UE se opune unirii României cu Moldova mai mult decât Rusia

Aș dori să încep mai întâi cu clarificarea că sunt sigur că unirea cu Moldova nu se va întâmpla decât din accident. Uitându-ne la conducerea politică actuală dar și la intelighenția (sau mai bine zis lipsa acesteia) mioritică, coroborând cu nivelul de adormire al populației nu este greu să deducem că singurul scenariu în care această unire va avea loc, va fi – ca și înainte – din accident istoric, sau mai bine zis din învârteala zarurilor pe care le aruncă Dumnezeu.

Dar ar fi bine măcar așa, am zice. Nu știu cât de bine, deoarece Dumnezeu îți dă dar nu îți bagă și în traistă. Bunăoară, după ce am abordat în articolele anterioare oportunitatea istorică a acestei uniri, a venit rândul să argumentăm acum care ar fi motivele și ce am avea de câștigat, atât unii, cât și alții din această unire. După parcurgerea întregului articol veți înțelege și aparenta discrepanță între titlu și subiectul pe care îl anunț al acestui articol.

În primul rând, status quo-ul actual, conform declarațiilor atât de la lunganul plăvan cât și de la Maia mioara, ar fi că Moldova și România se vor uni în cadrul UE, adică mai bine zis se vor dilua în UE, adică vor deveni ca două județe, sau mai bine zis ca două colonii. Adică se va statua și prin tratatul de aderare realitatea fizică conform căreia atât România cât și Moldova sunt folosite ca ferme de sclavi pentru planațiile vestului. Ba mai mult, colac peste pupăză, noul val de aderare va aduce la pachet și eliminarea dreptului de vot, adică noile țări vor participa la hora europeană, dar mai la margine, mai cu slujitorii, decât cu nuntașii.

Alternativa propusă de mine – dar cu zero șanse de realizare – ar fi aderarea ACUM, indiferent de poziția / acordul UE sau NATO sau Rusia, deși ideal cu acordul tuturor. Se înțelege că în cadrul UE nu poate exista nicio unitate deoarece UE încearcă distrugerea identității și prin urmare unitatea este un termen total greșit, este folosit doar pentru a produce confuzie și a manipula anumite stări psihologice ale oamenilor, știut fiind că mai ales la noi românii, sentimentul patriotic încă nu a fost nivelat complet. Este total aberant să zici că România și Moldova se vor uni în UE – nu se vor uni ci se vor pierde și mai mult!

Nu doresc să mă refer în acest articol la riscurile și pericolele care s-ar pune în cazul unui act – nesperat – de curaj din partea României prin care am realiza unirea cu Moldova acum, dată fiind oportunitatea istorică, așa cum am detaliat în articolele anterioare. Să presupunem că unitatea se va realiza. Ce avantaj am avea, și unii și alții?

Pentru moldoveni, cred că este evident că unirea cu România ar garanta în primul rând unele avantaje economice și geopolitice majore, existând perspectiva unor investiții, a unei desfaceri a mărfurilor mai bună decât acum când în ciuda tratatelor și a așa zis-ului parteneriat există nenumărate probleme. Dar în primul rând, revenirea la țara mamă ar garanta o securitate mult mai puternică decât actuala stare de limbo și perspectivele care se arată Moldovei, mai ales în prezent.

Aș face acum o mică paranteză. Zilele acestea, Lavrov a atacat nițel Moldova și Maia mioara i-a răspuns “dur” conform presei oficiale. Reamintesc însă că această nouă împunsătură (total irelevantă, legată de drepturile minorității ruse) recentă vine după câteva referiri la unirea Moldovei cu România făcută de nenumărați agenți ruși care nu sunt deloc irelevanți. Nu voi face o revistă a declarațiilor, dar a reapărut în presă, imediat după moartea fetei lui Dughin niște declarații mai vechi ale acestuia cum că Moldova ar trebui să se unească cu România și Transnistria de asemenea să rămână României. Pe lângă Dughin, au mai fost cu ceva timp înainte unele declarații ale nu știu cărui consilier sau angajat de la guvernul rus. Țin să subliniez că în Rusia diversitatea de opinie nu este ceva firesc ca pe meleguri mioritice, mai ales cu privire la chestiuni de interes pentru Rusia. Singura diversitate acolo este de genul: este bine să bombardăm doar cu 100 de rachete pe zi pe ucrainieni sau ar fi bine să îi bombardăm cu 200. Nu este cred exagerat dacă deducem că dintr-un motiv greu de evaluat (și oricum total neinteresant pentru noi), Rusia pare nu doar să dea acordul acestei uniri ci chiar o sugerează și ne invită să o facem!

