Conformitatea ca monedă a viitorului

Așa cum pe vremea comunismului nu conta câți bani ai, ci statutul tău în ierarhia PCR și așa cum statutul era strict dependent de cât de bine te-ai luptat pentru partid și clasa muncitoare, tot așa și în noua dictatură (pseudo)medicală, nu banii sau bitcoinii vor conta, ci locul ocupat în noua ierarhie care se va alcătui pe baza meritelor dobândite în lupta cu pandemia și cu implementarea „măsurilor”. De aceea putem spune clar că moneda viitorului este conformitatea, gradul de supunere, ascultarea față de sistem, alinierea la norme, adoptarea și implementarea aquis-ului noului reset.

Deși în continuarea articolului voi trata noul reset ca pe ceva nou, se înțelege că acesta se dorește a fi emergența integrării și sincronizării sistemelor deja existente, atât cele statale (fie uniuni de state, fie tratate și alianțe, pacturi etc) cât și cele economice (multicorporații, bănci, cryptocomunități) sau de altă natură (ong-uri, religii etc). Care sisteme, deja multe dintre ele au incluse atributele necesare noului sistem, anume un scop ideologic solid, o capacitate de diseminare a standardelor și de monitorizare a implementării, un sistem de comandă și control global cu sincronizări și ajustări rapide ale standardelor în cadrul sub-sistemelor, etc

Puțini tineri știu cum era pe vremea comunismului: într-adevăr puteai să ai bani foarte mulți și să trăiești bine, deși constrângerile erau majore. Pe lângă faptul că sistemul cerea jurământ de credință – deci adio libertate de gândire – nenumărate reguli făceau inutili banii: dacă nu făceai parte din vârful ierarhiei, nu puteai conduce decât Dacia, nu aveai voie cu mașini străine. Dacă nu aveai relații pentru a cumpăra mâncarea de zi cu zi sau anumite delicatese (gen banane sau compot de ananas), nu prea aveai ce face cu banii. Puteai să plătești întreținerea, să cumperi pâinea de pe tichet, să cumperi haine proaste de la magazinele de stat dar mare lucru nu puteai: nu puteai să îți faci o fermă, să cumperi pământ, să cumperi mai multe apartamente, să călătorești prea mult, ba chiar și pentru cărți trebuia să stai la coadă. Asta nu înseamnă că banii erau inutili: puteai să te duci cu banii să încerci să dai șpagă în dreapta și în stânga aiurea, dar cum toata lumea era suspicioasă pe toată lumea exista riscul să fii prins. Pe de altă parte, chiar dacă nu aveai bani dar te arătai un tânăr promițător, un bun membru de partid care participa la manifestații și făcea ode partidului și conducătorilor, care avea un discurs emoționat, puternic, puteai să câștigi grația liderilor și conformitatea (slugărnicia) îți aducea avantaje majore, cum ar fi de exemplu săritul rândului la coada la benzină. Știm că rațiile de benzină de x litri pe lună erau oricum greu de luat deoarece peco-urile erau aprovizionate când și când și nu era ceva rar să stai la coadă 2-3 zile pe finalul lunii, pentru a nu-ți pierde rația. Dacă însă erai Adrian Păunescu și aveai „contul de slugărnicie” la un nivel foarte avansat, puteai să intri într-un peco și să-l pui pe vânzătorul de acolo să-ți facă plinul, apoi să pleci fără să plătești. În funcție de nivelul în ierarhia comunistă, a avea sau a nu avea bani nu conta prea mult deoarece moneda de schimb era de fapt conformarea la cerințele și nevoile regimului. Cu cât regimul avea nevoie mai mare de tine, cu atât puteai să ai un trai cât mai bun, fie că aveai sau nu bani.

