști – cei care se opun legii lui Dumnezeu punându-se în locul lui Dumnezeu sau mai bine zis între oameni și Dumnezeu și încercând să rupă comuniunea oamenilor cu Dumnezeu. Nu orice luptător împotriva lui Dumnezeu este un antihrist, ci doar aceia care cer închinarea oamenilor și îi ia locul lui Dumnezeu. Ori ce altceva este papismul decât închinarea la un om?

Puțini ortodocși cunosc doctrinele în amănunt și sunt foarte sceptici când aud că catolicismul este erezie deoarece papa l-a înlocuit pe Dumnezeu. Însă, în doctrina catolica, papa poate da orice lege nouă, așa cum pe vremuri făcea comerț cu iertăciunile de păcate, poate da o nouă învățătura de credință, poate emite un nou adevăr care să contrazică nu doar pe Sfinții Părinți dar chiar și pe Sfinții Apostoli. Papa poate (și a facut-o chiar acum cu homosexualii) să spună: Sf. Pavel s-a înșelat sau nu a spus bine, aici e altfel, cu homosexualii trebuie să îi primim și pe ei în rai că sunt și ei oameni. Ce dacă zicea Sf. Pavel că așa și pe dincolo, lasă că vorbesc eu cu Dumnezeu. Și deocamdată măcăne asta cu „au dreptul și ei la familie” dar în curând va veni vremea când va impune preoților catolici ca să îi cunune în fața altarului (sau mă rog să facă acea ceremonie pe care catolicii o numesc nuntă).

Dar de ce zic eu de asemenea că cei smintiți (dintre cei care se dau ortodocși dar doctrinar sunt în afara ortodoxiei) se vor sminti în continuare? Deoarece același diavol care i-a înșelat până acum îi va înșela și în continuare și le va baga în cap tot felul de minciuni: ba că papa nu a recunoscut homosexualitatea ca fiind ok, ba că una e familie, alta e parteneriatul civil, ba că presa a interpretat greșit, ba că papa poate spune orice că Biserica Catolică nu își va schimba orietarea etc. Acestea și alte prosti asemănătoare vor spune înșelații, ca și cum istoria depărtării papistașilor de creștinism ar fi doar pentru alții, nu și pentru ei. Diavolul sucirii limbii este cel care i-a tras încă de la început pe catolici în groapă și același strateg întunecat îi trage și pe pseudo-ortodocșii care nu se ancorează bine cu venele și arterele lor la inima ortodoxiei, la hotărârile sfintelor sinoade, la moștenirea sfinților și la cuvântul Bisericii întregi care este același și neschimbat de 2000 de ani.

Să vă dau un exemplu de cum diavolul sucirii limbii reușește să îl înșele pe om. Nu cu mult timp înainte (cred că acum un an), fiind întrebat despre homosexuali, ce părere are, papa a răspuns: „cine sunt eu să judec?”. Ce frumos, ar spune naivii. Frumos pentru draci! Prin acest răspuns, papa deja judecă, dar nu îi judecă pe homosexuali ci îl judecă pe Dumnezeu care le-a trimis pucioasă din cer în Sodoma și Gomora. Ce altceva insinuează cu aceste cuvinte dulcegi dar pline de venin sub care se poate vedea rânjetul satanei care îl urăște pe Dumnezeu și dorește să-i surpe făptura? Sunt două lucruri de spus legate de întrebarea primită de papa: unul este că papa trebuie să declare clar că Biserica și Dumnezeu condamnă păcatul homosexualității și că cei care sunt homosexuali și nu se pocăiesc vor ajunge în iad. Asta era răspunsul pe care trebuia să îl dea papa și pe care l-ar fi dat toți papii dinaintea lui. Papa acesta are însă un istoric al îmblânzirii și reinterpretării legii lui Dumnezeu, punând aproape egal între homosexualitate și beție. E ca și cum ar vedea pe unul beat și ar zice: cine sunt eu să-l judec? Păi nu așa se pune problema, ci faptul că una e păcatul și alta e omul, iar principala chestiune este dacă omul recunoaște că păcătuiește și încearcă să se lupte cu păcatul. Personal nu am nicio îndoială că dacă un homosexual se pocăiește Dumnezeu îl va ierta, dar dacă se ia după papa, niciun homosexual nu mai se problematizează – dacă papa nu-l judecă, va îndrăzni Dumnezeu? Nu este papa locuitorul lui Dumnezeu pe pământ? Nu este papa mai mare decât Sfinții Apostoli, Sfinții Părinți și întreaga Biserică de până acum?

