Opțiunile Ucrainei sunt limitate de dorința de a lupta a ucrainienilor. Și de varietatea intereselor. Una este interesul lui Zelenski de la Kiev și altul este interesul unui tânăr de 25 ani ucrainian care știe engleza și are de ales între a se lăsa dus pe front ca carne de tun în Bahmut și a fugi în Germania ca refugiat de război.

Aminteam într-un articol anterior că Ucraina a introdus buletinul de recrutare (livret militar?) care are aceeași greutate ca buletinul de identitate, adică fără acest livret militar nu poți face nimic – nu te poți căsători, nu poți să interacționezi cu autoritățile și dacă te prinde poliția fără el te arestează. Nu știu detalii legate de distribuirea acestor livrete, cert este că deocamdată nu am auzit să se lege de diaspora, de cei care au apucat deja să fugă sau de cei care fug afară ilegal. Este foarte ciudat cum tinerii care au rămas în țară, deci probabil sunt fie mai prostănaci, fie mai patriotarzi sunt luați cu arcanul în timp ce șmecherii din afară primesc ajutoare în continuare de la țările europene și trăiesc la căldicel în spatele umbrelei NATO fără să se preocupe prea mult de orci.

Aș dori să vă atrag atenția asupra unei false impresii că ucrainienii sunt foarte patrioți. O parte sunt, dar o parte nu. Nu știm proporțiile, dar faptul că cozile la recrutare sunt lipsă și armata a ajuns să ia cu arcanul călugării de prin mănăstiri denotă criza de carne de tun a ucrainienilor.

Indiferent însă de nivelul la care discutăm (politic, militar, omul de rând) ne vom rezuma la opțiunile macro ale Ucrainei, privită ca un tot unitar, care deși nu este, simplificăm.

Aș face însă o mică paranteză legată de percepția cel puțin pe care o afișază în public a ucrainienilor ca fiind un fel de kamikaze gata să moară cu rușii de gât și gata să tragă întreaga lume într-un război nuclear cu rușii. Această percepție are următoarele explicații. Una, din start logică, ar fi că oricine în locul lor ar prefera să atragă toată lumea într-un război nuclear decât să dispară ei. Așa cum există voci pe la ruși, în mass-media, că o lume fără Rusia nu are sens să existe (în sensul că dacă e nevoie, Rusia trebuie să folosească nuclearele chiar dacă va duce la dispariția umanității și anihilarea întregii planete), tot așa și la ucrainieni. În cele din urmă sunt toți slavi, foști-sovietici, făcuți din același material. O a doua variantă ar fi că ucrainienii sunt puțin reduși mental la calcule geopolitice. Așa cum la începerea războiului, Zelenski nu îl credea pe Biden care îl avertiza că Putin va ataca, așa și acum nu crede că Putin va fi în stare sau va avea tupeul să folosească nuclearele.

Indiferent însă de motivul acestei proiecții, anume a indiferenței față de atragerea lumii într-un război nuclear fatal, trebuie să recunoaștem că Ucrainienii au avut disciplina să nu îi atace pe ruși prea mult și să nu folosească armele oferite de americani pentru a lovi teritorii din Rusia. Există unele excepții dar sunt nesemnificative per global și sunt probabil fie accidente, fie acte individuale, scăpate de sub controlul de la centru, fie sabotaje. Există zvonul că americanii au drept de veto asupra oricărei lovituri. Sincer nu cred că americanii au atâta interes și atâta răbdare încăt din cele câteva sute și mii de locații targetate de ucrainieni, să stea să valideze pe fiecare. Poate că uneori americanii intervin cu informații și le dau ucrainienilor unele ținte interesante, cum au fost acelea cu generalii ruși care erau vânați prin telefoane deoarece în prostia lor mergeau pe front și comunicau cu telefoane private care foloseau rețeaua telefonică a Ucrainei, nici măcar prin satelit și nici măcar prin softuri de encriptare care să le ascundă identitatea și comunicațiile.

