Am vrut să scriu un articol intitulat SHTF pas cu pas în care să evidențiez că deși terminologia denotă un impact punctual, expresia este mai mult … sonoră, pentru a fi un clickbait bun, dar realitatea este că deteriorarea vieții de zi cu zi în contextul unei progresii ireversibile către disoluția societății (așa cum o cunoaștem acum) are loc pas cu pas, pașii fiind din ce în ce mai accelerați sau mai rapizi.

Mai întâi, legat de Crimeea doresc să spun din start că după atac va urma probabil o întețire a operațiunilor militare, o tentativă de eliberare completă a peninsulei. Pentru a profita de lipsa aprovizionării și dependența de feribot și de transporturile aeriene, ucrainienii vor încerca probabil rapid să fructifice la maxim această perioadă. Nu că nu ar fi încercat în trecut … Ca fapt divers, pentru cei care nu urmăresc îndeaproape mișcările pe front, frontul de sud este cel mai bine apărat al rușilor, acolo au cele mai bune capacități și de departe zona este focusul rușilor. În restul provinciilor i-au cam pus pe locali să lupte, au sperat că rezolvă cu cârpelile. Aici sunt însă profesioniștii și dotările specifice. Vom trăi însă și vom vedea, ce impact are această sincopă a alimentării – căci altceva, mare lucru nu a realizat această lovitură pe lângă impactul psihologic. Deci Rusia are o mică problemă logistică care se rezolvă însă cu mai multă motorină deoarece trebuie să ocolească zona. Reamintesc că Crimeea a fost ocupată pe când nu exista pod, podul a fost construit pentru accelerarea integrării economice a peninsulei, fiind o necesitate geografică firească.

Dincolo de aspectele războiului, eu vreau să comentez puțin despre viața de zi cu zi a oamenilor din Crimeea (care au mai rămas). Într-o oarecare măsură, ca statut beligerant, deși sunt mult mai implicați ca noi, cetățenii din Crimeea ni se aseamănă cumva. Pare o paralelă forțată, dar o fac doar ca să vedeți unde ne aflăm cu adevărat. Bunăoară, crimeenii sunt de partea puterii dominante în război, nu prea se tem că vin peste noapte ucrainienii peste ei, deoarece mama Rusie îi va apăra. La fel și noi, ne credem protejați de NATO. Credem că atât le trebuie rușilor să ne facă ceva că îi bate NATO. Crimeeni gândesc că atât le trebuie ucrainienilor să bombardeze ceva, că vor primi o pedeapsă cruntă de la Putin. Noi credem că nu vom muri de foame la iarnă și nici de frig deoarece mama UE va avea grijă de noi. La fel și crimeeni, cred că deși situația se înrăutățește, taica Putin le va trimite făină și ulei, chiar dacă deja alimentele de bază sunt raționalizate.

După atacul asupra podului, vânzarea de produse a fost limitată la 3kg/persoană (nu știu cum anume), ATM-urile nu funcționează deoarece nu mai au bani (deci cumpără doar cei care au cash). Biletele de tren nu se mai vând (unde să se ducă dacă linia de tren a fost distrusă?). Autobuzele rămân închise de pe 8 octombrie. Singura ieșire pentru cei care mai doresc să fugă în altă parte este prin teritoriile din nord, aflate sub raza de artilerie a ucrainienilor, unde bombe pot oricând să pice. Ca fapt divers, pe pod se circula în momentul exploziei sinucigașe, ați putut vedea din înregistrări că o dubă mică chiar a încercat să depășească camionul cu explozibilul câteva secunde înainte de boom.

Rușii au anunțat că vor relansa feriboturile, dar feriboturile au fost duse în altă parte de când e construit podul deoarece erau inutile. Nu le-a dat în cap să păstreze linia de feriboturi funcțională just-in-case … Rușii aveau încredere prea mare în capacitatea lor de protecție a podului. Pe lângă faptul că rachete nu îl puteau da jos (decât anumite rachete avansate americane, care nu le-au fost date încă), fiind destul de mare și solid, nu prea există posibiltăți să fie afectat cu drone sau eventual cu un avion care în primul rând ar trebui să treacă de apărarea antiaeriană. De asemenea rușii au mai protejat verificând zona de mini-submarine cu exlozibil, având monitorizare permanentă în zonă, atât cu echipamente cât și cu oameni. S-au gândit și la o tentativă de minare cu un camion, dar au băgat acele scannere de camioane doar pentru traficul care venea dinspre Crimeea, nu se așteptau ca un camion minat să vină din partea rusească …

Întorcându-ne la aspectul SHTF, evident că detonarea podului a adus instant cozi la benzinării. Probabil cei care au mai rămas vor acum să plece, asumându-și riscurile … Nu știu concret, dar bănuiesc că rușii nu încurajează exodul populației, deci cine pleacă din Crimeea cred că o face pe cont propriu, adică ca cetățeni ruși, pot să meargă oriunde, dacă au cu ce. Rusia nu le va oferi casă și loc de muncă și nici statut de refugiat. Așa cum acum, dacă românii fug în vest, nu vor primi nimic.

Cu privire la serviciile medicale, nu știu în ce măsură cetățeanul din Crimeea mai are acces la ele deoarece spitalele din zonă sunt pline de soldați răniți din bătălia cu ucrainienii care încearcă periodic străpungerea liniei din Kherson și avansează pas cu pas. Imaginați-vă că sunteți un bolnav de cancer în Crimeea care are nevoie de citostatice …

Despre apă știm că Crimeea este dependentă de teritoriile din nord, ocupate acum de ruși dar în risc să fie reocupate de ucrainieni care evident că dacă vor avansa în ele, vor tăia conducta. Să zicem că poate au puțuri și măcar să aibă electricitate. Nu știm dacă Crimeea este conectată la rețeaua rusească, deoarece pe vremea Ucrainei, primea de la Zaporijnia care acum este oprită iar temporar din cauza distrugerii rețelei, fiind răcite turbinele iar pe diesel.

Una peste alta, pare cu totul penibil să rămâi să trăiești în asemenea condiții și cu asemenea riscuri: alimentație raționalizată, risc de accident nuclear în zonă, risc de bombardamente, ocupație străină, cozi la peco, ATM-uri nefuncționale, servicii publice lipsă. În contrast, cetățenii din Sankt Petersburg trebuie să ducă în spate doar o inflație de 20-30%, mult mai mică decât cea a românilor care duc deja în spate dublarea prețurilor la alimente și la energie comparativ cu anul trecut.

Deci SHTF-ul lovește gradual în mod diferit fiecare teritoriu și viața devine mai grea pas cu pas. Unele pregătiri pentru cei care sunt prevăzători sunt depășite deja. Vedem că cei care s-au grăbit să pună panouri solare, acum regretă că nu au cumpărat lemne. Sau dacă nu regretă o vor face curând când nu vor mai exista piese de schimb și instalațiile o să înceapă să pice. Alternativa lemnelor de sobă ar fi fost de departe mult mai economică și mai sigură în aceste vremuri. De asemenea, cei care având panouri, nu s-au îngrijorat de consumul lăzilor de congelare și au stocat în ele morcovi rași (și alte legume) regretă că nu au aplicat tehnica ancestrală de păstrat a morcovilor în lădițe cu nisipi uscat în beci. Dar principalele semne de întrebare trebuie să le aibă cei care având alternativa să plece în afară, așteaptă să fie călcați de bocancul rușilor (sau al americanilor) care deocamdată trece doar pe deasupra, cu avioanele, sau pe străzi (cu camioanele militare) sau pe liniile de cale ferată (cu trenurile pline de armament care merg spre vest).