Explicam într-un articol anterior de ce plandemia este o platformă de instituire a unui sistem de impunere a conformității la nivel global. Multă lume vede această nouă dictatură medicală ca pe un sistem în sine, ca pe o conspirație a vânzătorilor de medicamente sau poate a miliardarilor care vor să reducă populația prin vaccinuri. În fapt, miliardarii deja conduc lumea și stăpânesc mijloacele de producție, cap coadă. Ce le mai lipsește? Fiecare în parte are băzgăunii săi, unii vor un stat mai puternic care să fie mai drept cu minoritățile, unii vor o unitate globală mai puternică pentru a nu se ajunge la un nou război mondial. În UE se tot vehiculează acest argument, al evitării confruntării, pentru eradicarea identității naționale și identitare, deoarece se consideră că altfel, noi europenii, ne-am întoarce în trecut și ne-am lua gâtul unul la altul. Acum au voie însă doar „reziștii” aghiotanți ai noului reset să ia gâtul la oponenții sistemului și la elementele nealiniate care nu se conformează. Unii miliardari acționează pur și simplu în dorința de a face bine, dar binele așa cum îl văd ei. Sumele mari de bani pe care le dețin îi fac să simtă o presiune a conștiinței că trebuie să facă și ei ceva pentru umanitate și de aceea încearcă să facă bine așa cum consideră ei binele. De exemplu, Bill Gates care crede că suntem prea mulți pe pământ și de aceea și-a asumat misiunea ca să ne reducă prin vaccinuri și medicamente.

https://www.youtube.com/watch?v=ONtyMgujA5g

Unii miliardari cum ar fi Elon Musk gândesc puțin altfel cum să-și liniștească conștiința venită din grămada de bani și averea imensă pe care o au și întind antene către spațiu sau către transhumanism. Deși vorbesc de miliardari, aș dori aici să includ și pe cei care au atâta putere încât banii nu mai contează pentru ei. Sunt oameni care nici măcar nu au idee câtă avere au, deoarece ocupând poziții de putere în stat sau fiind acționari în diverse companii mari multinaționale, au la îndemână atât de multe resurse încât banii nu prea mai contează. Credeți că Putin de exemplu se preocupă dacă are în cont 10 sau 80 de milioane de bitcoini? Nu! Puterea nu este doar financiară, dar majoritatea înțeleg puterea prin prisma banilor, de aceea deși mă refer generic la miliardari, actorii care pun umărul la noul reset au de fapt un rol de putere ca factori de decizie în anumite organizații de diverse scopuri și alcătuiri, iar banii nu sunt prea relevați deoarece doar banii în sine, fără pârghiile de putere nu te pot ajuta prea mult să faci mare brânză, așa cum am explicat cum stăteau lucrurile în perioada comunistă. Ba chiar, dacă aveai bani pe vremea comunismului, exista riscul ca să ai probleme deoarece pe lângă faptul că trebuiau justificați, chiar dacă i-ai fi justificat cu siguranță milițienii ți-ar fi găsit nod în papură să te bage la zdup, căci mulți bani deținuți de o persoana prezenta un oarecare risc pentru sistem. Paranoia sistemului și mecanismul de control era atât de elaborat în cât simplul fapt de a trăi fără serviciu te punea pe lista neagră de monitorizați, dacă nu chiar mai mult.

Vedem, deci, că scopurile sunt multiple, totuși pentru majoritatea scopurilor, o platformă de conformitate globală toți și-o doresc deoarece pentru fiecare, pentru scopurile lui, a acționa global le dă impresia că fac un bine mai mare și mai … „epic”. Megalomania acestor oameni – căci altfel nu ar fi ajuns în funcții de putere atât de înalte – îi îndeamă și îi programează cumva să gândească „global”. Până și Trump cu al său MAGA, nu dorea de fapt decât să lovească în chinezi care sunt pentru Imperiu principalul risc existențial. Ca o mică paranteză, se înțelege că întregul articol se referă la civilizația noastră, Europa+America, alte părți ale lumii trăind deja în dictaturi totalitare cu un sistem de implementare și verificare a conformității destul de specializat. Dau ca exemplu doar Rusia, unde chiar dacă ești miliardar, te poți trezi oricând luat pe sus și băgat la zdup sau otrăvit.

