Sper să mă înșel. În decembrie am scris de ce credeam eu că Taiwan-ul va fi știrea anului 2023. Ce noutăți avem?
Noutatea ar fi că așa cum Putin a vizitat China înainte de invadarea Ucrainei (ca să îi anunțe probabil pe chinezi sau ca să ia pulsul), tot așa acum Zi Jinping a fost la Moscova …
Vizitele „fierbinți” prevestesc războaie deoarece președinții pot discuta și prin telefon însă discuțiile private sunt necesare în momente cheie, înainte de unele decizii majore. Tanti care conduce acum Taiwanul este în vizită în SUA și chinezii nu se mai opresc din amenințări.
Probabil de aceea Xi Jinping nu prea mai vrea să vorbească nici la telefon cu Biden, semn că relațiile SUA-China se aseamănă pe zi ce trece cu relațiile SUA-Rusia.
Urăsc să am dreptate dar trebuie să reamintesc cu tristețe că teoria mea că SUA vrea un război cu China ideal nuclear și ideal cât mai repede este deocamdată confirmată de cum evoluează situația.
Pentru SUA, China reprezintă un risc existențial – creșterea economică va împinge creșterea bugetului pentru înarmare iar mașinăria de producție chinezească va ciopârți bucată cu bucată fiecare colonie a imperiului, una câte una.
Chiar azi francezii au făcut o afacere de gaz lichefiat importat din Emiratele Arabe Unite pe bursa chinezească în moneda chinezească. Unele ziare titrează asta ca fiind prima tranzacție în moneda chinezească. Nu înțeleg detaliile tehnice și mă îndoiesc că este chiar prima, dar cred că este vorba de prima tranzacție făcută în moneda chinezească între țări care nu implică China. Adică China probabil mai are tratate bilaterale cu alte țări care să permită plăți în yuani. Dar acum este pentru prima dată când alte țări folosesc yuanul pentru tranzacții. Indiferent de aspectele tehnice, informația aceasta denota începutul sfârșitului dolarului.
Iar americanii sunt foarte sensibili când vine vorba de dolari. Vă reamintesc că atât Sadam Hussein cât și Muammar Gaddafi au fost eliminați deoarece au lovit puternic în dolar. Sadam a schimbat întreaga rezervă a băncii naționale în euro și nu a mai rezistat nici un an după aceea [1]. Gaddafi încerca să lanseze o monedă africană acoperită în aur și petrol, ceea ce ar fi distrus efectiv Bretton Woods [2]. Știm ce a urmat. Acum a venit rândul Franței, al cărei rol personal nu prea îl înțeleg. Mă rog, parțial îl înțeleg, dar în contextul războiului cu Rusia …
Bunăoară tentativa unor țări de a tăia dolarul din tranzacțiile cu petrol este veche. Iată de exemplu un articol din 2009 în care se menționează că China, Japonia, Rusia, Japonia și Franța, împreună cu țările din Orientul Mijlociu și zona Golfului (Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Kuweit și Qatar) plănuiau (în secret) renunțarea la dolar și înlocuirea acestuia cu o monedă basket (similară SDR-ului FMI). Faptul că abia acum are loc această tranzacție și că include două țări menționate în acel articol, îl face extrem de interesant.
Nu știu dacă pot reuși să explic cât de importantă este moneda în care este cotat petrolul. Voi încerca cât mai pe scurt. În primul rând se pune întrebarea, dar de ce să nu vândă țările producătoare de petrol în ce monedă vor ele? Teoretic nimic nu le împiedică, dar Irak și Gaddafi sunt o lecție. Ca fapt divers, Kuweit-ul deși a fost salvat de americani încerca să îi sape. Problemele monezei în care se fac tranzacțiile cu petrol sunt majore, legate mai ales de piețele financiare. În primul rând trebuie să existe piețe bursiere unde să se poate face aceste tranzacții, apoi trebuie să existe un ecosistem financiar care să realizeze tranzacțiile, să ofere toate serviciile necesare unor operațiuni atât de complexe care implică nu doar o simplă plată ci probabil are multe etape, de la avans, la asigurări, la eșalonare, la escrow etc. Chinezii au un sistem financiar puternic intern dar nu au scos capul afară deoarece este nevoie și de reputație și tradiție, iar asta nu au chinezii (spre deosebire de americani). Dar japonezii au, europenii au, de ce nu se vinde de exemplu petrolul către țările din UE în Euro? Nu ar avea producătorii ce să facă cu euroi? Nu! Deoarece țările europene au interzis la aceste importuri deoarece sapă la rădăcină dolarul iar Uncle Sam este umbrela europenilor în fața rușilor.
