Crypto poartă stindardul eliberării de sub chinga băncilor centrale care sunt rele și chiar foarte rele – ca să nu spunem mult, deoarece am mai explicat. Nu veți auzi un interviu cu vreun influencer criptofil sau mai bine zis cryptoentuziast fără menționarea a 2 cuvinte: alternativă și fiat care sunt folosite evident în formula „alternativă la fiat”.

Dar crypto – deși deocamdată doar promite – poate să devină alternativă la fiat doar dacă găsesc și o alternativă la electricitate pentru că dacă Fed-ul decide să taie energia electrică la computerele care hostează noduri, minează sau operează orice aplicație care facilitează crypto-ul, se alege praful de alternativă.

Deci cine controlează electricitatea, poate controla crypto-ul, prin simplul fapt că dacă taie curentul … Și curentul se poate tăia și nu doar temporar. Ne e greu să concepem, dar acum 200 de ani nu exista curent și omenirea trăia. Putem concepe un EMP global ca urmare a unei furtuni solare, anunțate de NASA, despre care poate avem sau nu avem dovezi palpabile dacă cumva nu avem încredere în ce zice NASA în urma cărui EMP, centralele electrice să facă poc și noi să ne descurcăm … fără.

Caz în care banii cash vor fi baza. Niscavai motorină să opereze niscavai ATM-uri păzite de armată vor permite astfel continuarea status-quo-ului fiat-ului.

Iată deci un scenariu extrem. Bineînțeles că până aici mai se pot face multe. Legal se pot interzice exchange-urile sau companiile care fac aplicații și oferă servicii, băncile pot să blocheze orice transfer către orice crypto etc. Succes celor care cred că vor cumpăra pâine cu telefonul, arătând un QR-cod de Schiba.

De ce zic că este posibil ca crypto să fie o jucărie programată cu un anume rol într-un viitor oarecare? Sunt mai multe argumente. Dar iată unul pe care doresc să mă focusez. Ideea mi-a venit în timp ce mă plimbam pe stradă, mergând spre mașină după ce tocmai fusesem la bancă să semnez o cerere de leasing auto. Mă gândeam – dobânzile mici sunt bune. Cu o marjă de profit mică, o firmă poate să facă profituri gigantice dacă dobânzile sunt mici pe termen lung. Și apoi, a venit reversul. OK, și ce faci cu banii, în cele din urmă? Gândirea mea cu valențe spre școala austriacă, nu prea concepe că banii trebuie musai cheltuiți toți o dată sau păpați instant la casino. Mă gândesc că banii trebuie lucrați ca talanții din Biblie, investiți în ceva care să le păstreze valoarea peste timp. Și investiții solide, nu cum e propunerea actualului sistem, de a reinvesti totul în creșterea cifrei de afaceri până ajungi unicorn. Indiferent de cât de bine te pricepi sau nu să produci un unicorn, dacă nu ca companie, cel puțin ca persoană, trebuie să ai o posibilitate de a stoca valoarea banilor.

Și în prezent singura soluție pentru prezervarea valorii banilor sunt criptomonedele și de aici 90% e BTC, 9% ETH și restul … USDT, CRO, ce-ți rămâne prin buzunare, ca monezile de 1, 10, 50 de bani. Cei pe un eșalon superior, mai aproape de țeava de unde curg banii și cu acces mai mare la dobânzi cât mai apropiate de zero sau chiar negative, cu siguranță că au variante mai multe. Cu cât ai bani mai mulți, poți diversifica și avea variante. Dar pentru omul de rând care se baza pe depozite și/sau fonduri mutuale și/sau bonuri de trezorerie, această variantă nu mai există ci cumva sunt împinși cu ușa spre crypto.

Dacă aruncăm cu răceală și fără patimă o scurtă privire asupra turbulențelor din crypto și asupra factorilor care mișcă în sus și în jos piața ce vedem? Eu văd în primul rând balene care se mută fie de pe BTC pe GLD și în timp ce una suie, alta coboară, fie de pe BTC pe ETH cum s-a întâmplat mai ieri. Nu am dovezi însă, nu am monitoare de balene, dar chiar de-aș avea, evident nu aș publica descoperirile, orice pattern identificat oferind evident un avantaj competițional masiv.

Apoi ce mai vedem? Speculatori alieni cum ar fi Musk. One man show massive legal pump & dump. Doar cu un singur cuvând la profilul său de Twitter, Musk a mutat BCT-ul cu minim 2-3% – asta înseamnă câteva sute de milioane per-tweet. Apoi a făcut ce-a făcut cu Dodge s.a.

Apoi ce nu vedem? Ce nu se vede sunt bancherii cu salarii cu 6-7 cifre care evident că după o zi grea de muncă în slujba lui Dumnezeu („we-re doing God’s work”) nu pot rezista tentației să joace niscavai cipsuri la cel mai tare mega-cazino global.