Într-un fel relația sclav – rege a fost aceeași de când lumea și astăzi putem spune că asistăm la închiderea acestei ferestre extraordinare care s-a numit democrație și sistem capitalist în care drepturile omului, libertatea individuală, respectul pentru persoana umană și pentru proprietatea sau au fost cumva dominante și au dus la avansul civilizației creștine până în punctul actual. Puțină lume înțelege, dar în afara creștinismului, democrația și capitalismul nu au existat și nu vor exista deoarece libertatea umană este un specific al religiei creștine, dar aici e un alt topic, poate pentru viitor. Ce văd eu în prezent, este o rupere de acest trecut prin creșterea periculoasă a unor monopoluri suficient de eficiente pentru a supraviețui și a nu intra în implozie, care însă nu se mulțumesc cu status-quo-ul, ci doresc dominație totală – din motivele enunțate mai sus, de globalizare și coordonare globală a luptei. Care luptă? Depinde, ori cu teroriștii, ori cu pandemia, ori cu încălzirea globală, ori cu creștinii etc.

Controlul mijloacelor de producție și distribuire în toate sferele activității umane s-a realizat prin ducerea la extrem a potențialului capitalist deraiat însă de la un moment dat prin apariția oligarhiilor și a avansului tehnologic care este principalul distruptor al economiei capitaliste. Să dăm doar un exemplu: salariul minim. Teoretic, dacă salariul minim este introdus pentru toată lumea, principiile capitalismului nu sunt alterate, deoarece regula este aceeași pentru toți jucătorii, deci nu avem a face cu socialism unde piața este controlată de stat. Dar, dacă acum Amazon are 50% din piață și ceilalți jucători mici și mijlocii 50%, introducerea salariului minim va oferi un avantaj major Amazonului deoarece ca orice companie mare are acces la finanțare, are resurse, are potential financiar să ducă în spate o perioadă pierderile care vor surveni din scăderea eficienței. În schimb, micile companii vor fi rase și astfel piața curățită de competitori, Amazon ajungând în cele din urmă, ca prin pozitia de monopol, să fie jucătorul care pune prețul în piață și care face regulile. Deci deși o regulă pare ok deoarece este aplicată la toți jucătorii, natura pieței face ca unele măsuri să fie favorabile pe termen lung marilor companii.

De aceea vedem că marile lanțuri de magazine s-au conformat „regulilor” în România, deși dacă și-ar fi dorit, ar fi bătut cu pumul în masă că nu sunt de acord și guvernul era legat de mâini. Dacă 10-20 de oameni care sunt directorii lanțurilor de 3-4 hypermarketuri mari din România ar fi zis: „terminați cu regulile astea sau noi închidem tot și aveți criză alimentară”, guvernul ar fi dat înapoi deoarece doar piețele și micile magazine nu ar fi putut prelua cererea. Însă, aceste mari corporații sunt primele care să aprobe orice măsuri restrictive și care scad vânzările pe termen scurt, deoarece este cel mai rapid mijloc să scape de competitori. Cam cum e cu tăiatul crengilor unui pom. Crengile mari și viguroase, se bucură când cele mici sunt tăiate și cele uscate curățite deoarece vor avea loc mai mult ca să se dezvolte. Și situația este valabilă în toate domeniile, nu doar pe distribuția de alimente, dar și pe orice domeniu economic cu amplitudine globală (adică toate). De altfel, fenomenul despre care vorbesc eu deja se vede în cifrele pe anul 2020 al PIB-ului țărilor la capitolul exporturi și importuri: țările care sunt producătoare au avut recorduri de export și producția a duduit, în timp ce țările care de obicei importă de la ceilalți au avut recorduri de importuri, deoarece producția locală a fost lovită puternic de închideri, ori aceasta (producția locală) mai ținea cât de cât flacăra speranței unei echilibrări a balanței externe. Evident, resorturile sunt mult mai complexe și dacă intrăm în finanțe, în tipărirea de bani și în lansarea de programe de „stimulare” guvernamentală ai căror beneficiari sunt în primul rând asociații factorilor decidenți care fac achizițiile, ar fi mult de zis.