De asemenea, Ucraina nu a atacat Belarusul, deși ar fi avut casus beli deoarece chiar invazia inițială a venit dinspre Belarus chiar dacă trupele erau de ruși. Dar și alte lovituri cu rachete au avut ca sursă Belarusul. Ucraina putea încerca atacarea Belarusului în speranța stârnirii unui război civil și în speranța că o parte a armatei va trece de partea ucrainienilor și revoluția împotriva dictatorului ar putea avea succes de data asta. Pus în balanță însă cu liniștea de la granița cu Polonia unde ucrainienii au nevoie să primească armele din vest, atacarea Belarusului rămâne doar ca opțiune finală, în cazul unei noi ofensive rusești care să pună în pericol vestul Ucrainei. Răspunsul populației belarusului în cazul unui atac al ucrainienilor este greu de calculat și asta e singurul motiv pentru care deocamdată ucrainienii nu au atacat Belarusul. Militar, este posibil ca Ucraina să bată Belarusul chiar cu sprijinul rușilor. Experiența de luptă și motivația sunt mult mai puternice la ucrainieni decât la belaruși care sunt de departe cel mai numeros grup de stranieri în armata Ucraineană.

Un motiv al acestei prudențe ar putea fi chiar poziția Imperiului care nu vrea complicații mai mari. Dar dacă Putin aduce nucleare în Belarus (deocamdată cică nu a adus), e posibil ca cel puțin nemții să fie speriați și să renunțe la această temere sau chiar să ceară ucrainienilor să îi atace pe belaruși pentru a stesa și mai mult armata rusă și pentru a încerca să producă un război civil în Belarus care dacă ar pica ar cam lăsa Rusia în fundul gol din multe puncte de vedere. Pare paradoxal, dar un atac masiv asupra Belarusului din partea Ucrainei din est și din partea Poloniei din Sud, poate avea succes și în ciuda garanțiilor Rusiei, care deja pare blocată în vest, este o soluție care ar pune presiune masivă pe Rusia, la limita nuclearelor. La care nu cred că s-ar arunca prea repede dacă populația s-ar răscula și ea și un guvern democrat ar prelua puterea în Belarus după ce ucrainienii împreună cu polonezii ar „elibera” Belarusul. Reamintesc însă, că așa cum am explicat în articolul anterior, nuclearele pot pleca oricând și fără să aibă nevoie de un nou eveniment sau un nou risc pentru ruși, timpul putând fi singura opreliște a unui atac moderat asupra Lacului Kiev.

Aș dori acum să tratez un subiect spectaculos care a apărut cred mai ales pompat de propaganda rusească. Bunăoară au apărut zvonuri că Zelenski ar fi propus Poloniei să îi cedeze niște teritorii în sprijinul acesteia pentru recuperarea Crimeei. Este evident hazliu că ar avea sens o asemenea propunere, deoarece … explică asta ucrainienilor din teritoriile care vor fi cedate Poloniei, ca să nu mai zicem că Imperiul nu ar permite Poloniei să declare război Rusiei, căci altfel ce sprijin mai mult decat cel oferit deja îl poate da Polonia în plus Ucrainei?

Cu Belarusul este altă treabă. E posibil ca Ucrainienii să propună polonezilor să le dea Belarusul pe tavă dacă le oferă nu știu ce …

Atacarea Transnistriei va fi amânată până când Rusia nu declară război. Puțin cred dar legea în Rusia e mai puternică decât în UE. Adică, operațiunea militară este operațiune nu război deoarece dacă ar fi război, Putin ar fi obligat (prin lege) să ceară rușilor să se mobilizeze, ori deocamdată avem mobilizare „parțială” care nu poate fi contestată deoarece a fost votată de parlament și prin urmare, e legală. De asemenea, declararea stării de război din partea unei țări care atacă este un caz ciudat și oponenții din umbră ai lui Putin ar putea găsi pretexte mult mai multe și ar putea avea cumva și oportunități mai multe să îl detroneze. De aceea, avem virulența cu care a fost pedepsită inițial nefolosirea termenului corect de „operațiune” în detrimentul cuvântului „război” deoarece dacă Putin declară război și nu câștigă, pierde imens și dă pretexte să fie criticat de alți țari mai pricepuți care oricum îl acuză că e prea lălău și că armata prea se face de răz din cauza corupției și a proastei conduceri a „operațiunii” care îl are ca cap pe Putin.

