Cad băncile în SUA și în Europa. La noi nu cad ca sunt mai solide, că avem un geniul care are grijă de ele. Că la noi cad asigurările e altă discuție (zic ei) deși evident că nu este alta.

Capitalismul este pe cale de dispariție și ca orice moștenire măreață lăsată unor copii tembeli, oricât de mult se străduiesc urmașii să o distrugă, mereu mai rămâne câte ceva de distrus și de vândut.

Cele 4 bănci mari care au căzut în SUA și Credit Swiss care va fi naționalizată (dacă nu se schimbă nimic de azi pe mâine) sunt cumva doar scânteile care aprind paiele. După focul care va arde (pe față sau mocnit) întregul sistem financiar ne vom trezi cu CBDC-uri în cel mai fericit caz sau cu război nuclear mondial (în cel mai nasol caz). La mijloc este o extindere a războiului cu Rusia care extindere va avea loc în … alte țări din proximitate – ca să nu zicem cuvinte prea dure pentru cei bolnavi cu inima.

Iar dacă până acum vi s-au părut cam dure măririle de prețuri, viitorul nu poate aduce decât o continuare a inflației, la un ritm însă mai încet, coroborată însă cu o penurie de produse mai nasoală decât cea din Marea Britanie (cel puțin dacă ne luăm după ProTV).

Vă recomand deocamdată să nu vă lăsați de tentațiile comparației cu 2008. A fost doar o criză a creditului, nimic sistemic. S-a pompat pe ideea că este risc sistemic pentru a se salva băncile. Atunci datoriile au fost pasate de la băncile private la stat – asta a fost „misiunea” crizei. Acum deși în esență problemele sunt similare privit de deasupra se încearcă distrugerea băncilor mici și întărirea celor mari (mai mult decât data trecută când riscul a fost pentru cele mari și lumea a fugit cu banii la cele mici).

Rămâne de văzut dacă acum vor împinge deja CDBC-urile deoarece tehnic încă nu există variante. Problema este că tehnic (și legal de fapt, ca acord între state), trebuie să existe un consens și pentru asta, trebuie să existe o criză suficient de nasoală pentru a convinge oile de schimbare. Evident că nu putem știi dacă acesta este începutul crizei care va fi folosită ca pretext pentru aceste CBDC sau doar încă o etapă în traseul către acestea.

Pe cât de periculoase sunt aceste CDBC-uri și indicator al puterii controlului pe care elitele întunecate îl au, personal încă nu sunt convins dacă sunt doar un baubau, o evoluție firească a finanțelor (justificată tehnic și prin prisma progresului) sau sunt doar o perdea de fum în spatele căreia, din criză în criză se va ajunge inevitabil la transferul controlului financiar în totalitate în mâna celor 6 bănci private, conduse în mare parte de evrei, care fomează Fed-ul.