Se pune logic întrebarea ce formă va avea această nouă dictatură, cine va fi la butoane și ce scop are. Adică, am explicat că obiectivele diverselor centre de putere și diverșilor actori/indivizi în aceste centre sunt variate și chiar pot părea contradictorii uneori, deși platforma este unică și resorturile de control par de asemenea destul de asemănătoare. Bunăoară puterea de manipulare prin bigtech folosind cenzură pe de o parte și promovarea unui limbaj comun – pe de altă parte, este bineînțeles un asset al platformei globale care este din plin folosit și are rolul pe care armatele îl aveau altă dată, de gatekeeper al sistemului dar și de portavoce și sistem de credințe care sunt diseminate în rândul populației rapid și eficient. Problema este însă că nu doar credințele sunt diseminate (coronavirusul omoară, masca e bună, vaccinul te salvează, etc) dar și patternurile de comportament care vor impinge controlul agenților de monopol / controlleri noului sistem de la cateogoria centrelor de producție și distribuție până la factorul uman în cele din urmă.

Adică, noua dictatură nu se va limita la exploatarea și gestionarea întregilor resurse de producție și distribuție (atât a produselor fizice cât și a produselor informative, culturale, spirituale etc, tot ce consumă omul fizic sau senzorial) ci scopul final va fi chiar includerea omului în perimetrul global al fabricii de consens monitorizat prin camere video, unde sistemul de access este unul strict, monitorizat, pe bază de legitimație, unde fluxurile de mișcare și comportament sunt predefinite și limitate și unde orice abatere este taxată aspru, deoarece disidența este amendată – nepurtarea măștii, nefacerea vaccinului, neprimirea pașaportului / certificatului, folosirea cuvintelor mamă și tată, etc. Toate abaterile de la regulile incluse la un moment dat în standardele de comportament vor constitui infracțiuni care vor fi pedepsite și gardienii sistemului vor fi chiar participanții, cei care se aliniază, cei care se conformează, deoarece nealinierea va fi văzută ca un furt: de ce eu port mască și respir greu în timp ce acest hoț nu poartă și se crede liber? Nu trebuie ca toți să ne aliniem și să ne conformăm? Prin urmare, fiecare cetățean va deveni un milițian care va pedepsi pe cei care nu se conformează regulilor stabilite la un moment dat, care reguli bineînțeles sunt luate într-un context (pandemie în prezent, terorism sau încălzire globală în trecut, etc) deoarece deocamdată este nevoie de context pentru a alcătui un narativ viabil care să fie ușor asimilat de cei care nu au capacitatea mentală să vadă imaginea globală și se prind ușor în povești, mulându-se pe ele atunci când ezitările născute din anumite răsrfrângeri de luciditate le tulbură conștiința și ar risca evadarea din matrix. De aceea, foarte probabil vom vedea că obligativitatea pașaportului va fi introdusă chiar la cererea majorității masive care se va fi vaccinat și care fiind deja programată să asimileze noi reguli mereu și să se conformeze cerințelor sistemului necondiționat, nu vor avea liniștea să conviețuiască alături de elemente nealiniate, care sunt atât de diferite comportamental total.

De altfel falia comportamentală între cei căzuți în capcana noului regim al conformității poate fi deja observată și dacă până mai ieri am explicat că metoda divide et impera a producătorilor de consens are rolul de a impune divizarea socială între oameni chiar până în interiorul ființei umane, până la propria identitate, pentru a io distruge și a o face ușor manevrabilă și dependentă de sistem, acum putem vedea clar că acest rezultate s-au obținut deja și de acum vom asista chiar la o consolidare a frânturilor și coagulare a consensului în rândul sclavilor, pentru o mai ușoară manevrare și coordonare către noi etape ale „progresului”.

Dar poate despre vulnerabilitățile omului modern lipsit de repere morale și de un cadru identitar solid care să îl ajute să se raporteze la lumea din jurul său într-un mod viu și proactiv și nu doar ca un receptor de impulsuri care rezonează în același fel alături de miriade de npc-uri, vom discuta într-un articol viitor.

