Este șocant să văd emisiuni TV despre evenimentele actuale. De când nu mă mai uit la TV nu sunt la curent cu narativul, deși acesta nu este greu de dedus. Susținerea narativului a ajuns însă la limitele rațiunii și mă mir că există oameni care pompează acest narativ ignorând fapte simple și accesibile oricărui om care are Internet și care trăiește pe planeta noastră măcar de 2-3 ani.

Reamintesc că narativul principal este opinia unică permisă la nivel mondial cu privire la un subiect. Acest narativ este creat în fabricile de producere a consensului (aceeași care a pompat în timpul plandemiei și despre care am tratat și aici) și diseminat prin lanțul de producție și distribuție de informații, știri și ideologii al Marelui Reset.

Pomparea narativului și mufarea outlet-urilor informaționale la această rețea se face folosind soft power, atât cu bățul (prin legislație, amenzi, CNCD etc) cât și cu zăhărelul (vezi banii dați în plandemie televiziunilor care promovau vaccinul). Adevăratul zăhărel este însă cel oferit patronilor, dintre care mulți sunt în vârful piramidei direct interesați de promovarea narativului.

Să vedem însă punctele esențiale ale întâlnirii China-Rusia și ce s-a discutat pe la noi (din slabul contact și perspectiva sumară pe care o am cu privire la presa din ro).

Rusia – partener junior al Chinei

Voi începe disecarea narativului principal, cum că Rusia trece cumva de partea Chinei (ca și cum până acum a fost de partea Imperiului). Nenumărate alarme și semnale cum că China va folosi resursele Rusiei, cum că China va ajuta Rusia cu tehnologie etc. Acest narativ este atât de tembel încât nici măcar nu ține cont de un prim amănunt esențial al acestei întâlniri – Panda s-a dus la Putin și nu invers! Deci China își trimite conducerea la Moscova pentru a capta Rusia în orbita ei … atât îi duce pe ei capul.

Am scris câteva articole că uneori narativul pare să o ia razna, se contrazice. Fenomenul l-am denumit disonanță cognitivă și am scris un articol și despre vaccinuri și despre război (dacă nu mai multe). În cazul de față, deși o componentă a narativului cu privire la Rusia este că sancțiunile au lovit-o puternic și este doar chestiune de timp până să pice, iată că acum Rusia este ditamai producătorul de resurse, ditamai hub tehnologic care va fi folosit de China pentru dominația globală.

În tentativa lor de a alerta lumea cu privire la această alianță și de a pregăti meltenii de război cu noua Axă a Răului formată din China și „partenerii juniori” dintre care Rusia e cel mai mare, fabrica de consens lansează mesaje contradictorii. În cazul de față, Rusia nu mai este slabă, deconectată de vest, în pragul falimentului, rămasă fără piețe de desfacere etc, ci este puternică, fiind acum folosită de chinezi pentru dominarea lumii.

Și mai penibil este când folosirea cu ironie a acestui termen – partener junior – sau al altora meniți să diminueze imaginea Rusiei în relația cu China are loc pe plan mioritic sau chiar european unde oricum cel puțin noi suntem sclavi fără drepturi, carne de tun, mase de manevră pentru Imperiu în relația cu Rusia – și vedem cel mai clar asta în Moldova unde pregătesc un viitor punct de expansiune a conflictului.

Miracolul Chinez

Cu ocazia acestei vizite, se repetă obsesiv cât de mult a crescut China, cât de puternică este, ce economie are, ce dezvoltare etc. În realitate, China, ca și Japonia a ajuns la apogeul dezvoltării sale, chestiunea demografică urmând să vină din urmă. Nu intru în detalii, vă recomand doar să îl ascultați pe Peter Zeihan, deși nu sunt de acord cu el în general, ca sursă de informații pe capitolul demografie este cel mai bun. Japonia se aseamănă foarte mult cu China, în sensul puterii de muncă, în sensul dorinței de afirmare și a capacității de dezvoltare. Și s-a mai asemănat și în sensul lipsei de resurse. În ciuda mărimii sale, China nu are resurse, este dependentă de țări străine pentru a produce și a exporta. Nu vreau să intru prea mult în istoria globalismului, dar americanii sunt ca niște extratereștrii care sug resursele dintr-o planetă și se mută în alta. Rând pe rând, americanii au investit în Germania, în Japonia, în Mexic, în China și acum în Vietnam. Trimit mai întâi politicienii, apoi vin marile companii, cumpără terenuri, angajază oameni, aduc know-how și produc. Americanii tipăresc dolari, îi vrăjesc pe sclavi cu aceste hârtii, îi pun la muncă, le cumpără produsele pe hârtiile nemuncite ci doar imprimate și apoi când sug totul se mută în altă parte. Așa au făcut peste tot pentru a delega munca grea către alte popoare și pentru ca ei să se ocupe cu singura meserie care rentează – războiul.

