Dacă bombele și rachetele se văd clar și vedem unde cad și ce daune produc, efectele bombardamentului spiritual sunt mai puțin detectabile și cu greu le depistăm și și mai greu suntem pregătiți și în măsură să lansăm „anti-aeriana” duhovnicească.

Există evident o literatură vastă și la îndemână legată de războiul nevăzut și cu greu s-ar mai putea adăuga ceva nou și de folos. Dar poate câteva cuvinte sunt de folos, deși în câteva cuvinte nu se poate transmite mare brânză.

Ce observ eu ar fi prezența unei accelerări a timpului – scurtarea timpului – despre care se zice în Apocalipsă. Poate fi o percepție personală, poate fi o caracteristică a perioadei de tranziție prin care trecem (deși eu nu sunt de acord cu această viziune). Poate fi ceva specific vremurilor tulburi. Din toate aceste variante, cea mai probabilă este cea cu percepția mea și cu înclinarea către catastrofism. Răsfoind astăzi blogul, am dat peste un articol intitulat Prevestiri Sumbre de acum 11 ani. Orice prevestiri, dacă se fac înainte cu 11 ani … nu sunt deloc de folos.

Dar nu doresc să fac un mea culpa pentru tonul pesimist răspândit în general prin acest blog. Ne este de folos să fim pesimiști și sceptici și pregătiți mereu pentru ce este mai rău. De altfel, este o minune că răul nu a cuprins deja întreaga omenire și personal nu voi fi surprins când alarmele vor suna pe la noi. Nu mă voi bate cu pumnul în piept de disperare să strig la Dumnezeu – de ce Doamne, de ce lași așa ceva să se întâmple în Grădina Maicii Domnului? Realitatea este că poporul român este un popor păcătos și pedeapsa lui Dumnezeu va veni. Și eu mă încadrez evident în poporul român dar mă diferențiez de atitudinea fatalistă prin aceea că mi-e teamă mai degrabă de nepăsarea lui Dumnezeu decât de pedeapsa lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu pedepsește pe cel care îl iubește – așa ne învață Cazania!

Războiul nevăzut are mai multe fronturi. Puține cuvinte doresc să spun despre frontul deznădejdii. Pe lângă riscul războiului, foarte probabil deznădejdea se alimentează în prezent, la noi, pe riscurile (și realiățile) inflaționiste. Nu am prea discutat despre inflație prea mult deoarece nu mușc din gogoașa spaimelor aruncate în eter de mai toți. Am argumentele mele și prea mult nu voi detalia. Evident că inflația e nasoală și că poate să o ia spre rău, așa cum poate să o ia și spre bine. Dar Turcia are deja o inflație destul de mare și iată că turcii nu mor de foame. Există deci speranțe … De asemenea, în perioada de tranziție, românii am mai trecut printr-o inflație extrem de nasoală. Pe atunci însă nu aveam posibilitatea unui flux de bani venit masiv din vest de la românii care muncesc acolo. Suntem deci mufați la vest și oricât de nasoală va fi criza, România nu va fi Africa, în sensul că nu se va muri de foame. Va fi nasol însă cu utilitățile. Dar probabil vom fi obligați să schimbăm mai rar telefoanele mobile și să tragem ceva timp de televizorul pe care îl avem. Cei care nu au apucat să își ia qled-uri și mai au posibilitatea, să o facă! De asemenea, vom reînvăța drumul către firmele care vând laptopuri second și vom renunța să ne aruncăm la programe genius ale zeilor comerțului electronic care ne bagă cardurile pe gât și mai nou, ne oferă posibilitatea să cumpărăm în rate direct de la ei. Epoca cumpărăturilor destrăbălate s-a terminat. Cam asta înseamnă inflația deocamdată și de aceea prea mult nu avem de zis.

Dar spaima este mare, deoarece având experiența plandemiei, suntem deja programați să credem că lucruri increbile și peste puterea rațiunii de a le înțelege ne pot fi băgate pe gât de inginerii sociali ai Marelui Reset și așa cum dintr-o gripă s-a făcut ditamai tamtam și s-au distrus vieți și generații de copii au fost tembelizate și distruse psihologic de o mână de idioți utili în halate albe, descreierați, incompetenți, fricoși și fără personalitate, tot așa și cu inflația asta vor încerca chestii similare, nasoale. Există așadar o presiune greu descriptibilă, o tensiune în eter care pare să se contureze relativ accelerat, dacă ne uităm și la declarațiile politicienilor care spre deosebire de alte dăți când negau realitatea (vezi Tăriceanu în 2008 – „economia duduie”) acum vin înaintea realității (vezi declarațiile președintelui dar nu numai).