Aș dori însă să mă întorc la conformitate ca monedă de cumpărare și vindere și să detaliez puțin mai mult pentru a mă face înțeles deoarece ne-am gândi că moneda este banul, banul deschide orice ușă, nu? Nu! Dacă nu ai masca pusă, banul nu te ajută să intri în hypermarket. Dacă nu ai pașaportul de vaccinare/buletinul global nu poți călători chiar dacă ai bani. Dar nu doar cumpăratul și vândutul sau călătoritul în afară vor fi singurele constrângeri. Pe măsură ce moneda conformității va fi tipărită și acceptată de către oameni, folosirea ei se va lărgi în domenii cât mai largi. Nu doar că nu vei putea merge pe stadion fără pașaportul de vaccinare, dar poate că nu vei putea nici locui în oraș deoarece nu mai ai acces la magazine și deoarece poate nu mai poți să ieși nici pe scara blocului. Mai departe, poate peste un an doi, dacă nu vei vaccina copiii, statul ți-i va lua. Așa cum acum, dacă nu ai bani și trăiești aiurea în pădure, chiar dacă supraviețuiești mâncând iarbă sau ai un bârlog unde te încălzești iarna, statul îți va lua copiii deoarece „nu ai condiții”.

Dar ce se va întâmpla cu banii? Banii nu vor fi problema! Distrugerea clasei mici și mijloci va fi finalizată curâd și introducerea venitului minim garantat va fi „soluția” la crizele economice din viitorul proxim. Toată lumea va avea un venit de supraviețuire și cine va dori să câștige mai mulți bani, cheia succesului va fi conformarea. Economia va fi abundentă deoarece globalizarea și standardizarea vor face noi salturi de eficiență și în plus, progresul tehnlogic va putea să rezolve prăbușirea inerentă oricărui sistem centralizat așa cum am văzut în trecut. Așa cum URSS-ul a putut supraviețui 50 de ani după Al 2-lea Război Mondial deși organizarea era total defectuoasă și nesustenabilă, doar pe spinarea progresului tehnologic care în pofida sistemului închis se propaga și în URSS, și noul sistem, pe spinarea avântului tehnic și științific va avea la îndemână resurse cvasi-nelimitate comparativ cu constrângerile actuale. De altfel, dacă ne uitam la trilioanele tipărite în SUA și vedem că deși datoria explodează, sistemul financiar nu mai intră în implozie, putem să ne facem idee de cum va fi posibil un sistem economic centralizat oligarhic de natură fascistă fără intrarea în implozie datorată ineficiențelor și nealinierii la cerințele unei piețe libere.

Partea cea mai odioasă a sistemului de conformitate este că o dată perfecționată platforma și terminată munca de administrare a acesteia, capacitățile ei vor putea crește până la cote de neimaginat. Dacă acum rostul sistemului de conformitate – cel puțin cel fâlfâit și folosit ca momeală pentru idioții utili – este unul utilitar (salvăm vieți) și dacă în curând vom asista la o extindere a acestuia și în alte componente (economie, ecologie), nu este deloc exclus ca extinderea să avanseze adânc în componenta socială (statul să îți dicteze cum ai voie și cum nu ai voie să educi copilul) și chiar în cea religioasă. Pe plan religios, primele conformări vor fi bineințeles cele legate de eliminarea opoziției la sistem, de aceea orice aspect al religilor actuale cu implicații în individualitatea umană și în sfințenia ființei și persoanei umane sunt deja atacate sistematic de ceva vreme. Multiculturalismul, gogoașa diversității dar și egalitatea de șanse sunt doar câteva dintre filoanele unui cancer care va crește masiv pe componenta religioasă când sistemul de conformare va avea capacitatea deplină de lucru și se va extinde de la liderii și influencerii religioși pe care deja îi controlează în prezent până la omul de rând.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
Alte articole similare

This Post Has 8 Comments

  1. Daniel

    Imi plac articolele tale, Gigel, pentru ca sunt stimulante si provocatoare – starnesc in cei dintre noi care le parcurgem (partial sau integral) multe reactii constructive. Pentru asta iti multumesc!