Vedem deci în atitudinea Rusiei față de Moldova că există o alternanță între acuzații și împunsături pe de o parte și invitații la unirea cu România pe de altă parte. Nu are rost să intrăm prea mult în analize complexe legate de această atitudine. Personal, atrag doar atenția că eu am bănuiala că pentru ruși Transnistria este o povară. Pe de o parte, nu au folosit-o deloc în acest război, pe de alta, nu prea au ce să folosească (la fel ca Belarusul). În schimb nu pot nici să o doneze degeaba, dar pentru a menține ideea unei puteri mamă care are grijă de copiii ei, sunt obligați să arăte față de bopor că pun presiuni pe Moldova ca să garanteze drepturile minoritarilor ruși. Nu cred că exagerez dacă declar Transnistria ca un os în gât pentru puterea de la Kremlin – ar vrea să-l scuipe dar trebuie să o facă fără să se zgârie și fără să dea impresia unei înfrângeri.

Rusia nu poate pur și simplu să renunțe la Transnistria, să retragă armata și să zică “gata!”. Moldova (sau România în cazul unirii) trebuie să declare clar și ferm drepturile rușilor și poate chiar să le ofere o anumită autonomie. Cel puțin recunoașterea limbii ruse ca oficiala în acea zonă trebuie făcută, cel puțin oferirea unui statut aparte care să garanteze scaunele actualilor politicieni, formule pot fi găsite. Faptul că de atâta timp, rușii nu au folosit în niciun fel Transnistria arată zic eu că pur și simplu nu mai au niciun interes și nu au pentru ce să o folosească. Scopul inițial al Transnistriei a fost evident tentativa de control a Moldovei – acum această opțiune a expirat pentru ruși, dar ieșirea este dificilă deoarece rușii au de protejat o anume demnitate și imagine.

In ciuda tonului optimist cu care discutăm despre perspectiva unirii, trebuie totuși subliniat că Moldova, deocamdată încă este un prim candidat la extinderea războiului din Ucraina, cu mențiunea că Moldova nu prea are armată și România nu e sigur că o va apăra. Complexitatea situației, în care România nu poate apăra Moldova deoarece tehnic ar pierde protecția NATO, dar totodată oferirea unei perspective de a testa reacția NATO, fac din Moldova, acum, în starea actuală de tembelizare geopolitică o candidată la extinderea războiuliu în sensul că este foarte posibil ca dacă rușii vor trece de Odesa, de departe următorul obiectiv să fie Moldova. Când zicem testarea reacției NATO, ne referim la faptul că rușii pot pur și simplu ataca (pe motive gen nerespectarea drepturilor rușilor) Chișinăul cu câteva rachete, așa demonstrativ, doar ca să arate că pot și să vadă ce face România, ce zice NATO. Cam cum fac acele zboruri cu avioanele peste granița sau chiar intrând în teritoriul aerian al țărilor nordice (Finlanda, Suedia, Norvegia) dar să vadă care avion și în cât timp pot să trimită acele țări în cazul unui viitor atac.

Din acest motiv, unirea Moldovei cu România ar fi o garanție clară de securitate pentru moldoveni.

Cu privire la România, principalul avantaj al acestei uniri ar fi întârirea suveranității și afirmarea identității naționale, în contrast cu alunecările tembele spre direcția diluării identitare în cadrul ciorbei europeniste. Evident că provocările vor fi multiple, de la economie până la toate sectoarele la care noi oricum avem probleme. Dar și oportunitățile de asemenea vor fi, atât pe plan economic cât mai ales pe planul revitalizării proiectului de țară. Ca fapt divers, această sintagmă s-a tot fâlfâit prin eterul pseudo-strategic al pseudo-intelighenței mioritice, rămânând însă la nivelul de vorbă în vânt, nimeni venind nici cu o propunere, nici cu cea mai simplă idee sau în cel mai rău caz, cu idei slabe și penibile, gen “industrualizarea țării” – ca și cum asta s-ar putea face doar proiectând.

