Știri despre Turcia

Deoarece turcii urmăresc cu atenție acest blog, ma simt nevoit ca să urmăresc și eu mai mult Turcia. De aceea iată un colaj de știri despre Turcia.

  1. Bayraktar fabricate în Rusia?

Nu știu câte bayraktare mai există pe cerul Ucrainei. Ultima de care am auzit, a filmat “operațiunea” ucrainienilor de plantare a unui steag pe insulă după ce rușii au părăsit-o. Nu am abordat deloc atunci subiectul deși era breaking news-ul zilei. Insula Șerpilor nu are nicio relevanță strategică ci doar simbolică. Rușii au încercat să plaseze acolo niște lansatoare de rachete – nu știu ce rachete, scopul fiind descurajarea unor tentative de reocupare a insulei de către ucrainieni cu eventuale ambarcațiuni. S-a dovedit însă inutil deoarece insula fiind mică, oricare parte poate folosi rachete și/sau artilerie pentru a face praf întreaga insulă. Prin urmare …

Întorcându-ne la Bayraktar, acum cam aproximativ 2 săptămâni (nu bag mâna în foc) compania a oferit gratuit o dronă ucrainieilor după ce a văzut că cetățenii ucrainieni dintr-un număr de orașe din vest au făcut o campanie de strângere de fonduri pentru a cumpăra o dronă pentru armată. Iată mesajul postat atunci pe rețelele sociale de către companie.

Gestul deși pare a fi unul de marketing, eu nu văd nicio utilitate de marketing din partea companiei. Este pur și simplu un gest de simpatie și solidaritate cu ucrainienii. O dronă de asta nu e deloc ieftină, nu e ca și cum ar face un discount. Per total, Ucraina a cumpărat 20 de drone și acum turcii le-au donat 3! Iată mai multe detalii despre acest gest aici.

Cum putem descifra acest gest? Repet, de marketing nu este cazul – drona deja și-a arătat performanțele! A apărut chiar și un cântec despre ea.

A venit vremea de o mică paranteză. Sunt multe drone militare pe piață. Sunt și mai multe care nu sunt militare dar ucrainienii au arătat că se pot folosi și adapta. Deci există o competiție mare, va fi o cerere imensă la care probabil companiile nu vor face față. Cu atât mai mult, companiile care product ieftin – și asta este unul dintre marile avantaje a Bayraktar-ului că fiind dezvoltată în Turcia și motorul în Ucraina, prețul a ieșit destul de bunicel, de unde și cumpărarea acestora de către Ucraina înainte de război. De fapt, războiul a prins dronele în producție, deoarece nu toate au apucat să fie terminate.

Am mai tratat acest subiect, legat de drone și am subliniat – lui Putin nu i-a prins deloc bine că atâtea tancuri au fost făcute praf folosind dronele turcilor – pe care dacă el știa că acesta le va da ucrainienilor, probabil le-ar fi cumpărat la preț dublu înainte. Nu știm deloc toate dedesubturile, dar am auzit – pe surse de pe net – că turcii s-au dus mai înainte la ruși care i-au rejectat. Adică, aveau nevoie de motoare că turcii se pricep la asamblat lego-uri dar nu îi duce capul să facă motoare nici măcar pentru amârâtele de drone. Dacă rușii i-au refuzat, turcii s-au dus la ucrainieni. Putin i-a ignorat și probabil – lipsit de informații din lumea reală și de gardă veche – nu a realizat că dronele vor decide câștigătorii în războaiele care vor urma.

Ca să vă dați seama cam cât de departe sunt rușii de tehnologia dronelor, va reamintesc acea dronă veche de pe vremea URSS-ului care a aterizat tocmai în Croația. Deși nu știm 100% povestea ei, faptul că a fost lăsată să zboare și faptul că a ajuns aiurea tocmai prin Croația și culmea, deși a picat, armamentul ei nu s-a detonat, denotă tocmai precaritatea și lipsa de dotări a rușilor cu privire la drone. De altfel, nu prea am văzut deloc drone de la ruși. Au avut câteva, dar ucrainieni le-au dat jos repete. A fost chiar un film cu una dintre ele în care am putut vedea cât de artizanal erau făcute.