    In ce priveste imaginarea uneia sau alteia din variantele viitorului, iau in considerare si parerile mai raspandite ale unor naratori de literatura SF (deja consacrati) in ce priveste realitatea celor pe care le propun in scrierile lor – desi nu sunt vreun mare cititor de SF-uri. Ma gandesc, cu titlul de exemplu, la autori ca:

    Aldous Huxley – htttps://youtu.be/alasBxZsb40

    Isaac Asimov – https://youtu.be/OvMZxNmWoko

    Au fost vectori importanti, formatori ai realitatii, care au anuntat si modelat viitorul lor – prezentul nostru.

    Daca ma mai gandesc si la ce anunta Constantin Noica, in „Moartea omului de maine”, parca e si mai evidenta preocuparea exclusiva pentru viitor in detrimentul trairii prezentului, uneori – ca exponent al grijilor exagerate ale vietii, conectata la resursele planetei pe care (inca) traim, cu tot filtrul accesului la ele prin „sistem” de care tot mai greu ne putem feri. Nu exista acest sistem (mult mai rudimentar, poate) si pe vremea cand a propus Iisus „naratiunea” despre grijile vietii, printre altele?

    Mare este Domnul Zeu al creștinilor ortodocsi, care, stiind toate cate ne preocupa pe noi, muritorii, tot ne poarta de grija si ne calauzeste pasii in istoria noastra, ca oameni!

    Toate bune

  2. Adrian S.

    Și iată că ai făcut macazul de la principiile economiei de piață către economia centralizată ! Era și timpul. Și eu, ca și tine, încercam să proiectez viitorul apropiat prin intermediul acelor principii vechi capitaliste, care păreau imuabile. Dar mi-am dat seama că eram doar un nostalgic, din ce în ce mai decuplat de la realitate.

    Se pare că noua realitate trebuie să ia în calcul tehnologizarea, dar nu ca pe un beneficiu adus umanității, ci ca pe o unealtă a noii ordini mondiale. Din păcate. Și eu am realizat de ceva vreme că, de exemplu, eliminarea banilor fizici are ca scop final înlocuirea lor cu niște”credite” pe care statul ți le va da dacă ești cuminte. Dacă nu… ți se blochează cartela (contul) și mai na de-ți cumpără pâine dacă ai cu ce. Nici măcar să întinzi mâna ca cerșetorii după un ban nu vei mai putea, dacă nu vei avea un POS activ.

    Până și cripto-monedele mi se par un avanpost al viitoarei monede unice globale, care va fi clar bazată pe block-chain. Un fel de „IMF coin” sau „SDR coin”.

    https://www.imf.org/en/About/Factsheets/Sheets/2016/08/01/14/51/Special-Drawing-Right-SDR

    Problema este din ce în ce mai stringentă, fereastra de decizie e pe cale să se închidă iar oamenii trebuie să se hotărască rapid de care parte se află (și să își asume consecința alegerii pe care o fac): în horă cu noul sistem sau dizidenți. Eu deja mi-am luat adio de la călătoriile internaționale. Urmează cât de curând alte adio-uri. Sper ca aia cu copiii să nu fie prea curând la noi în România, deși sunt niște trepăduși înfipți în scaune înalte care pedalează și pe direcția aia, gen Nălu Tătaru:

    https://m.activenews.ro/stiri/ACESTI-DEMENTI-CARE-NE-CONDUC.-PNL-istul-Nelu-Tataru-afirma-ca-daca-parintii-refuza-vaccinarea-copiilor-acestia-le-vor-fi-luati-si-vaccinati-cu-forta-iar-parintii-decazuti-din-drepturile-lor-naturale-si-constitutionale.-Iulian-Capsali-ABSOLUT-DIABOLIC-166188