Ideea unui proiect de țară poate avea într-adevăr un rol de fermentare a unor energii, de aprindere a unui potențial. Este însă aberant să găsești nod în papură acestei uniri pe criteri economice doar dacă repet, ești un automaton al leviatanului european birocratic care are propriul program și propriile interese în care Moldova nu este decât încă o gubernie care trebuie asimilată pentru a putea fi exploatată mai eficient decât este deja, acum când se ivește această ocazie, a unui consens cu privire la extindere și poate chiar a unei transformări radicale a UE chiar împotriva mantrelor deja consolidate considerate ca fundamentale până nu mai ieri, cum ar fi democrație, egalitate în drepturi, comuniune etc. Căci ce altceva denotă propunerea nemților ca noile aderări să se facă fără drept de vot? Dacă țările nu sunt pregătite, de ce nu poate fi amânată aderarea până când vor fi pregătite cum trebuie și până când UE le va pregăti prin programele actuale pe care deja le are de colaborare și … așa-zisă pre-adeziune (de facto consultanță pentru refacerea structurilor interne în vederea alinierii la aquis-ul comunitar – cofragul pe care trebuie turnat rahatul ideologiilor neo-marxiste ale factorilor de decizie care conduc uniunea)?

Părerea mea este că haosul actual și teama războiului vor fi folosite pentru restructurarea totală a uniunii și ceea ce nu s-a reușit prin criza financiară din 2008 când s-a încercat uniunea fiscală dar nu s-a realizat decât cea bancară, ceea ce nu s-a realizat nici în plandemie când s-a consolidat controlul autoritarist și s-a cimentat un sistem de propagandă solid, rapid, coordonat și eficient, se va extinde acum prin controlul total politic zicând: deoarece trebuie să apărăm “valorile” europene, trebuie să primim Ucraina rapid în UE și odată cu ea și Moldova și alte colonii. Dar deoarece acestea nu sunt pregătite, le primim fără drept de vot … ca nu cumva corupția din fosta URSS să afecteze sistemul “democratic” din cadrul UE. Apoi, după ce cadrul coloniilor va fi stabilit, probabil oile negre actuale din Europa Centrală vor fi degradate la acest nou statut, creat pentru Ucraina, fiind private de drept de vot și fiind cumva puse la punct până se învață minte. Mă refer aici la Polonia, Ungaria și dacă nu mă înșel și Cehia și Slovacia.

Întorcându-ne la avantajele pentru România ale unirii cu Moldova, avem așadar din start ideea de consolidare a suveranității și eventual de lansare a unui nou proiect de țară veritabil care să realizeze o reformă administrativă eficientă și poate chiar una a sistemului bugetar care a ajuns ca o cangrenă pentru întreaga economie. De asemenea, poate cu ocazia unirii, s-ar reuși și schimbarea Constituției și rezolvarea problemelor binecunoscute. Iar dacă în noua Constituție vom afirma și mai puternic identitatea creștină și Biserica Ortodoxă ca principala biserică a românilor cu drepturi excepționale și cu drept de prezență și misiune în toate instituțiile statului, vom avea cu adevărat garanția unui viitor altul decât mlaștina în care se va afla UE în urma acestui frecuș secular care a început cu Rusia.

Ca un corolar al celor zise mai sus cu privire la Rusia, nu bag mâna în foc, dar unirea ar putea însemna și o refacere a relațiilor cu Rusia care poate aduce avantaje economice evidente în situația actuală. De altfel, Israelul, principalul aliat al SUA din lume (mulți chiar ar zice că SUA este o colonie a Israelului) face afaceri cu Rusia și prosperă în aceste vremuri în care europeni dintr-un motiv tembel își taie singuri creaca. Ca fapt divers amintesc că Ungaria a bătut palma cu Rusia recent pentru construirea unui reactor nuclear iar Turcia de asemenea continuă să distribuie resursele rușilor în întreaga Europă și de asemenea ia comision pentru grânele ucrainienilor care trec prin ei – ambele sunt țări NATO, ambele cu drepturi și obligații similare ca ale noastre. Gogoașa care ni se bagă nouă pe gât, cum că trebuie să fim copii cuminți și să pedepsim Rusia este doar un semnal al incompetenței și lipsei de idei a coaliției morții care ne conduce și care vor băga România în beznă totală în această iarnă, dacă mămăliga nu va fierbe cumva între timp.

4 comments

  • “Invitația” la aderare adresată sateliților Rusiei poate ascunde un nou Yalta, care poate s-a și făcut in culise. Speculez doar. Posibil ca permisiunea dată de Rusia ca Moldova + Transnistria să adere la UE să semnifice un alt pas spre spargerea Ucrainei și redesenarea granițelor dintre SUA și Rusia. Iar ca UE să pretindă o unire a Moldovei cu România doar în cadrul UE, arată o campanie de imagine: că și UE are mușchi.