Nu e rău că rușii fac drone artizanale, dar e penibil pentru pretențiile pe care le are. E bine că se descurcă cu ce au, dar asta denotă că nu au.

Și … acum VOR! Așa cum bănuiam că Putin turbează, se pare că am avut dreptate.

Dar poate cel mai mare mister al acestui război este cum de în ciuda succesului Bayraktar-urilor, rușii nu i-au rugat pe turci să nu le mai trimită. Rusia – dacă dorea musai – putea foarte ușor să strângă puțin cu ușa Turcia în Siria și să îi bage în față pe sirieni în câteva misiuni ca să îi convingă pe turci să nu mai trimită ultimele tranșe de drone către Ucraina – pe care turcii le-au trimis. E posibil altele chiar să fie pe drum … –

5 MAI 2022 – Tembela celebrare

Evident că sunt multe lucruri care i-au enervat pe ruși. Faptul că scot fumuri la fiecare tranșă de transport nou de armament îl putem deduce din mai multe gesturi. Lavrov de exemplu, nu s-a abținut și a comentat recent ca deoarece vestul trimite arme, obiectivele lor s-au schimbat și nu mai sunt interesați doar de “eliberarea” Donbasului ci acum vor ocupa mai multe teritorii (le-a enumerat el pe care, dar oricum nu contează deoarece vor ocupa tot ce vor putea).

Ieșirea lui Lavrov a fost tratată de corul de cucuvele ca “un avertisment”, deoarece încă nu este înțeles războiul în general de public și mai ales de presă (că politicienii sunt oricum în aer) prin prisma balanței de putere care este abc-ul războiului, se predă la școală. Noi am tratat puțin subiectul aici.

Eu consider însă ieșirea lui Lavrov nu ca pe un semnal sau act premeditat sau strategie de comunicare, de intimidare sau altceva. Este pur și simplu o ieșire nervoasă a unui urs care nu s-a mai putut controla și în felul specific a mormăit de-ale lui. Semn că pe ruși chiar îi dor armele vestului.

Care arme îi dor mai mult este greu de spus, aici nu prea intrăm deoarece este mult fog of war. Bayraktar-urile au fost bune la început deoarece rușii au avut o strategie tembelă, au intrat pur și simplu cu picioarele în război și s-au ars. Acum, când rușii au schimbat strategia, Bayraktar-urile nu mai ajută la nimic.

Modul de operare actual este: artileria bombardează tot ce poate, de-a lungul graniței (destul de lungă) se plimbă câteva unități de infanterie cu recruți din Dombas (deci nu soldați profesioniști care sunt mult mai în spate). Dacă sunt întâmpinați de ucrainieni, se retrag. Dacă nu înaintează, ocupă și artileria se repoziționează bombardând mai departe din noile poziții. Tehnic (în gaming), termenul ar cam fi “turtling” deși nu este chiar același lucru dar îl pun aici ca să înțeleagă cei care s-au jucat jocuri de strategie.

Din ce am observat, ocazional rușii mai aduc și profesioniști pentru a face unele incursiuni puternice pe anumite flancuri slabe pentru a realiza acea manevră de înconjurare deja familiară tuturor observatorilor războiului.

Poate din această cauză nu am mai auzit nimic recent de Bayraktar – cum rușii avansează încet și cum anti-aeriana este în priximitatea artileriei pentru a o proteja și de drone dar și de avioane, cred că putem spune că deocamdată, la cum decurge războiul nu vom mai auzi prea curând de Bayraktare.

Dar totuși Putin nu uită și a venit vremea să îi ceară lui Erdogan socoteală pentru problemele care această dronă i le-a cauzat. Colaborarea cu ucrainienii a fost rana principală, masivă și apoi sare peste rană s-a pus cu această donație de 3 drone, donație recentă, care nu se putea face fără acordul liderului suprem deși oficial turcii nu știu să fii declarat ceva.

