„Decât să mă puneți să fac un botez, mai bine fac alpinism” declară un vlădica care niciodată nu mi s-a părut prea împăcat cu haina pe care o poartă, dar nu zic mai multe că poate greșesc.
Dar declarația asta plus epatarea pe care și-o caută cu acea „recomandare” mă face să vă pun în oglindă un alt ierarh ortodox, de pe alte meleaguri care a reușit să schimbe nici mai mult nici mai puțin decât indicele natalității unei țări prin dragostea lui pentru botez.
Demografia Georgiei
Iată mai întâi evoluția demografică a Georgiei. Sursa: Wikipedia. Vă recomand să urmăriți mai ales coloana Fertility rates după 2007.
Demografia Georgiei – sursa chart: Wikipedia
Patriarhul naș
În 2007, văzând situația demografică a Georgiei (scădere a sporului natural al populației de peste 7-8 ani), Patriarhul Bisericii Ortodoxe a Georgiei – Ilia al 2-lea – care printre altele are meritul de a fi retras Biserica Ortodoxă a Georgiei din adunătura de antihriști numită „Consiliul Mondial al Bisericilor” – a anunțat că va boteza personal și va năși toți copiii de la al 3-lea în sus care se vor naște în Georgia în toate familiile (deci i-a exclus pe curvari). De atunci a botezat/nășit peste 30.000 de copii, adică cam 35% dintre nașterile care se încadrau în promisiune (al 3-lea sau mai mare născut). Nu știu dacă pentru restul i-a refuzat sau pur și simplu nu a fost solicitat.
La 30.000 de botezuri în 10 ani, dacă facem un calcul avem 3000 de botezuri pe an, adică 57 pe săptămână.
Analize statistice
Este greu și neștiințific să facem corelație între această acțiune a patriarhului și rezultatul pozitiv (dacă ne uităm pe cifre) rezultat după anul 2007. Am găsit însă un articol interesant care analizează în detaliu această corelație și pe care îl recomand mai ales ierarhilor care nu știu ce să mai facă ca să ne scoată și pe noi din iadul demografic în care ne aflăm și care este mult mai nasol ca al Georgiei. Reamintesc că georgienii s-au problematizat deoarece sporul natural intrase pe negativ (puțin, sub 1%). Prin comparație, noi românii suntem pe minus din 1992 (!) și am ajuns la -6.2% în 2020 (sursa: Wikipedia). Țin să zic că aceste date nu includ emigrarea, e vorba doar de sporul natural (nașteri minus morți) deoarece dacă adăugam și emigrarea, tabloul arată și mai întunecat.
Dar iată un chart cu numărul de nașteri în funcție de al câtelea este un copil născut. Observați evoluția după 2007 …
La fel de interesant este chartul legat de nașterile în rândul familiilor.
Despre botez
Nu cred că trebuie să fac catehism cititorilor chiazna.ro despre botez, marea majoritate nu au nevoie. Acestora doar doresc să le atrag atenția asupra războiului simbolic și asupra provocărilor permanente – întețite recent – cu care trebuie să lupte ortodocșii. De la închiderea bisericilor, la interzicerea pelerinajlor și ostracizarea unor ierarhi și unor preoți pe motiv că nu sunt de acord cu vaccinarea obligatorie, până la atacul asupra Sfintei Împărtășanii (problema „lingurița”), căsătoriei („familia tradițională”) și recent asupra botezului, suntem naivi dacă nu vedem că timpul curge mai repede și antihrist bate la ușă. Cu toate acestea, mare parte dintre ortodocși suntem moluște nevertebrate care aleg pastila albastră a unui trai indiferent, retras, discret (părelnic „cuminte”), a unei amăgiri a împăcării „modernului” cu „tradiționalul”, a atracției tembele față de aggiornamentul catolic, etc, etc.
