O poză spune cât o mie de cuvinte. Dar ipocrizie nu e tocmai cea mai gravă acuzație pe care o putem face păpușilor puse de puterile întunericului să conducă soarta omenirii. Ar fi bine dacă ignorarea măsurilor de securitate medicală ar rezulta doar din ipocrizie și nu din batjocură și indolență maximă. Căci cum altfel putem cataloga comportamentul acestor oameni?
Dar dacă botnițele sunt doar pentru sclavi, la fel este și încălzirea globală: are loc doar când neesențialii au chef să intre și ei in clasa de mijloc. Căci asta e spaima oamenilor de mai sus: nu cumva, dacă acum ești sărac pârlit și mergi la muncă cu autobuzul, nu cumva să ai pretenția să mergi pe viitor cu automobilul proprietate personală, că le iei aerul și jeturile lor nu mai pot zbura cu aceeași viteză …
Este această destrăbălare doar o scăpare? O … relaxare din narativul global? Nu, este mai degrabă o delăsare care vine din încrederea în soliditatea status-quo-ului. Pe lângă faptul că turma scapă urma – pe cine să critice presa mai înainte, mai este și dorința de un moment „let them eat cake!”? Și mai ales când să mai critice aceste devieri când sunt atâtea de discutat, cum ar fi de exemplu penibilitatea lui Biden care a făcut de râs SUA prin prezența sa sau mai bine zis prin lipsa de prezență?