China nu este un miracol câtă vreme încă face schimburi comerciale cu Rusia și cu alte țări tot în dolari. Miracolul chinezesc va fi când românii vor avea depozite nu în euro și în dolari ci în yuani. Moneda chinezilor nu este nici 1% din tranzacțiile zilnice la nivel internațional. Ce înseamnă asta? Înseamnă că deși produc, chinezii nu au nicio putere. Dolarul, euro, yen-ul și lira domină tranzacțiile internaționale. Asta înseamnă că țările care le dețin le tipăresc fără să muncească și le dau la melteni ca să lupte pentru ei.

Evident că China pune unele probleme Imperiului. Dar creierele de pește ale narativului habar nu au de istoria economică a Japoniei și de spaima produsă de creșterea japonezilor în anii 80 în SUA când mulți predicau inevitabilul colaps al SUA în lupta cu expansiunea japoneză. Choke-ul japonezilor a fost demografia și lipsa de resurse. Pe lângă altele, cum ar fi deficitul cultural, mai precis deficitul atracției culturale a japonezilor care pune piedici unei expansiuni mondiale și a unei eventuale detronări. Nu doresc să intru prea mult în filosofia globalismului, dar uitați-vă la SUA – are o armată de idioți utili care apără Imperiul gratis, fără niciun beneficiu, doar pentru că le place McDonalds și pentru nimic altceva. Nu este așa ușor să ajungi Imperiu global cu atractivitate maximă, banii și armata nu sunt suficienți, ai nevoie și de o armată de producție culturală care să domine. Este alt capitol, dar puțini știu că HollyWood-ul este creația și unealta CIA-ului.

Suportul Chinei pentru Rusia în războiul cu Ucraina

Aș începe cu o scurtă paranteză. Pe lângă narativul oficial al Fabricii de Consens, pe internet se manifestă și un narativ al unei alte fabrici, care are sediul la Moscova. Să îi zicem Colhozul de Consens. Agenții colhozului pompează pe ideea că Rusia este puternică și acum cu vizita asta se consolidează și mai mult parteneriatul Euro-Asiatic care va îngropa vestul. Adevărul este că acest parteneriat se chinuie de peste 30 de ani ca să facă tranzacții în propriile monezi și încă astăzi, Rusia și China folosesc dolarul pentru mai mult de 2/3 din tranzacțiile proprii între ei. Prețul gazelor rusești vândute chinezilor este în dolari. Chinezii plătesc rușilor dolari pentru importurile de resurse. Punct.

Uneori, produsele fabricii seamănă leit cu cele ale colhozului încât de nici nu te prinzi cine le-a produs. Așadar, cu privire la acest punct, a trebuit China să aștepte un an de zile ca să vină Panda la Putin ca să îi declare suportul? Până acum nu i-au putut ajuta?

Concluzii

Principala concluzie pe care doresc să o evidențiez este că banul dictează. Dacă rușii au bani (dolari), chinezii le vor vinde arme, deși nu prea au nici ei arme sau ce au sunt proaste și sunt încă slabe tehnologic. Reamintesc că China acum vreo 5-10 ani (scuze de lipsa de detalii, dar chiar e un domeniu nișă și informația a ajuns la mine tangențial) a furat proiectul unui fighter rusesc pentru a produce niște avioane pe care încerca să le vândă unor țări care încă nu aveau un client bătut în cuie (cum e România). Chinezii aveau contract cu rușii și importau de la ei motoare (propulsoare) de fightere, platforma avionului fiind (o perioadă) una proprie, mult mai slabă decât originalul rusesc. De la un moment dat însă, chinezii s-au lăudat că lansează un model nou, făcut 100% în China care însă nu făcea decât să copieze 99% avionul rusesc (din nou scuze că nu rețin modelul). Rușii s-au prins și i-au forțat pe chinezi să le plătească licență de copyright, ceea ce evident nu le-a convenit și au trecut din nou la muncă.

Chinezii nu fac daruri

Nici americanii nu fac daruri, dar uneori nouă așa ni se pare. Interesul chinezilor este strict financiar. Alte gogoși legate de influență, notorietate, blah blah sunt marginale. Principala problema a partidului este caritasul bancar care și în China este construit după același model ca în Imperiu, cu mici modificări specifice „socialismului științific” dar ce trebuie să reținem este că chinezii nu îi pot ajuta pe ruși moka cu nimic.

Chinezii fac promisiuni

Nenumărați politicieni și țări (inclusiv Olguța din Cetatea Banilor Murdari) au mâncat rahatul chinezesc. Faimosul cartier chinezesc pe care PSD Craiova a câștigat alegerile promițând meltenilor apartamente cu 5000E avans și la 50% din prețul pieței este o mărturie a țepelor pe care le trag chinezii. Grecii de asemenea sunt arși, după ce au văzut că vânzarea portului nu le-a adus mare brânză investiții sau flux de marfă, locuri de muncă, impozite etc ci doar le-a supt o sursă de cashflow pe care măcar o puteau pune gaj la băncile nemțești.