Recent Putin s-a văzut cu Erdogan în Iran. Am văzut mai ales chestii irelevante, cum a fost acea umilire a lui Putin care a fost făcut să aștepte vreo 10 secunde deși Putin altă dată l-a făcut pe el să aștepte și mai mult. Asta nu contează, sunt probabil șotii între retardații care ne conduc și probabil pentru ei – deși pe moment par ofticați – nu au mare importanță. Dar Putin nu va uita prea ușor pierderile cauzate de Bayraktar de unde și propunerea (făcută chiar atunci, în Iran), ca turcii să le producă în Rusia. Erdogan a rejectat deocamdată, motivând că deja fabrica are planuri în Emiratele Arabe Unite, planuri negate de companie. Știrea a ieșit la iveala acum, aici.

Din nou avem destul fog of war. 1 – Erdogan spune asta la partid unde putem zice că poate doar se laudă – nu se laudă oficial … 2. mai zice Erdy și că l-a refuzat deoarece i-a zis ceva de genul “Sorry Vlad, dar deja suntem ocupați – deschidem fabrică în altă parte, nu mai căutam alți parteneri, dacă nu ne-ai vrut …” 3. patronul zice că nu a deschis nicio fabrică în EAU și că nu sunt planuri 4. patronul a declarat că nu va vinde drone Rusiei deoarece are o relație strategică cu Ucraina.

La care aș mai adăuga eu 5) Erdogan va merge în vizict la Sochi în câteva zile să discute cu Putin. Repede i-a venit dorul de el … vedem cât și dacă îl lasă și Putin să aștepte.

Cam mult am zis despre aceste drone și poate că de fapt Erdogan și Putin fac afaceri mult mai mari, cu acele S400 sau poate cu alte arme pe care turcii le exportă la ruși. Sau poate cu alte schimburi comerciale deoarece turcii deși sunt NATO sunt relativ … autonomi.

Am mai menționat în articolele despre război că Turcia chiar permitea la un moment dat zborul avioanelor militare rusești care se întorceau din Siria și care poate chiar transportau mercenari. Bănuiala mea este că probabil turcii aveau semnat vreun tratat cu rușii și nu au putut să le interzică. Deși unele țări NATO sunt strânse cu ușa să își sugrume economia pentru “a da o lecție rușilor”, altele – cum e Turcia – vedem că fac bani și continuă relațiile comerciale, turistice și chiar militare cu rușii. Nu îi invidiez pe turci – din contră – doar exemplific cât de irelevant a ajuns NATO încât nu poate să proiecteze autoritate și putere nici măcar în rândul propriilor membri, darămite în fața dușmanilor.

Dau 50-50% șanse ca propunerea lui Putin să fie reală, foarte posibil ca Erdogan doar să se laude. Vedem cum va fi întâlnirea și dacă mai transpiră ceva.

2. Războiul medicamentelor

O știre mai puțin interesantă dar totuși importantă deoarece arată că Imperiul luptă cu Turcia prin anumite organisme și cât o mai putea, face presiuni, e legată de o dispută între Turcia și UE cu privire la medicamente. Mai exact, Turcia a dat lege ca să subvenționeze pe rețete doar medicamente care sunt produse în Turcia. Nu știu detaliile, bănuiesc ca sunt excepții și legea se referă doar la medicamentele care există nu și la cele care nu se produc deloc în Turcia. Sau poate legea se referă la categorii de produse similare, adică dacă sunt 3 medicamente pentru diabet și doar 1 e produs în Turcia, înseamnă că doar acela va fi subvenționat de stat.

UE a dat în judecată Turcia la Organizația Mondială a Comerțului și acum a câștigat. Încă un semnal al ruperii Turciei de Imperiu și al manifestării unei autonomii. Iată deci că la nivel de comerț s-a găsit o procedură de “punere la punct” a Turciei. Cum de nu se găsește oare o posibilitate de a contstrânge Turcia ca măcar să nu mai primească turiști ruși în vacanță. Cred că dacă UE ar cere țărilor membre ca să interzică vacanțele europenilor în Turcia dacă Turcia mai primește turiști ruși, între Europa și Rusia, turcii ar alege Europa deoarece ei sunt mari oameni de afaceri și pot să calculeze de unde le vine profit mai mare. Dar oare chiar vrea Imperiul să taxeze Rusia?

