Timpul se scurtează și prezența mea în fața calculatorului.

Război nuclear

Pare scenariul principal. Am mai scris înainte să înceapă războiul – căutați în site. Ceva nou? Ideea de război nuclear nu mai e la fel de groaznică și periculoasă ca acum ceva timp, de exemplu ca acum o săptămână … Popoarele se obișnuiesc cu ideea. Cu fiecare avion doborât de ucrainieni, rușii sunt prezentați mai slabi și „analiști” ca CTP pe la noi fac glume pe seama lor. Mai nou, Biden a declarat că un război nuclear nu e avantajos pentru nicio parte, adică e dezavantajos, adică, nu mai crește PIB-ul și alte de-astea. Pare un toning down care, fie este extraordinar de inconștient aruncat aiurea în eter (ceea ce nu ar fi nou pentru Biden), fie denotă o programare mentală, o dare pe față a planurilor Marelui Reset, așa cum și plandemia a fost anunțată înainte de Gates, Formul Mondial și de alții.

Războiul nuclear sau al 3-lea război mondial (căci e același lucru) ne obligă însă la liniște și nu prea mai am chef să discut despre el deoarece nu prea e nimic de zis decât că trebuie să fim pregătiți de moarte. Adică, trebuie mai întâi să terminăm cu războiul dintre noi ca să avem speranțe că Dumnezeu ne va feri de războiul nuclear.

Poate mai clar ca acum niciodată nu am văzut cum a ținut Dumnezeu lumea cu două mâini, cum spunea Sf. Paisie Aghioritul. Lumea chiar e condusă de nebuni și acești nebuni nu sunt de ieri de azi la putere ci au fost tot timpul. Dar acum, deoarece românii nu au dorit familia tradițională și au ridicat din spârncene, Dumnezeu i-a lăsat de capul lor și vor vedea ce înseamnă familia europeană și ce le aduce.

Perversiune

Încă nu se vorbește prea mult de vina pentru acest război și de capcana în care ucrainienii au fost aruncați de către puterile europene (UE și NATO). Doar la Ron Paul am auzit această punere în față că atât NATO cât și UE i-au mințit pe ucrainieni că îi vor primi, că îi vor ajuta deși știau foarte bine că nu se poate, că Rusia va interveni în Ucraina și o va ocupa. 2014 a fost evident și în loc să acționeze inteligent și să facă din Ucraina o Finlandă, s-a ales calea escaladării.

Eu îi zic perversiune în sensul că ce făceau europenii era să le arunce bomboane la ucrainieni promițându-le că vin și cu cisterna. Dar poate totul a fost calculat și s-a dorit un război. Sau poate a fost prostie. Niciodată să nu subevaluăm nivelul de prostie al politicienilor din vest care sunt aleși pe baza promisiulor pe care le fac.

Optimismul este visare

Oricât am căutat o variantă de a prevedea ceva bun în viitor, cu greu o vom găsi. Deoarece războiul mondial este greu de acceptat pentru români, sau chiar și războiul cu Rusia al României este mental un blocaj, noi românii găsim mereu „variante” mult mai fericite la norii negrii care se arată la orizont.

Din ce am văzut în opinia publică – din jurul meu – principalul scenariu pozitiv este că războiul se va termina, că vor face pace și totul va fi ca înainte după ceva timp, cum a fost și cu plandemia asta. Ce nu vede lumea – și mă mir că oamenii sunt atât de proști – după plandemie, lumea nu mai e deloc ca înainte. Adică, înainte de plandemie aveam creșteri economice, nu aveam prețuri la energie de 5 ori mărite și nici nu aveam habar că va fi război decât dacă urmăream politica externă în amânunt și eram pesimiști. Era într-adevăr războiul din Siria, din Yemen și altele despre care nu zice nimic la TV. Erau refugiații care năvăleau peste vestici, dar în România principala preocupare era pe ce perioadă să îți iei creditul imobiliar – pe 20 sau pe 35 de ani …

Chiar dacă se va face pace, sancțiunile nu vor trece peste noapte. Răceala s-a produs deja și existând temerea unul față de celălalt, pe de o parte Rusia se va îndrepta spre China și europenii spre alte surse. Fără energia de la ruși, prețurile vor rămâne crescute chiar dacă europenii vor renunța la tembelismul cu grean deal, ceea ce sunt slabe speranțe, deoarece nu au renunțat ACUM când e nasoală … Poate au renunțat punctual, au mai dat drumul la niscavai centrale pe cărbune, dar problema e că după ce ai distrus o industrie nu poți pur și simplu să o repornești – trebuie clar legiferat și căzut de acord că Green Deal este irealist, pentru a permite investiții în aceste domenii care … nu sunt verzi ca panourile nemțești și abia după ceva ani de investiții când vor dudui iar centralele pe bază de cărbun și poate cele nucleare la nemți, abia atunci ar fi speranțe la prețuri mai mici.

Iar ce nu înțelege lumea este ca inflația va fi la o cu totul altă scală. Creșterile din energie nu s-au regăsit deocamdată în prețuri decât prin impactul psihologic și poate pe ici pe colo la transport. Să vă dau un exemplu. În ziua cu explozia benzinei, un coleg a mers cu taxi-ul și l-am întrebat dacă a plătit mai mult. Nu – mi-a zis el. Probabil, taximetristul nu putea să schimbe peste noapte prețul deoarece deja avea benzina cumpărată, deja avea aparatul de scos bonuri configurat cu un preț anume și nu putea să piardă clienți ca să se ducă să schimbe prețul mai ales dacă explozia fusese doar pe moment și existau speranțe că nu va fi așa mai departe (ca și cu hârtia igienică în plandemie). Deci există o inerție a prețurilor ÎN JOS, din varii motive, cele mai multe ținând de riscul pierderii vânzărilor. Adică firmele care plătesc acum combustibili mai scumpi preferă toate să taie din profituri decât să mărească prețurile, pentru a nu pierde vânzări care sunt mult mai periculoase.

Dar consumul oricum va scădea – oamenii au de plătit mai mult pe energie, deci vor tăia din altele, direct proporțional. Și la cum se arată lucrurile, vor tăia ceva … adică scăderile chiar vor fi masive. De aici, firmele nu au de ales decât restructurare și reducerea producției. Cum dobânzile cresc și băncile nu vor mai putea menține liniile de credit, presiunea pe profit va fi atât de mare încât vom vedea prețuri ireale. Dar din cauza reducerii activității economice, vom vedea și penurie. Prețuri mari + penurie – asta este scenariul cel mai optimist în caz că nu avem război mondial nuclear.

Optimism

Există totuși și optimism, dar nu legat de aspectele materiale. În criză, în război, oamenii au mai multă acțiune, viața e mai plină, cu tot ce înseamnă asta. Nu doar că riscurile crescând oamenii nu își mai consumă energia în planuri energofage și în sforțări tembele, dar comuniunea între oameni are un puseu în vremuri de criză și asta este ceva bun. Să ne luptăm ca acest puseu să nu fie hăcuit de inginerii sociali care după ce și-au perfecționat armele de manipulare în masă în timpul plandemiei, lucrează acum la noi și noi operațiuni despre care probabil nu vom fi conștienți decât abia când se va termina războiul și vine următorul „val” din resetare.