Cat despre ceilalți cititori, care nu știu prea multe despre botez, trebuie să le amintesc că statistic din vaccin mor mai mulți copii decât din botez. Și nu doar în Africa, ci și pe la noi. Iată doar un exemplu. Adevărul este clar, doar că argumentele simple și firești cu greu sar la suprafață.
Problemele botezului
Principala problema a botezului în BOR este că acesta nu prea se face cum trebuie. Ierarhii, puțin atrag atenția preoților că stropirea nu e suficientă iar slăbiciunea omului modern, frica, lipsa de bărbăție și mai ales erodarea afinității față de canoane a dus ca mulți preoți să facă botezul necanonic. Prin urmare, ierarhii nu mai trebuie să facă scrisori către preoți ca să ceară ajutorul celor bătrâni când au de botezat, deoarece oricum nu prea se afundează de 3 ori cum scrie la carte.
Într-adevăr a boteza cum trebuie este dificil, dar dificultatea vine mai ales din cauza amenintării prezente a opresiunii și ostracizării publice decât din considerentele medicale și cele legate de posibilitatea accidentelor. Nu doar preoților le este frică de părinți, de familia copilului, de presă și de polițai în ziua de astăzi ci și profesorilor care mulți preferă să tacă și să tolereze jigniri și abateri decât să încerce să fie mai fermi și să riște sancțiuni atunci când apar incidente.
Este absurd a crede că un preot, oricât de tânăr și neexperimentat, nu va cere ajutorul celor în vârstă și experimentați dacă nu se simt în stare. De altfel, ierarhul alpinist nu trebuia să facă această recomandare, deoarece oricum raportarea la cei experimentați și cu pricepere este firească în orice breaslă, cu atât mai mult în slujba de preot, unde se lucrează pentru Dumnezeu și unde greșala nu prea este primită ușurelnic nici măcar în gesturile simple ale tipicului liturgic, darămite în chestiuni atât de grave cum este sănătatea unui copil care devine membru al Bisericii. Dar preoții oricum bănuiesc că au parte de pregătire cum trebuie cu privire la toate aspectele înainte să fie hirotoniți și deși calitatea și cantitatea candidaților la teologie (din motive în care nu intram acum) scade continuu. Dacă nu se întâmplă această pregătire, în amănunt și cu acrivie, canonic este de vină ierarhul care a făcut hirotonia. Prin simplul fapt că cere preoților „neexperimentați” să ceară ca cei bătrâni să le facă meseria lor, vlădica recunoaște că a cam hirotonit pe cine nu trebuie …
Modificarea botezului
A propune modificarea canoanelor este o aberație. Explicațiile teologice și practice le-au cam dat alții pe larg și eu nu doresc să reiau discuția. Doar doresc să atrag atenția că specific ortodoxiei este tocmai păstrarea „așa cum a fost” a dogmelor și canoanelor, așa cum am moștenit de la părinții noștri. Cu asta ne batem noi în piept, ortodocșii, cu faptul că nu ne schimbăm cu timpul, cum au făcut catolicii și vedem unde au ajuns, vedem la ce ruptură și sângerare a dus erezia papistă și toate noile religii pseudo-creștine (așa zise „culte”) născute din ea.