    Însă am văzut eu cum e: dacă ai sânge’n instalație și îți vezi de interesele naționale, trotinetiștii ăia de la Bruxelles se sperie și dau înapoi. Ne-au arătat-o ungurii cu prisosință. Mare minune de nu vor ajunge nemții să cumpere de la unguri resurse rusești !

    • Un nou Yalta este exclus deoarece rusii nu mai au cu ce. Au tot cerut ei “intalnire” cu SUA dar au fost ignorati. Poate cu Trump …

      Sa nu uitam si contextul istoric in care a avut loc Yalta – SUA se cam saturase de razboi, era singura tara cu industria intacta, avea deja Bretton Woods, avea nucleara, politica era complicata, pur si simplu nu mai erau dispusi sa se frece cu rusii desi daca aveau viziune … rezolvau problema de atunci. Nu mai zic ca erau discutii daca chiar trebuie sa fie interesati de ce se intampla in vestul Europei! Sa nu uitam cat de greu au intrat in razboi, cat de mult a trebuit clasa politica sa astepte ca populatia sa fie convinsa ca e ok sa intre in razboi deoarece Hitler poate ajunge si la ei daca nu il bat.

      De departe, banuiala mea, am zis-o: cred ca rusii vor sa scape de Transnistria. Tot ce vor insa este respect. Problema noastra e ca suntem prea tembeli ca sa realizam o asemenea oportunitate si mai ales sa intelegem ca mai devreme sau mai tarziu oricum ne vom lovi de rusi si va trebuie sa facem – intr-un fel – pace cu ei.

      Unirea Romaniei cu Moldova in cadrul UE este una SIMBOLICA! Evident ca vor ramane state diferite … doar ni se spune ca oricum nu vom mai avea granita, ca oricum vom adera la EURO toti, si alte balarii de astea.

  • De la început precizez că îmi doresc Unirea, ca să nu fie discuții pe tema asta. Acuma, faptul că oferta rusească privind Unirea include și Transnistria mie mi se pare un cal troian. Să ne amintim pentru ce a fost creată RASS Moldovenească (strămoașa Transnistriei): pentru a controla/înrâuri Basarabia. După 1940, Basarabiei i s-au luat Hotinul și județele Ismail, Cahul, Bolgrad pentru a i se alipi o infimă bucată din fosta RASSM (Transnistria). Mai târziu, cu ocazia războiului de pe Nistru din 1992, s-a văzut că regiunea transnistreană a fost folosită de ruși pentru a bloca unirea Republicii Moldova cu Țara-Mamă. De atunci, rușii le tot promit basarabenilor “reunificarea” cu Transnistria sub asemenea condiții încât asta ar însemna transnistrizarea întregii Basarabii. Tare mă tem că rușii folosesc acum Basarabia față de România ca pe Transnistria față de Republica Moldova: flutură reunificarea, dar așteaptă rusificarea. Foarte clar îmi este că rușii nu doresc nici Republica Moldova, nici Transnistria în UE, deci Unirea României cu cele două regiuni ar avea ca scop scoaterea României din sfera de influență occidentală. La ce au devenit astăzi Washingtonul și Bruxelles-ul, părăsirea corabiei euroatlantice ar fi poate o treabă bună, dar nu cred că ar trebui în schimb să urcăm pe corabia moscovită – reunificarea fluturată de ruși ne-ar schimba statutul din colonie occidentală în colonie rusească. Deci, care ar fi avantajul dpdv național? Tot o țară îngenunchiată am fi. Plus de asta, prezența Transnistriei în componența României ar însemna automat acordarea de statut special pentru “Ținutul Secuiesc” și, pe termen lung, federalizarea României. Ultimul stat federal din estul Europei a fost Yugoslavia. Ne dorim să sfârșim la fel ca ea? Sunt întrebări pe care mi le pun și vi le pun. Pe de altă parte, oferta UE înseamnă integrare fără reunificare, iar cine se iluzionează cu o eventuală unire post-aderare se îmbată cu apă rece. Prin urmare, consider că ambele “unificări” propuse de Vest și de Est sunt soluții perdante pentru România. Reunificarea trebuie să se facă exclusiv pe baze naționale, iar dacă nu, să nu se facă!