    1. admin

      din nou revin la Jim Bob care m-a cam dumirit si legat de cryptomonede; pe scurt, nu conteaza sistemul in sine cat este de distribuit si descentralizat, cata vreme infrastructura este oricum controlata si pot bloca oricand intre blockchainul; daca se ia curentul, ce mai faci cu bitcoinii?! el da exemplu Parler, aplicatia folosita de republicani care desi era independent, cand platformele s-au hotarat, au dat jos la pamant cu ea; „honeypot” zice JB ca a fost parlorul, cumva a ajutat sistemul sa faca baza de date cu toti cananeeni (vezi comentariul anterior)

  3. Moromete

    Homo Sapiens are două metode de supraviețuire care generează cele două tipologii fundamentale: vânător și culegător. În urma agregării sociale au rezultat două dominante ale comunităților: jaful și munca.

    Astfel există în istorie modelele de bunăstare bazate pe jaf: Roma, Imperiul lui Alexandru Macedon, Hoarda de Aur, Spania, Anglia, Franța, Austria, etc. Toate au funcționat atâta vreme cât au avut pe cine și ce jefui în lumea cunoscută lor. Toate s-au prăbușit din interior când s-a terminat vânatul.

    De cealaltă parte avem culegători care își bazează existența pe munca transformatoare a ceea ce au la îndemână. Astfel organizarea societăților acestora a fost determinată de modul de obținere a produsului muncii. Primele au fost societăți preponderent agricole, unde puterea insemna controlul asupra pământului cultuvabil și asupra animalelor. Oligarhia rezultată avea ca scop puterea asupra unui număr limitat de resurse naturale vitale: pământ și apă pentru cultura plantelor și animalelor, sare pentru hrană, minereuri de fier cupru și cositor pentru puținele componente metalice, aur și argint pentru schimb în vremuri grele. Așa a arătat Mesopotamia, Egiptul, China sau civilizația medievală în Europa.

    Pe măsura trecerii timpului, nevoia și lăcomia oligarhiei au mărit cererea de rezultate, iar meșteșugarii au inovat și inventat tehnologii și unelte în scopul creșterii producțiilor. Treptat rolul lor a devenit determinant în asigurarea necesarului, ceea ce a dus la creșterea puterii lor, până în punctul în care s-au alăturat oligarhiei agricole,pe care apoi au dus-o în derizoriu. Astfel a apărut societatea industrială cu noii săi oligarhi.

    Atât societatea agricolă cât și societatea industrială au avut nevoie de oameni care să facă munca. Degeaba ai pământuri dacă nu ai fermieri. Degeaba ai fabrici dacă nu ai muncitori. De aici a rezultat atenția permanentă a oligarhilor de a ține populațiile sub control și de a menține un echilibru delicat între foamea care să motiveze munca și minimul de satisfacție care să prevină revolta. La acestea se adaugă mijloacele cele mai ieftine și eficace de constrângere. Totul însă pornește de la adevărul fundamental că oligarhii agricoli sau industriali aveau nevoie de oameni.

    Ceea ce s-a schimbat în ultimele 4 decenii este exact nevoia de oameni. Pe de o parte populația a crescut, deci omul e acum o resursă abundentă. Pe de altă parte progresul tehnologic a continuat prin mecanizare și automatizare, ceea ce a scăzut cantitativ și calitativ cererea de oameni.

    Acum se întâmplă trecerea la nivelul următor: ca urmare a inteligenței artificiale și sistemelor autonome. În tot mai multe activități nu mai nevoie deloc de oameni. Exemplele sunt multiple, de la platforme chimice, la industria de semiconductori, la call center cu chatbot sau agricultura inteligentă.

    Astfel oligarhia se confruntă cu următoarea problemă: forța de muncă devine gură de hrănit. Profitul devine cost. Dilema gravă e că în același timp forța de muncă era până acum și închizătorul de ciclu prin postura de consumator plătitor. Fără consum/consumator se pierde rațiunea de a fi a oligarhiei.