De ce atunci acum francezii dau înainte? În primul rând știrea este incompletă și mie nu îmi este foarte clară. Dar Franța are probabil relații puternice în Golf și are nevoie de gaze ieftine. Cum americanii nu prea au ce să le facă francezilor, nemții i-au băgat înainte pentru ca și euro să ia parte într-un eventual basket când/dacă acesta va fi realizat.
Un basket însă este greu de administrat și ar trebui consens mai ales între producători. Dar producătorii au interese multiple și fiecare își urmărește interesul, unii au legături mai puternice, alții mai slabe cu SUA. Unii cum sunt Quatar-ul sunt bază pentru armata americană, deci … Prin urmare, pentru ca un basket să fie realizat ar fi necesară multă muncă, un algoritm suficient de dinamic și corect care să aibă apetit pentru toți participanții. Ori basket-uri de succes nu prea există în lumea de astăzi nici măcar în lumea cripto care are suficientă putere tehnologică și mai mult decât suficiente resurse de inteligență, de marketing, de implementare a unei criptomonede basket care de exemplu să încapsuleze 50% BTC și 50% ETH. Utilitatea ar fi evident expunere la amebele la costuri minime. Nu mai zic de eventuale criptomonede care să reprezinte basket-uri de diverse perechi de valute, așa cum USDT sau USDC încearcă să fie un fel de ETF pentru dolar în ecosistemul crypto. Deci basketul o consider o variantă moartă.
Deci, întorcându-ne la articol, vedem că ideea basketului a picat, dar s-a realizat (sau cel puțin așa se pare) schimbul în yuan, semn extrem de important dacă este real. Mai ales în contextul războiului în care Rusia deja este forțată să tranzacționeze cu China în yuani.
De ce zic toate astea? Este chiar atât de importantă moneda în care se tranzacționează petrolul? Da! Nu deoarece dolarul este petrodolar (dacă mai este), deoarece oricum SUA produce suficient petrol (și va produce în continuare) cât să mențină dolarul interesant. De asemenea, momentul actual, de începutul unei noi crize financiare nu este tocmai propice pentru renunțarea la dolar. DAR, renunțarea la dolar din tranzacțiile cu petrolul din zona Golfului trebuie văzute în context mai larg. Astfel, trebuie să vedem că China îi aduce la aceeași masă pe iranieni și saudiți – dușmani pe viață. Cu o floare nu se face primăvara, dar faptul că doresc să discute și se să vadă, spune mult. Spune mai ales că Iranul fiind dușmanul Israelului nu este văzut de saudiți la fel de rău ca americanii care doresc să se folosească de saudiți în ținerea sub control a Iranului. Dacă China va reuși să împace Iranul cu Arabia Saudită, consecințele sunt majore. Deja relațiile între SUA și Arabia Saudită sunt jalnice, Biden fiind tratat ca un mojic de saudiți. De fapt, singura nevoie de care au saudiții de americani este eventualul ajutor într-un eventual război cu Iranul. Saudiții importă arme de la chinezi și colaborează la producerea rachetelor (folosind know-how-ul chinezilor deoarece americanii probabil nu au dorit să li-l dea, anulând astfel rolul lor de frate mai mare care să îi apere pe saudiți de iranieni).