    • Toate temerile astea sunt fantasme fara continut – de unde si pana unde e Transnistria cal troian daca Rusia accepta unirea? Daca nu accepta si ameninta, status-quo-ul actual poate fi mentinut si unirea facuta doar cu ce se poate, fara Transnistria, incercand niscavai soft-power local. Moldovenii deja au ceva progrese in acest sens, cel putin economic Transnistria nu rezista singura.

      Sunt multe scenarii de unire, eu nu am intrat in detalii deoarece cred ferm ca Rusia nu mai are niciun cuvant de zis, ci pur si simplu depinde de noi daca vrem sau nu sa facem ceva. Varianta in care Rusia nu vrea, depinde de ce zice SUA, dar cu putin curaj putem da inainte si fara americani. Israelul face asta prin faptul ca nu participa la sanctiuni in ciuda presiunilor americanilor.

      In teoria mea (vezi articolele anterioare) SUA are nevoie de un razboi UE/Rusia si este bucuroasa de orice escaladare. Ideal pentru SUA ar fi ca europenii sa intre chiar ei in razboi cu Rusia si sa mearga pana acolo unde rusii vor fi nevoiti sa foloseasca nuclearele. Epuizarea nuclearelor rusilor pe europeni va oferi SUA sansa sa monitorizeze capacitatile rusesti si totodata sa intre in razboi mult mai bine pregatiti decat rusi care cel putin conventional vedem ca sunt cam epuizati deocamdata. Acest scenariu este un risc existential pentru Rusia si de aceea nu cred ca rusii s-ar risca sa atace Romania daca declaram unirea.

      A face scenarii despre viitor, ca ce face Rusia, ca cal troian, ca influenta ruseasca, ca colonie ruseasca … toate astea nu au nicio valoare daca se va escalada razboiul si se va ajunge la nucleare, adica oricum vom ajunge la arme, deci in scenariul escaladarii fie ca incepem acum razboiul fie ca asteptam, tot cam aia este. Ba chiar poate ca daca facem unirea, cel putin vom avea ceva timp sa ne pregatim mai bine de razboi.

      Si inca ceva – statutul special nu este neaparat ceva rau, federalizarea dupa mine este o solutie nu o problema. Banii din impozite se duc la nivel local si exista o competitie intre provincii care nu poate fi decat ceva pozitiv. Revin vremurile in care armata conteaza si in ciuda manipularilor politice, o provincie autonoma nu poate face nimic fara armata.

      Riscul ruperii si alipirii la Ungaria a oricarui tinut este o fantezie din orice punct de vedere am privi-o. UE nu va agrea asa ceva, Ungaria nu va putea cu forta sa impuna asa ceva. Yugoslavia nu este un exemplu relevant deoarece nu a apucat sa fie un stat federal real si privind retrospectiv este clar ca Germania a fost pro-activa in distrugerea Yugoslaviei deoarece ar fi avut un competitor economic puternic. Dar nu doar Germania, Austria evident ca se temea de un comeptitor cu un asemenea potential economic, uman si geopolitic. In cele din urma, balanta de putere decizie decursul unei tari si evident ca unirea daca s-ar face acum ar fi expresia unui stat puternic care nu se va teme nici de federalizare si nici de eventuala opozitie la unire care ar veni din partea Rusiei sau a UE. Tot ce trebuie sa facem este sa ne uitam la Turcia: a reusit sa isi consolideze pozitia in nordul Siriei unde nu doar ca a eliminat riscul unei disolutii din partea kurzilor dar are chiar perspective (ca dupa plecarea rusilor) de asimilare a nord-vestului Siriei ocupat de turkmeni acum. De asemenea, in Cipru, turcii isi extind influenta si repopuleaza teritoriile vechi ocupate care teoretic erau o zona buffer administrata de ONU. Nu mai zic ca apele teritoriale ale Ciprului au ramas neexploatate de europeni cu toate falfaielile de nave ale francezilor. Acum turcii ameninta Grecia si posibil sa mai ocupe cateva insule cu tot macanitul SUA si al NATO.

      In esenta, ce vom face si cum vom face depinde – asa cum am subliniat – de viziunea noastra care trebuie sa croiasca o strategie nu scenarii infinite despre reactii la tot ce se poate intampla. Este evident ca o stare de spirit dominata de temeri, frica, scenarii sumbre va da rezultate similare. De aceea si suntem o tara cum suntem, deoarece nu avem capacitatea sa ne croim o cale proprie si ne lasam aruncati de vant in toate partile.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.