    Ceea ce vedem de la o vreme în lumea oligarhică occidentală e căutarea unui nou echilibru și a noi mijloace de asigurare a lui. Măștile democrației se scurg pe măsură ce pot fi duse în derizoriu. Coeziunea socială e subminată prin înlocuirea cu surogate suprapuse (spargerea în bule pe social media, spargerea în minorități victimizate și revanșarde, decredibilizarea instituțiilor tradiționale și înlocuirea cu mișcări asociative informe, de la ONG, la grupări de activiști, etc). Cum foamea e factor de revoltă, apare venitul universal. Cum comunitatea structurată dispare, constrângerile ei trebuie înlocuite cu conformare voluntară sub presiune psihologică.

    Viitorul va arăta dacă o astfel de societate distopică e compatibilă cu psihologia umană.

    Dacă istoria e un reper, astfel de experimente sociale au fost surprinzător de longevive la scara timpului individual, dar s-au prăbușit din interior rapid la scara timpului istoric, pulverizându-se în mii de fragmente. Pentru că Homo Sapiens e și culegător legat de glie, dar și vânător liber.

    1. admin

      unii zic ca vina ar fi tocmai eficienta prea mare a sistemului de productie care a dus la aparitia a multi paraziti care neavand un trai prea greu, au energie sa se ocupe si sa abordeze probleme „globale” cu mult peste capacitatea lor de intelegere, si de aici ar veni implozia; dupa vorba: vremurile grele formeaza oameni duri, muncitori, rezistenti – oamenii duri produc vremuri bune, vremurile bune formează oameni slabi (lenesi, prosti, dezordonati, fara integritate) si oamenii slabi duc la vremuri grele (prin implozie); noi am fi in etapa ultima a ciclului …

    2. Adrian S.

      @Moromete: foarte interesant comentariul.

      De ceva vreme mă întreb cum va arăta societatea peste 2 decenii. La cei 44 de ani ai mei, pot spune că nu mai recunosc nimic din ceea ce era acum 30 de ani. Iar în urmă cu 20 de ani, tot n-aș fi putut anticipa ceea ce se întâmplă astăzi. Tot încerc să prefigurez ce va fi când voi deveni pensionar și vad doar 2 direcții: fie tehnologia va face implozie datorită unor factori exteriori (ex. erupții solare masive, criză energetică etc.) fie va avansa și va remodela modul de gândire al omului atât de mult încât, oricât m-aș strădui să rămân pe val, tot anacronic și decuplat de realitate voi fi. Cam cum sunt bunicii noștri de 80-90 de ani, cand îi pui să scoată bani de la bancomat, să facă o plată on-line, să-și citească un e-mail ori să-și configureze un smartphone proaspăt cumpărat.

      Din fericire, generațiile care vin din spate vor fi cam idioate, deci cred că la un moment dat artizanii digitalizării universale ca trebui să o lase mai moale cu avansul tehnologic, altfel nu vom mai fi capabili nici să ne plătim un banal impozit. Asta dacă va mai fi cazul să plătim vreun impozit.

      1. admin

        eu sunt mai optimist; perspectiva mea asupra binecuvântării lui Dumnezeu date omului ca să stăpânească toată făptura și să cucerească pământul eu cred că se răsfrânge asupra întregului univers; evident că din când în când mai apare câte-un antihrist cum a fost și Nero

        apropos de iluziile transhumanismului, acestea nu sunt ceva nou; vezi istoria automatonului … prin anii 70 de asemenea, erau unii care inventaseră tot felul de sisteme de „ingeligență” și chiar la unul i-au dat numele de „rețele neuronale” deși nu au nimic de-a face cu rețelele neuronale din creier, adică sunt o foarte sumară modelare; dar la orice pas, unii beneficiază de tehnologie, urmează o revoluție și apoi tehnologia este democratizată; eu cred că adevărata democratizare va veni cu calculatoarele cuantice care vor aduce adevărata criptare și prin urmare va face imposibilă urmărirea (deci și manipularea) de către cei puternici a celor slabi

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.