Să ne întoarcem însă la The Big Picture: China investește masiv în Orientul Mijlociu în proiecte de infrastructură. Iată câteva:
- cale ferată China-Iran; a fost lansată de ceva timp, dar bănuiesc că chinezii vor să treacă cu ea spre Africa și pentru asta au nevoie de sprijinul țărilor din zonă, poate chiar până la Egipt unde au o zonă specială de comerț unde companiile chinezești au prezență masivă în proximitatea Suez-ului.
- investiții în porturi, de la Quatar până la Tanger (chinezii au cumpărat 35% din cel mai mare port la Marea Mediteraneană)
Și investițiile chinezilor dau roade – Arabia Saudită a devenită membră în The Shanghai Cooperation Organization care pe lângă economie are ca scop și cooperarea militară și diplomatică. Mai ales în contextul războiului din Ucraina și mai ales după semnelele multiple de răceală cu americanii, eu cred că Arabia Saudită este piedută pentru Imperiu. Va urma oare un nou Irak?
În esență, toată această dezvoltare denumită Belt and Road Initiative nu este altceva decât pregătirea de războiul cu SUA. Este evident că transporturile maritime sunt mult mai ieftine și o soluție mult mai firească pentru exporturile chinezești. Dar maritim, dacă începe un război, China va putea fi blocată, mai exact, marfa chinezilor nu va mai putea ajunge în Europa și de fapt nicăieri în lume. Prin această rețea de autostrăzi și căi ferate, chinezii construiesc o alternativă prin care să poată transporta marfa spre țările partenere chiar în cazul începerii războiului. În plus, deoarece sutele de milioane de soldați chinezi nu vor avea cu cine să se lupte în caz de război (SUA nu va invada terestru China niciodată), China se va extinde și va acapara tot ce poate din Asia Centrală, mergând până spre Africa de Nord. Va transforma apoi aceste țări în colonii unde își va dezvolta industria de război cu care speră că va putea face față Americii. Există unele teorii că China va folosi Asia Centrală și de Nord ca pe o zonă de refugiu, așa cum a făcut-o Rusia de-a lungul istoriei. Speră ei deci la un frecuș cu rușii. Aceștia însă care cred că chinezii plănuiesc să și-i pună aiurea în cap pe ruși, omit să ia în calcul că chinezii au la dispoziție ditamai rețea rutieră și feroviară în Asia Centrală pe care pot transporta mărfuri dar și armata.
Evident, ideal pentru China este să ajungă să domine lumea economic, fără un război. Nici rușii nu și-au dorit acest război, dar au fost strânși la colț prin amenințarea integrării Ucrainei în NATO. Același lucru îl fac acum americanii cu China, prin arătarea zăhărelului taiwanezilor pe care doresc să îi provoace să declare independența și să se înarmeze, fiind doar chestiune de timp până când poate-poate vor răspunde provocărilor chinezilor, atacându-le fie navele, fie avioanele care survolează în proximitate sau chiar în teritoriul maritim care aparține insulei.
Așadar China plusează pe toate direcțiile încercând să se pregătească pentru orice scenariu. Așa cum și Rusia a încercat, deși nu prea bine. Nu e cazul chinezilor care au totuși capacități cu mult peste ale rușilor atât umane, dar mai ales organizatorice și diplomatice.
Paradoxal, singura speranță este calmul și calculele chinezilor care sper să nu cadă în aceeași capcană în care a căzut Putin care dacă avea răbdare să vină Trump la putere, putea amâna problema Ucrainei încercând să pună pe picioare economia și să finalizeze mufarea la chinezi. Cred însă că Putin a cam dorit să stea cu fundul în două bălți, sperând la menținerea relațiilor economice cu europeni în ciuda piedicilor puse de americani. S-a înșelat! Acum chinezii pedalează masiv pe diplomație și americanii văd pe zi ce trece cum pierd partenerii. Poate petrolul arabilor nu mai contează pentru ei, dar Iranul contează, deși deocamdată Biden e la cuțite cu Netaniahu și nu din cauza legilor … ci pentru că Israelul a trădat total Imperiul.
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
Note