Ucraina de aceea nici nu prea atacă teritoriile rusești pentru a nu da pretext lui Putin să declare război. Este paradoxal un interes comun atât al ucrainienilor cât și al lui Putin ca starea de război să nu fie declarată. Nici Ucraina nu a declarat starea de război, dar aici recunosc că nu știu motivele.

Cedarea Crimeei Turciei

Cum recuperarea acesteia pare misiune imposibilă de vreme de ucrainienii abia mențin linia frontului și cum Polonia vedem că nu vrea teritorii la schimb pentru sprijinirea Ucrainei să recupereze Crimeea, în cele din urmă, Ucraina poate propune turcilor Crimeea, în schimbul garantării tranzitului de grâne. Măcar ieșirea la mare, exportul de grâne și gonirea rușilor ar fi mult mai bine pentru ucrainieni decât pierderea accesului total la Marea Neagră (cu Crimeea este evident că rușii controlează nordul Mării Negre), pierderea exportului de grâne (acum e permis din motive … umanitare, deoarece rușii ia comision pentru fiecare transport). Turcii sunt însă „buni negociatori” și pentru ucrainieni cedarea Crimeei către Turcia pare mai puțin umilitor decât cedarea acesteia Rusiei.

Evident că Rusia nu va ceda Crimeea, dar ce zic eu acum este doar despre propunere. Importantă este propunerea aceasta și eventualul acord prin care turcii vor fi stimulați să îi ajute pe ucrainieni. Erdogan este suficient de infantil încât să fie tentat de o asemenea captură „gratuită” și la cât de mândru e de el, crede că îl poate convinge pe Putin și poate intra în joc.

Cu atât mai rapidă ar trebui începută această operațiune de propunere a unui pact cu Turcia în legătura Crimeei cu cât dacă câștigă Trump și/sau republicanii, Crimeea e cam pierdută pentru ucrainieni și sunt zero șanse să primească în continuare ajutorul americanilor.

Ca argument pentru această posibilitate ar fi susținerea fermă pe care Erdogan a dat-o Ucrainei în sensul recuperării acesteia de la ruși – în toate declarațiile de până acum, Erdogan a acuzat anexarea, deși nu era obligat să o facă. Israel de exemplu nu cere Rusiei să îi dea înapoi Crimeea ucrainienilor ci este cu adevărat neutru. Ciudat este că deși turcii au afaceri mari cu rușii pe diverse planuri, Israelul pare mai neutru în relațiile cu Rusia decât Turcia. Ba chiar unii republicani susțin fără dubii că dacă Donbas-ul și Luganskul trebuie date înapoi, cu Crimeea este altă treabă.

Putin și Rusia ar trebui să fie într-o poziție foarte nasoală ca să ajungă măcar să ia în considerare cedarea Crimeei către Turcia. Pentru ucrainieni însă este o medodă prin care îi poate sigur câștiga pe turci, deși evident această inițiativă ar provoca nenumărate reacții contrare și o mare dezamăgire pentru bopor.

Atacarea Rusiei

În finalul articolului, după cum vedem opțiunile Ucrainei sunt limnitate. Deja există o tensiune cu privire la armele care nu mai vin și la constrângerile la care armata este supusă. Zelenski îi ceară pe europeni dar nu știu daca este o ceartă nouă sau doar continuarea unei stări continue de nemulțumire ca și cum Europa ar fi datoare să îi ajute pe ucrainieni. Mă rog țările semnatoare ale tratatului de dezarmare nucleară a Ucraine sunt responsabile, dar restul nu au nicio obligație …

La caz de nevoie, Ucraina va trece peste interdicția Imperiului și va lovi în Rusia prin nord. Vor testa de fapt toată granița, atât în nord cât și în Belarus. Aceste atacuri vor forța rușii să se răspândească pe o zonă mai mare și le vor încetini avansul, dând timp armelor noi să ajugă.