Cu sigurață așa gândesc homosexualii și oamenii îndrăciți în general, consideră creștinismul învechi și propun modernizarea (aggiornamento) creștinismului. Fiecare vrea ca păcatul lui să fie tolerat, doar celelalte să fie taxate. Febrilii luptători împotriva lui Hristos – ateii militanți – folosesc deseori acuza de „ipocrizie” la adresa creștinilor care îl urmează încă pe Hristos: sunteți ipocriți acuzând homosexualii, deoarece și voi aveți păcate. E un resort satanic foarte des întâlnic acesta, ca păcătosul în loc să ia seama și să se îndrepte, dacă se întâmplă să vadă cumva pe unul care face (sau măcar încearcă) să facă legea lui Dumnezeu, scoate din buzunar jignirea „ipocritule”. Să nu ne mâhnim când vom fi numiți așa deoarece este un semn că diavolul arde când auzim îndreptate asemenea acuze înspre noi, în contexul discuției despre păcatul sodomiei (și despre credință în general). Ca o mică paranteză, este cu totul posibil ca și cei care cred să facă păcate și într-un fel creștinismul adevărat este o luptă continuă cu păcatul și cu forțele întunericului. Importantă este însă atitudinea față de păcat și mustrarea conștiinței, un păcătos care se pocăiește având mereu ajutorul lui Dumnezeu și nădejdea în biruințe, pe când păcătosul indiferent sau prea leneș să lupte, fiind pierdut, se afundă în păcate din ce în ce mai mari, întunecându-i-se mintea până acolo să facă confuzii mari și să ajungă la hulă și necredință. Nu știința este responsabilă pentru înmulțirea ateismului din ziua de astăzi, ci înmulțirea păcatului care pierzând și ducând în întuneric pe atât de mulți, râul pierzării s-a făcut mare și marea se face acum gaură neagră care îi trage pe toți cei care nu au scut anti-gravitațional – harul Duhului Sfânt care vine din mărturisirea dreptei credințe și din acceptarea ajutorului lui Dumnezeu prin recunoașterea stării noastre căzute. Aceasta este „formula” care activează scutul, mai precis Crezul.

Întorcându-ne însă la papa, nu mai am prea multe de zis. Mi-e și greu să vorbesc despre acest rătăcit și este totodată trist. Sunt trist pentru sărmanii catolici care sunt sfârtecați de diavol și mai mult după ce că trăiau oricum în lipsa harului lui Dumnezeu trăind poate doar într-un har chemător. Harul chemător însă lucrează foarte greu când ortodocșii înșelați plini de „iubire” ecumenistă îi stau împotrivă lui Dumnezeu și-i cocoloșesc pe eretici că „suntem frați” pupându-se și rugându-se cu ei, liniștindu-le conștiința.