Chiar și-asa, doar cele 3 clase de „investitori” – la care aș mai menționa posibile sindicate de influenceri care se coordonează pe canale private pentru a-și sincroniza narativul și a mișca piața în tandem – nu sunt însă suficienți pentru a stimula un ecosistem care să producă ce promite.

Poate e vremea acum de o mică paranteză legat de stadiul devenirii BTC-ului (sau a altui coin, dar generalizam) a ceea ce entuziaștii propun și ceea ce ideologii crypto (nu doar anarhiști) descriu și predică la toate colțurile. Altfel zis, de ce nu este încă BTC-ul o monedă de plată? Are tot ce îi trebuie: notorietate, aplicații cool, acceptare (toleranță) legală etc. Mai nou are și lightning care ar rezolva vechea problemă a timpului de confirmare a unei tranzacții. Cum de nu poți plăti pentru o înghețată cu BTC? Explicația mea este deoarece în realitate, BTC nu oferă un avantaj concret, tangibil oamenilor deocamdată. Există asteriscuri aici – crypto.com – dar despre care poate voi povesti altă dată. Un alt asterisc este transferul facil de bani peste graniță în caz de urgență, dar câți au nevoie de așa ceva?

Cum amintești unui entuziast acest fapt – că BTC încă nu poate fi folosit pentru plată – cum îți zice: mai ai răbdare, că și emailul a durat până a fost adoptat … Poate este așa, deși emailul a fost ceva revoluționar. Ori BTC este revoluționar doar la nivel ideologic, pentru omul de rând care nu are habar ce înseamnă fiat, dacă nu există un avantaj evident major, nu va adopta. Ca un mic argument, aduc aici faptul că omul de rând nu se prinde nici măcar că achizițiile pe card dublează prețul acestora și că poți trăi – deocamdată – și fără credit de consum. Nu zic fără credit imobiliar, deoarece e mai greu, dar în viața de zi cu zi, dacă ești chibzuit, nu ai nevoie de card de credit care dublează prețul. Ori dacă omul de rând care e suficient de inteligent cât să câștige un salariu pentru care se califică să ia un card de credit, nu realizează această soluție financiară revoluționară – traiul fără card de credit de consum – oare ce avantaje majore evidente să poată aducă BTC pentru a putea să capete penetrare?

Iată deci că în realitate BTC-ul este mai mult folosit ca un buffer pentru tensiunile inflaționiste care preia excedentele de bani tipăriți și în loc să ajungă petrolul 300$ sau aurul 5000$, ajunge BTC-ul 30.000$ și poate 120.000$ la finele anului, cum pomează sindicatele.

Dar de ce ar fi BTC o capcană? Deoarece prin funcție vedem că captează excedentul de bani care s-ar răsfrânge în altă parte. Marketcap-ul actul nu se apropie de bugetul Fed-ului – ar putea argumenta cineva. Eu pot răspunde: ai băgat în calcule și ETF-urile? Sau brokerii? Sau toate fintech-urile care au crypto în wallet ca underlying (adică ei dau prețul dar într-o anumită marjă față de un exchange de referință)?

Am povestit la începutul articolului că banii se duc grosul pe investiții și creșterea cifrei de afaceri, urmând ca mici profituri (spuma mării) să se reverse prin salarii și dividende în conturile acționarilor și apoi o parte din ei în crypto. La care se adaugă (cam încet deocamdată) și investitorii companii care își țin surplusul în crypto.

Contra-argument posibil la acest articol ar putea fi: chiar și fără crypto, s-ar găsi altele și nu ar face totul poc deodată. Eu răspund: ai idee de teoria haosului? Cum actorii se influențează și cum indiferent de complexitatea unui ecosistem și de rolul infim aparent pe care un participant îl joacă, influența lui să fie definitorie?

Nu merg până acolo în a zice că geniile iluminaților au conceput un „device” care să joace acest rol – de buffer pentru spuma mării. Dar poate inițial, s-au jucat doar cu ideea de a avea un mecanism de backup în caz că pică șandramaua. Și cum tehnologia a permis și atributul de coolness îi permitea o oarecare tracțiune în rândul unui segment de populație, mai ales tânără, planul a fost pus la punct și Satoshi Nakamoto inventat. Teoria că Nakamoto e de fapt CIA e la fel de valabilă cu teoria că Nakamoto este Elon Musk. Adică zero argumente au și una și alta, ca și zero contra-argumente. Ba poate faptul că Musk având atât de mulți bani, nu are nevoie de bitcoinii nemișcați și de aceia nu i-a folosit poate fi considerat deja ca un micro-argument.

Pare prea frumoasă ideea că o gașcă de visători, preocupați de imoralitatea hazardului moral al dobânzilor negative și al politizării și deraierii de la scopul inițial al băncilor centrale, să scoată o alternativă care să aibă chiar șanse de reușită și poate chiar fiind adoptată pas cu pas, masa critică de politicieni să garanteze existența ei și să permită o trecere lină de la una la alta, fără un nou război mondial. Prea frumos …