Gogoașa mediatică
Acest caz unic în istoria recentă, cu pruncul mort după botez (deși încă așteptăm explicații medicale) dovedește încă o dată puterea de manipulare și psihozele create de falsa percepție că dacă un subiect e rumegat de mulți, trebuie să punem și noi botul să vedem despre ce e vorba, să ne dăm cu o opinie, să „apărăm Biserica” etc. Puțini realizează că memoria mass-mediei este de maxim 1-2 zile, rareori după 1-2 zile un subiect mai este dezbătut și o minciună pompată mai poate fi corectată. Dacă mass-media pompează pe un breaking news prin care se arată că deși este iarnă, afară e cald, lumea va rămâne convinsă că trăim dintamai încălzire globală chiar dacă după aceea va ninge și va fi ger cu săptămânile și mai ales chiar dacă meteorologul care a anunțat schimbarea climei va veni și își va face mea-culpa când media temperaturii pe întreaga iarnă va fi normală. Dacă se spune la TV și mai ales dacă se spune în mai multe locuri, trebuie să fie adevărat – în esență cam asta este gândirea simplă a cartofului de canapea din ziua de astăzi, fie el meltean rural sau hispter anglofon. Iar rețelele sociale sunt doar piper pe rană …
Într-un fel, telefoanele mobile și riscul de deveni peste noapte viral doar dacă îți ieși puțin din pepeni și faci o gafă, are impact profund asupra multor meserii și multor medii de desfășurare a activității inhibând prin potențialul terorii expunerii și interpretării greșite a unor incidente, un mod de comportament și de acțiune simplu, relaxat și prin care energiile umane să se dezvolte și să interacționeze organic. Tot comportamentul este acum într-un fel coordonat prin auto-cenzura implicită în mediile unde există riscul expunerii. Obișnuința cu acest risc și cu noul normal se face foarte greu și necesită luciditate maximă și curaj nelimitat. Iar mai ales noi, generația actuala, aflându-ne la frontiera acestei treceri, avem a trăi durerile nașterii acestei obișnuințe cu puterea comunicării și riscurile expunerii.
Dar, pentru noi creștinii, potențialul și oportunitatea comunicării trebuie să ne bucure și să ne reamintească că în rai – dacă vom ajunge – toți vom știi ce gândesc toți ceilalți. Harul lui Dumnezeu ne va ajuta să avem gânduri frumoase, pentru că altfel raiul ar fi iad. De aceea, să luăm seama la duhul scandalurilor și să nu ne temem să primim și săgeți uneori, mai ales că nu în noi se trage, ci în Hristos. Dar de cele mai multe ori, zgomotul nu este decât zgomot – câinii latră și caravana trece. Plimbarea IPS Teodosie cu caleașca denotă un spirit de cavaler, care a înțeles acest lucru.
În concluzie, eu zic că senzitivitatea exagerată la unele subiecte pompate în presă și considerate fierbinți este mare înșelare și cădere în absurda și inutila gâlceavă cu diavolul. Cu atât mai mult, aces pseudo-război mediatic în care se cred că se află unii în apărarea Bisericii vs. presa acuzatoare, consumă energii inutil și fără sens, deoarece inevitabil în lupta cu această fiară antihristică cu multe capete de balaur, nu avem șansă de izvândă, oricât de sfinți ne-am crede noi. Este o greșală în primul rând a intra pe acest de câmp de bătălie fals, deoarece nu facem decât să ne luptăm cu umbrele. Războiul este doar în capul nostru deoarece cei smințiți se vor sminti și cei sfințiți se vor sfinți. De care parte suntem noi?
Foarte frumos finalul. „Cei smintiti se vor sminti (in continuu as zice, din pacate), iar cei sfintiti se vor sfinti”(tot in continuu, din fericire). Si asa incepe inca din lumea aceasta iadul sau Raiul. Doamne miluieste toata lumea Ta! O zi si o viata frumoasa va doresc!
Suspectez că în cazul de la Suceava, copilul a avut niște probleme preexistente care s-au acutizat în contextul procedurii botezului. M-am uitat pe cele 2 filmări care au apărut în media și am observat următoarele:
– pe de o parte, preotul a scufundat copilul cu fața în sus, ceea ce este greșit dpdv practic. Eu, când înot cu fața în sus, mi-e foarte greu să nu iau apă în nas, mai ales dacă mă mai las și sub apă, în schimb cu fața în jos este foarte ușor să evit chestia asta. E posibil ca astuparea căilor respiratorii să se fi făcut deficitar și copilul să fi luat puțină apă în nas.