3. Siria

Am detaliat în numeroase articole că riscul existențial pentru Turcia vine de la sud, atât prin kurzi cât și prin Assad. Assad este un risc potențat de ruși dar care poate pune probleme și fără să fie ajutat sau stimulat prea mult de ruși. Ce vreau să zic? E suficient că rușii l-au salvat pe Assad – mai nou Assad se întârește și este doar chestiune de timp până când va pune probleme din ce în ce mai mari turcilor care sperau și visau la refacerea Imperiului Otoman măcar cu 10km la sud în ce au denumit ei “fâșie de siguranță”. Turcii și-au întețit atacurile asupra sirienilor deși încă nu au terminat treaba cu kurzii.

De ce nu au realizat “fâșia de siguranță” e greu de spus. Poate fi incompetență, poate fi presiuni de la americani (protectorii kurzilor) sau de la ruși (protectorii lui Assad). Dar acum turcii intră direct în conflict cu Assad și deci – poate în curând – cu rușii.

Alternativă la fâșie, care din nu știu ce motive nu se realizează, turcii au decis decapitarea liderilor kurzi pe care îi urmăresc și îi anihilează cu dronele. Asta nu este însă suficient pentru Erdogan deoarece nu are cu ce să se laude – nu e suficient de dus cu pluta să se laude cu niște crime lașe ca Hitlery Clinton care zicea despre omorârea lui Ghadafi – “we came, we saw, he died!”

Turcii par nehotarăți ce să facă – parcă ar ataca viesparul dar parcă nu l-ar ataca. Pe de o parte, rușii sunt deja ocupați cu Ucraina și teoretic nu prea pot face mare lucru în Siria, deci ar fi cumva mai lacsi, deși Putin vedem că e nervos pe turci pentru drone și poate mai trimite și el câteva avioane peste turkmenii lui Erdogan – cum s-a întâmplat în timpul războiului.

Ce este interesant, mai nou, este că în fața amenințării turcilor și vâzând că liderii le mor pe capete, kurzii se întorc la Assad și o reunificare pare mai probabilă ca oricum, cel puțin pe alocuri. Asta încearcă să evite turcii. Dacă steagul Sirian va fi pus peste tot kurdistanul și cum rușii protejează Siria … de aceea se grăbesc turcii.

La ce haos este aici, culmea e că varianta optimistă (în care nu începe război Rusia-Turcia din cine știe ce scânteie) este “doar” reluarea hoardelor de refugiați de război. Cel puțin din zona asta, de fugit nu se poate decât la nord, căci Assad evident nu îi primește.

În aparență, pentru a rezolva riscul kurzilor – pe care îl tot fâlfâie Erdogan, tot ce trebuie să facă este să se împace cu Assad. O pace Turcia-Siria garantată de Rusia va distruge pentru o perioadă aspirațiile statale ale kurzilor, va oferi garanțiile necesare turkmenilor (turci) din nordul Siriei și ar calma pe toată lumea. Culmea e că turcii nu fac pacea pe care o pot face, dar se dau mari negociatori și se prefac că lucrează pentru pace în Ucraina, oferindu-se ei ca mari negociatori.

Ce îl oprește oare pe Erdogan să se înțeleagă cu Assad, care oricum este doar un actor acum și face orice îi cer rușii. A face pace cu Assad ar însemna garanții de securitate și întoarcerea la status-quo-ul dinainte de război. Evident există problema kurzilor, dar asta ar cădea pe felia lui Assad și de asemenea, americanii ar putea să pune și ei umărul cumva și să îi facă pe kurzi să înțeleagă că războiul s-a terminat și deocamdată ei au pierdut. Oricum Assad le oferă deja destulă autonomie și cred că nu va mai fi niciodată ca înainte în sensul că pacea nu ar însemna decât trasarea unor teritorii și acceptarea acestora de către toate părțile. Ori kurzii nu sunt deloc într-o situație în care să spere mai mult de vreme ce americanii au plecat. Singura speranță pentru kurzi ar fi fost eliminarea totală a lui Assad și declararea unui stat care – cu sprijinul SUA – să poată fi acceptat, așa cum e Kosovo, deși nu e deloc mare brânză.

Deci sunt condiții mai mult decât optime pentru o pace în Siria, singurul care nu și-o dorește este însă Erdogan – deoarece opoziția deja a declarat că prima măsură când va veni la putere va fi normalizarea relațiilor cu Siria.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.