Cu privire la declarațiile alarmiste, aș face unele note. Local vedem că se dă vina pe Putin. Cumva în Românika se imită narativul de peste ocean. Dar avem și declarații în UE că va fi nasol de tot. De altfel, dacă acum ceva timp inflația era o oaie neagră și nu se vorbea de creșterea prețurilor, indicii fiind măsluiți, coșul zilnic reformatat astfel încât să nu ajute la nimic, mai nou vedem că inflația pare a fi noul covid în sensul că se exagerează (de ce oare?) efectele și impactul și se sperie populația intenționat și masiv.

Dacă știrile care să pompeze pe riscurile unui război nuclear sunt diminuate (a se vedea perioada în care produsul scos pe piață de fabrica de consens era „no fly zone” peste Ucraina), vedem că riscurile inflaționiste sunt exagerate.

Sunt deci mulți demoni la lucru și se încearcă cumva distrugerea păcii sufletești și liniștii oamenilor. În Ucraina oamenii sun omorâți fizic, în Rusia sunt spălați pe creier și puși să se închine lui Putin, iar în vest sunt speriați cu inflația și cumva încercuiți ca oile de câini, învârtiți în toate părțile ca să fie amețiți în vederea următoare mișcări, care încă nu putem arăta cu degetul care va fi. Căci introducerea în meniuri a lăcustelor nu cred că are nevoie de acest tamtam legat de inflație și de asemenea nu cred că presa se folosește de inflație ca material de fear mongering având la îndemână războiul din Ucraina. Dar poate că acesta a devenit prea obositor sau prea plictisitor (cam aceleași lucruri) și de aceea se mai alternează ba cu inflație, ba cu small-pox, ba cu efectele încălzirii globale.

Soluția clară la acest război nevăzut este ieșirea din sistem pe care am propus-o încă din perioada plandemică. Am recitit articolul și pare actual, de aceea nu voi repeta soluțiile propuse acolo. Se pune însă problema, poate supraviețui cineva care nu e dispus să iese din sistem? Dacă la războiul văzut poate supraviețui, la cel nevăzut nu prea poate. Deci cine este preocupat de lupta spirituală, trebuie clar să vadă că Dumnezeu ne ajută dar nu ne bagă în traistă, altfel spus, ne-a dat minte să judecăm dar dacă noi nu o folosim … Pe lângă faptul că nu are rost să participi la sistem și că pe lângă riscuri, nu există niciun beneficiu și niciun folos (nu doar spiritual), ruperea de sistem are cumva sens și privind din alte perspective decât cele spirituale. Nevoia vedem deja că … stimuleză cel puțin unele calcule și unele planuri de supraviețuire deoarece vedem că șandramaua se cam clatină.

De vreme ce chiar politicienii ne anunță că va fi nasol, de vreme ce vedem că pică bombe, pe stradă trec tancuri, în Franța civilizată mii de oameni rămân fără curent electric după o amărâtă de furtună, noi la ce să ne așteptăm? Dumnezeu pune umărul la prăbușirea acestui Imperiu și a iluziilor cu care îi ține încă captivi pe mulți, inclusiv creștini aspiranți și care se cred bazați. O face încet, tocmai pentru a da timpul mai multora să vadă pe ce lume trăiesc și să adopte un nou stil de viață care este mult mai ușor și care aduce beneficii mult mai mari. Acest stil de viață, pe scurt și simplist spus ar fi „viața la țară”. Despre care puteți găsi nenumărate grupuri pe Facebook deoarece deja există mii de oameni care au făcut-o, deoarece este o soluție firească și atrăgătoare. Este scăparea și la problemele materiale și la cele spirituale. Necesită puțin curaj, dar mai bine să consumăm acest puțin curaj pe care l-am avea pe un front unde putem rezista deoarece în sistem avem nevoie de mult mai mult curaj pentru a spera la o supraviețuire spirituală.