Zelensky nu încetează să umple mormintele de ucrainieni. După ce că rușii l-au iertat și i-au lăsat Kievul (că toată scofala în nord avea ca scop capturarea sau neutralizarea lui Zelensky) …
Avem așadar marea ofensivă anunțată de ceva timp. Ucrainienii s-au aruncat înainte deoarece vine iarna și se zice că rușii au un general nasol, generalul Iarna. Presiunea nu e atât de pe front, cât de pe frontul din vest unde frigul poate schimba politica de sprijin a Ucrainei. Dar vestul european este o treabă, pe când america e altă treabă, acolo nu e niciun risc. De ce atunci, americanii îi împing pe ucrainieni la acte sinucigașe? Căci nu cred că contraofensiva de ieri a avut loc fără acordul americanilor.
Am amintit într-un articol anterior că am auzit că americanii au drept de veto pentru țintele Himarsului și e firesc cumva să aibă un control strâns al felului cum le sunt folosite armele donate de ei.
Nu știm prea mult despre contraofensivă, altceva decât că a eșuat și Ucraina are mari pierderi. Rușii se laudă că ar fi vreo 500 de morți. Pe rețele sociale vedem salvările cum transportă continuu soldați la spitalele din Odessa. Autoritățile locale au făcut apel la recoltarea de sânge … Este nasol de tot și asta e pe spinarea președintelui.
Nu știu dacă înainte de contraofensivă sau după, dar sigur zilele astea (ieri sau alaltă-ieri), primarul Odesei a făcut apel la negocieri, la terminarea războiului. Direct sau indirect, vocea lui este înspre Kiev, semn că local, nu chiar toți ucrainienii ar cam vrea să moară până la ultimul – ceea ce este firesc în război. E firesc în război ca unii să fie gata să își dea viața și alții să stea la cafele în centrul vechi din Kiev și să „lupte” online.
Contraofensiva a fost anunțată de ceva timp și ucrainienii au încercat niște chestii smart, dar nu le-a ieșit. Mai precis au încercat în zilele premergătoare să lovească multe depozite de muniție în speranța că trupele din față vor rămâne fără și contraofensiva îi va împinge în cele din urmă din cauza lipsei de muniție. Cred că nu e prima dată când lovesc mai ales depozite, au mai încercat dar atunci a transpirat în presă ideea – e vorba de acum 2-3 săptămâni când Zelinsky a făcut apel ca să nu mai transpire chestii operaționale în presă.
De la fața locului situația este cu totul alta, adică mult mai nasoală. Am văzut un interviu al lui Willy cu un australian voluntar care povestea pe larg prin ce experiențe a trecut el în luptă alături de ucrainieni. Proasta organizare a ucrainienilor este principala concluzie. Soldații sunt trimiși la misiuni fără să fie informați nici de care sunt dușmanii, care sunt ai noștri, ce obiective avem, cât timp avem pentru misiune, etc. Corupția ar fi pe locul 2. Ce e mai nasol, este că tipul ăsta zicea de unele fapte de corupție care chiar au avut consecințe pierderi de vieți. Știam că corupția e generalizată în Ucraina că doar suntem din aceeași parte a globului. Probabil războiul mai schimbă oamenii și unii se mai trezesc. Sunt însă unii oameni care s-ar fura și pe ei, fură din instinct, indiferent de context, nu realizează că vor ajunge în momânt în curând și ce au furat ei probabil a contribuit la asta.
Perspectivele sunt sumbre. Este clar că această contraofensivă a arătat tot ce pot ucrainienii acum și a arătat că nu prea mai pot. Rușii deși păr că nu mai pot, asta nu e deloc încurajator, dacă coroborăm unele informații. Eu zic că rușii au pierdut cam prea mulți oameni și au devenit extrem de prudenți. Orice pierderi de oameni sunt mai nasoale pentru ei decât orice altceva. Nu doar că timpul trece pentru ei (în așteptarea iernii), dar dronele iranienilor sunt pe drum. Din nou, vedem că rușii învață din greșeli și se adaptează la context. Dronele erau ceva nou și rușii nu prea le foloseau, aveau numai vechituri. Ucrainienii au făcut multe victime cu dronele și cumva prin numărul de victime i-au făcut pe ruși să se retragă.
Eu inițial credeam că rușii au o toleranță mare la pierderi, că ei tradițional merg pe număr mare și fiind patrioți sunt dispuși să nu fie afectați de pierderile soldaților. Dar nu e chiar așa, există limite. Putin merge pe o frânghie foarte strâmtă, face balans la înălțime. De aceea nici nu a declarat operațiunea război, ca să nu facă mobilizare, ca să nu crească temperatura mămăligii până la fierbere. De aceea a și adus retardați de prin Cecenia sau teritoriile din est care sunt predispuși la a se arunca în fața morții ca tembelii pentru câți va dolari. Vedem că mobilizarea abia dacă se face în teritoriile „eliberate” unde probabil sunt mulți dispuși să lupte pentru a rămâne în Rusia, deși chestiunea nu e încă reglată. Dacă afinitatea către Rusia era mai mult de ordin cultural, realitatea economică a Rusiei cu sigranță că a tăiat din elanul rusofililor din Lugansk și Donețtk, care din păcate acum nu mai au de ales ci trebuie să ia arma în mână. Dar ăștia nici nu prea știu să lupte și nici nu prea vor, deci Rusia e cam blocată, de aceea nu au mai avansat. Blocajul ține însă de percepție, deoarece obiectivele Rusiei par îndeplinite, mai precis balanța de putere este deocamdată echilibrată pentru ei în contextul actual. Ce vreau să zic? Vreau să zic că deși și-ar dori să ocupe toată Ucraina, nu sunt dispuși să plătească în oameni și ar fi interesați să păstreze ce au ocupat acum, cel puțin deocamdată. E posibil, ca atunci când vor avea alte resurse, când poate fi fi dispuși să declare război și să facă mobilizarea, totul să se schimbe. Deocamdată însă este clar că rușii nu sunt gata să riște ofensive în care să piardă vieți doar ca să mai avanseze.
Dronele iraniene cred că vor schimba mult pe front, mai ales la iarnă. Singura certitudine deocamdată este că Ucraina nu poate face mai mult cu ce are acum. Ah, și încă ceva. Zicea acel luptător australian intervievat de Willy (beating Cancer) că este surprins că voluntarii care s-au înscris la ucrainieni nu sunt folosiți. Zicea că mult echipament donat de vest nu e folosit deoarece nu sunt oameni, nu are cine. De aceea am tot auzit știri legate de trainingurile pe care unele țări din vest le încep să le ofere pentru viitorii soldații ucrainieni, dar eu cred că mare parte din aceste tabere vor avea mai mult rol de distracție pentru tineri, nu cred că în ecuația războiului, niște recruți pregătiți în 2-3 luni maxim pot să schimbe ceva.