– copilul nu a tușit când a fost scos. Normal, dacă era o pătrundere de apă în căile respiratorii, trebuia să tușească ori să strănute. El plângea normal înainte să fie cufundat, apoi scotea doar niște zbierături cu intermitențe de câteva secunde, deci ceva îi îngreuna respirația. Nu mai putea să plângă cu continuitate. Faptul că totuși respira dar nu tușea îmi arată o problemă a plămânilor, ceea ce este posibilă fiindcă era născut prematur. Nu știm dacă măcar împlinise cele 9 luni intrauterine (de la concepție) când a fost botezat și încă nu s-a comunicat presei ce conținea mai exact lichidul pulmonar (dacă era apă chioară – adică din cristelniță – sau era un lichid salinizat care ar fi demonstrat preexistența lui în plămâni). Medicul de pe ambulanță, care i-a acordat primul ajutor la câteva minute, a declarat că a scos 110 ml dintr-un lichid ROZALIU. Pe de o parte cantitatea este prea mare și nu ar fi putut fi ingerată de un bebeluș în timpul foarte scurt al celor 3 cufundări. Pe de altă parte, culoarea lichidului arată o ședere destul de îndelungată in plămâni, care să-i fi permis îmbibarea cu sânge alveolar, lucru care nu ar fi fost posibil in cele 10-15 minute cât au trecut de la cufundare până la venirea ambulanței.
Deci cred ca micuțul avea plămânii la limită și este posibil ca o mică scăpare de lichid (sau poate simpla obturare a căilor respiratorii) să-l fi dat peste cap, adică să-l arunce într-o stare din care nu și-a mai revenit.
Eu cunosc un preot care botează copii cu succes fără ca măcar să le astupe căile respiratorii (și mie mi-a botezat un copil așa). Pur și simplu îi ia de subsuori, îi întoarce cu fața în jos, invocă Treimea și pleașc! cu ei de trei ori in cristelniță. Ăia mici rămân siderați și își blochează reflex respirația, apoi la sfârșit încep să răcnească din toți bojocii. Deci astuparea căilor respiratorii este opțională, nu este esențială, mai ales că bebelușii își opresc reflex respirația câteva secunde.
Să vedem dacă vom afla într-un final compoziția bio-chimică a lichidului din plămânii bebelușului.
Fara vreo relevanta statistica, am asistat eu insumi cand eram adolescent (acum vreo 30 de ani) la un botez la care a murit un copil. Era intr-o biserica de sat, iarna. S-au botezat 2 copii gemeni. Unul dintre ei, dupa botez, s-a invinetit (mi-aduc si acum aminte scena) si, desi tatal meu l-a dus cu masina impreuna cu mama lui la spital la Slatina, copilasul a murit pe drum. Preotul nu a patit nimic si, poate nu a fost vina lui (doar Dumnezeu stie!). Cred ca la spital concluzia a fost ca avea plamanii insuficient de dezvoltati (poate pentru ca au fost gemeni?). Dumnezeu sa-l odihneasca cu ingerii sai (avand in vedere ca a fost botezat)
bănuiesc că era pe vremea comuniștilor – au venit comuniștii să investigheze? a fost scandal în Scânteia?
ca fapt divers, sora mea a murit în ziua botezului meu la vârsta de ~2 ani; plecaseră lăutarii de la botez și apoi i-au chemat înapo pentru înmormântarea ei; avea malformație la inimă (azi se operează) și se așteptau să moară – o botezaseră de mică, cum se face, și deși respira greu, la botezul ei nu a pățit nimic
nu știu la ce vârstă eram eu dar probabil sub 1 an
Intamplarea pe care am povestit-o a avut loc imediat dupa Revolutie si erau vremuri mai tulburi atunci, deci nu cred ca a ajuns cazul in presa. Oricum, la spital probabil au facut o ancheta, deoarece trebuiau sa scrie ceva pe certificatul de deces. Insa ceva a declansat moartea imediat dupa botez (socul frigului din biserica, cufundarea gresita sau nu, alaptarea inainte sau dupa etc.). Parintii nu au mentionat ca ar fi avut probleme bebelusul, deci nu cred ca a fost o pura „intamplare” ca a decedat exact dupa botez.
P.S. Dumnezeu sa o odihneasca pe sora ta!