Peste tot în lume China promite marea cu sarea dar nu face decât să își urmărească interesul și să negocieze la sânge orice proiect. De ce se întâmplă asta și de ce este specific chinezilor această particularitate? Deoarece, banul este puțin (în ciuda pompării în imaginea panda-ului), situația financiară mereu riscantă și politicienii chinezi sunt mai puțini predispuși la a primi mită de la străini deoarece deja se descurcă foarte bine la ei acasă și oricum pretențiile lor sunt mai modeste ca ale altor politicieni.

Dacă este ceva la care chinezii sunt experți este felul în care fac promisiuni și dau imaginea că vor veni și vor face și vor drege și vor băga bani și vor dezvolta etc. Nicăieri nu s-a întâmplat asta, în Africa unde chinezii au subjugat unele țări proaste și eșuate, a fost dezastru – africanii au ajuns să fie exploatați de chinezi sub amenințarea armelor, au ajuns să muncească în condiții nasoale și au avut de a face cu un braconaj extrem deoarece chinezii căutau anumite animale pe cale de dispariție ca să le mănânce organele sexuale deoarece în tradiția chinezească asta te ferește de Covid.

Chinezii fac străzi

Cele zise mai sus sunt adevărate când e vorba de ce fac în afară. În interior, evident China are o dezvoltare spectaculoasă neegalată. Prin urmare, trebuie să dăm chinezului ce este al chinezului și să recunoaștem capacitatea chinezilor de a dezvolta infrastructura rutieră și feroviară. Mai precis, chinezii pot construi foarte repede și relativ modest calitativ. Ceea ce a fost suficient pentru a pune bazele unei creșteri economice. Asta s-a făcut însă cu un efort imens care a supt seva de potențial deoarece simpla dezvoltare a infrastructurii nu va aduce și prosperitate în zonele respective. Nu doresc să intru în amănunte prea mult, dar dezvoltarea economică ține mai mult de cultura de muncă și de inteligența oamenilor decât de infrastructură, iar chinezii au o mare problemă – dacă gândești prea mult și mai ales dacă gândești de capul tău, aplicația de scoring te depunctează și ajungi pe străzi. Au deci o inhibare totală a fluxului de idei, a creativității, a pieței libere. Controlează totul și până la un punct se pare că le-a mers, cel puțin din ce se vede. Dar ce se vede este doar o parte, ce nu se vede este minciuna și corupția interioară în care trăiesc chinezii și care când va răbufni va face valuri mari în întreaga lume.

Chinezii nu vor salva Rusia

Relația Rusiei cu China este una problematică. Principala problemă este prețul gazelor pe care chinezii nu sunt dispuși să îl plătească. Rușii obțineau un preț cam cu 20-30% mai mare de la europeni decât de la chinezi. Pe lângă problemele legate de capacitate care să zicem că poate în 10 ani vor fi rezolvate, acest discount al prețului face imposibilă supraviețuirea regimului lui Putin, adică face viața grea, mult mai grea și pune în pericol continuarea regimului. Nu zic că Putin va cădea ci că instabilitatea economică poate lovi în multe direcții, una fiind extinderea războiului, deoarece un popor flămând este mai ușor de manipulat și mai ușor de trimis pe front să își dea viața pentru țar și țară.

Chinezii nu pot oferi rușilor mai mult decât le dau deja, care pentru ei este oricum un preț mare, ținând cont de plusul valoare al energiei, de transport, de situația economică. Nu doresc să o lungesc prea mult, dar fără tehnologia de extracție din vest, costul de extracție al petrolului și gazelor rusești este mult mai mare. De aceea e nevoie de soluții inovative și rapide de evitare a sancțiunilor. Chinezii sunt dispuși să mărească puțin prețul dar au nevoie în schimb de alte beneficii și cel mai important pentru Panda ar fi legate de notorietate. De aceea fastul cu care a fost primit și de aceea vom vedea noi evoluții legate de stabilirea frontierei între Rusia și China, de facilitățile oferite brandurilor chinezești pe piața rusă și multe alte chestii care au ca impact principal domeniul propagandistic, al imaginii. Panda are nevoie să pară în ochi chineazului de rând mai important ca Obama și pentru asta trebuie să fie văzut în multe locuri, primit cu fast, de mulți lideri.

Dar relația Chinei cu Rusia depinde de fapt de fermitatea cu care SUA va impune sancțiuni companiilor chinezești care se vor implica în această relație. Poate asta e principala concluzie, că deocamdată, până când China nu se alătură trup și suflet Rusiei în războiul cu Ucraina ci încearcă (de nevoie, evident) să stea cu fundul în două bărci, mare brânză nu se va întâmpla după această întâlnire.