Un astfel de înșelat, comenta pe Facebook la știrea întâlnirii papei cu părinții copiilor homosexuali, că și Hristos s-a întâlnit cu curvele și a salvat-o pe una de la moarte prin aruncarea de piatră. Același diavol încurcător de limbă! Acea femeie s-a pocăit, pe când părinții copiilor homosexuali s-au liniștit după discuția cu papa, pentru că papa le-a spus că „și homosexualii sunt copiii lui Dumnezeu”. A uitat papa însă să le spună părinților: rugați-vă să se pocăiască, că dacă mor așa ajung la iad. Hristos s-a văzut cu păcătoșii, bineînțeles, dar după întâlnirea cu El, aceștia se pocăiau. După întâlnirea cu falșii creștini, fie papa, fie alți „pastori”, sau chiar pseudo-ortodocși, păcătoșii rămân liniștiți în păcatele lor. Și vedem ce avea de gând papa de le-a spus acelor părinți să stea liniștiți. Să stea pentru că taica papa o pune el de o clemență universală și ștergere din Biblie a păcatului sodomiei, pentru că „cine sunt eu să judec” …

Declarația papei a stârnit o furtună în catolicism, dar sunt false speranțe să scăpăm de Franicsc. Să nu uităm cum a venit acest Franics la putere: „tradiționalistul” Ratzinger a fost puțin … mătrășit și s-a cam concediat. Jalnic, bine era pentru el dacă murea la datorie, dar asta e – fără harul lui Dumnezeu, martirismul este greu. Deci probabil mișcările inovatoare sau forțe diabolice care doresc accelerarea timpului, l-au adus pe acest papă – care vedem cum este – ca să schimbe mai repede, ceea ce oricum legea va schimba. După cum știm, deja exista cazuri de preoți arestați deoarece au citit din Biblie că sodomia e păcat. Nu mai zic de ce se întâmplă pe rețelele sociale – megafoanele lui Satan – unde simpla folosire a cuvântului „poponar” îți atrage blocarea contului și penalizarea. Cel mai strigător la cer mi s-a părut incidentul cu o cafenea creștină care a primit avertisment deoarece avea un televizor pe care publica diverse citate din Biblie, printre care și cel care condamnă sodomia.

Nu există nicio șansă ca lucrurile să ia vreo întorsătură în bine, mai ales că slaba tentativă a unui grup de scholastici catolici de a-l da jos pe papa, acuzându-l de erezie, a eșuat. Am vorbit și eu la vremea respectivă aici. Reacțiile împotriva papei vor scădea treptat pe măsură ce dușmanii vor fi curățați cu fermitate și calea va fi pregătită pentru distrugerea totală a ce a mai rămas din catolicism în biserica catolică de astăzi. Frecușurile interne în Biserica Catolică, pe care cu greu le putem numi război civil – mai degrabă fiind cântecul de lebădă al „babacilor” „rămași în urmă” – este puțin interesant pentru noi deoarece cunoaștem materialul și după cum spunea pr. Arsenie (în alt context), e de-ajuns ca papa să spuna „a” ca să știm ce are să spună și ce are să facă.

Mai degrabă, noi ortodocșii trebuie să fim trezi și să ne delimităm de lupii dintre noi, indiferent de ce haină poartă. Dacă nici acum rătăciții ecumeniști nu se leapădă de papă și de toate legiunile lui, când se vor lepăda? Nu doar că ar trebui să se lepede pe față și să nu piardă acest moment, dar pentru a arăta căință că au fost înșelați, ar trebui să folosească acum ocazia de a mărturisi totodată nu doar lepădarea de papă și de catolicism dar și afirmarea și confirmarea că homosexualitatea este un păcat și că doar familia între un bărbat și o femeie este familie și are binecuvântarea lui Dumnezeu.

De aceea, fac un apel, la toți ortodocșii ca să cerem BOR, ca având în vedere căderea papei, să ieșim din Consiliul Mondial al Bisericilor (dar câți ortodocși au și habar că suntem în așa ceva) și totodată să se renunțe la discuțiile și manifestările ecumeniste împreună cu catolicii până când papa nu va reafirma adevărul scriptural (măcar cu privire la păcatul sodomiei). Ce părtășie să mai avem – chiar și limitată – cu o pseudo-biserică condusă de un antihrist?