Quiet quitting este un fenomen post-covid prin care angajații (din companiile cu manageri incompetenți) se fac că muncesc. Motivele sunt multe și nu doar legate de bani. Eu aș zice că în primul rând, fenomenul este strict legat de creșterea impactului nihilismului și distrugerea oricărui sistem de valori prin distrugerea în primul rând a valorilor identitare personale. Culmea nihilismului este atunci când nici măcar lăcomia după valori efemere cum ar fi banii sau puterea (notorietatea) nu mai sunt vânate de tineri ci aceștia nu mai au alt scop decât drogul, fie că este chimic, fie că este digital sub variatele sale expresii (jocuri, rețele sociale, filme etc).

Dar așa cum cei care practică quite quitting nu renunță total la job ci doar mimează o perioadă munca până când ori sunt dați afară ori singuri renunță la a mai veni la serviciu, tot așa se întâmplă și cu banii noștri din bănci. Adecă, băncile nu mai cad, ci crashurile bancare din ziua de astăzi sunt tot quite și ele. Bunăoară, cade o bancă mică sau e pe picior să cadă, nu te trezești cu conturile goale, sau mai bine zis fără conturi și nu alergi la Banca Națională (Fed în cazul americanilor, care Fed nu este nici națională ci privată) ca să faci reclamații. Nu, te trezești cu conturile la altă bancă. Astfel ești fericit, la fel ca managerul companiei au angajați care practică quite quitting, deoarece fenomenul de care îți era teamă (demisia în grup a angajaților) nu are loc, așa cum evaporarea depozitelor de care se temea deponentul la o bancă mică din SUA care a picat, nu a pierdut nimic deoarece Fed-ul a salvat toate depozitele, indiferent de sumă și altă bancă a cumpărat banca mică, acoperind pierderile.

În esență, ambele fenomene sunt un exemplu de confuzie majoră și minciună grotească care caracterizează realitatea actuală, ca urmare a ingineriilor sociale executate abil și accelerat încă din 2001 în coace, de la războiul cu terorișii care a furat dreptu la confidențialitate, la criza creditelor din 2008 care a transferat datoriile de la privat la stat și a consolidat unele bănci care au fost mai cu stea (cu 6 colțuri) în frunte decât altele, până la plandemia din 2020 când tipărirea de bani a fost efectiv nelimitată și s-a testat distrugerea economiei în paralel cu consolidarea autorității supra-statale.

Așadar, chiar dacă depozitele celor care avea conturile la băncile mici au fost salvate, problema este că inflația este galopantă și prin tipărirea de bani nu se face decât erodarea valorilor banior. Dar chiar așa, cu valoarea erodată, banii din bănci sunt din ce în ce mai greu de scos. Personal am avut problemă să retrag 300 de lei de la un bancomat Garanti într-o seară zilele acestea deoarece singurul bancomat din oraș nu avea bani. De asemenea, la aceeași bancă faimoasă am fost surprins să vad că nu pot să închid depozitele din aplicația de pe telefon deși tot din aceeași aplicație le-am creat. Altfel zis, mi se pun piedici ca să accesez proprii bani. Acum nici un an (sau poate mai mult, am uitat), am fost șocat să merg la Librabank să nu pot să retrag 1000 USD deși aveam un depozit scadent de o suma ceva mai mare și banca era obligată să îmi garanteze retragerea până la suma de 5000 USD indiferent dacă sunt sau nu scadențe.

Dar băncile mici nu fac decât să fenteze puțin sistemul și să încerce să minimizeze cash-ul pe care îl administrează deoarece costurile cashului cresc considerabil. Și șurubul se strânge probababil de la Banca Centrală. Nu cred că dacă le-ar fi la îndemână, băncile ar fi atât de stricte cu cashul și nu ar permite oamenilor să închidă depozite și să retragă sume mari, dar cum programul Forumului Mondial spune că până în 2030 trebuie să nu mai deținem nimic ca să fim fericiți, băncile se aliniază și fac tot ce pot pentru a se încadra în program.

Dar principalul program este acela de consolidare, în sensul că băncile mari înghit pe cele mici și mai mult decât în 2008 când a fost un purge și când sistemul bancar a fost cumva salvat în masă pentru a elimina riscul ca oamenii să se grămădească și să își scoate toți banii. De altfel, lipsa de lichiditate a fost atât de mare încât se zice că în SUA au avut noroc cu cartelurile de droguri care aveau cash masiv și care au beneficiat de unele condiții speciale, deoarece cererea de cash era mai mare decât capacitatea de tipărire. Și mă refer aici la cash efectiv, nu la cash digital unde se rezolvă și s-a rezolvat rapid prin apăsarea unor taste.

Așadar în SUA asistăm la un număr de bănci care pică cam în ritm de una-două pe lună în ultimul timp, fiind cumpărate de balenele care vor rămâne la final, înainte de implementarea CDBC-urilor.

Ce putem face? O variantă simplistă, recomandă că să încercăm să folosim cash sau să ne dăm doar pe cash. Evident că este aberant – mult succes doctorilor în perioada plandemiei să lucreze în spital nevaccinați. Tot așa, mult succes celor cu cash pe ei să cumpere la piață când se vor introduce CDBC-urile. Din păcate singura varinată care are sens prin prisma celor spuse în acest articol rămâne ieșirea din sistem.