Am scris deja despre oportunitățile și riscurile Rusiei – o analiză pe evenimentele recente și status quo-ul actual. A venit timpul României.

Principala problemă a României este riscul existențial. Mai concret, riscul ca marile puteri care ne înconjoară să ne folosească ca marfă de schimb atunci când se termină repoziționarea pieselor de șah. Așa ceva nu ar fi nou în istorie. Feelingul meu este că așa cum am mai fost vânduți rușilor, acum vom fi vânduți ori rușilor ori ucrainienilor.

Dar poate fi prea drastic și prea deplasat să începem cu acest risc? Cu siguranță mentalul colectiv nu prea concepe așa ceva, din contră, se complace cu ideea că niciodată nu i-am avut pe americani atât de aproape de noi și atât de mult sub umbrela lor. Realitatea este că geopolitica este plină de surprize și putem contracara foarte ușor astfel de aberații prin simpla amitire a faptului că în 2011 erau în Afganistan peste 100.000 de soldați americani.

Pe de altă parte, chiar dacă intrăm în jocul de imaginație trâmbițat de vuvuzelele euro-atlantice, cum că Ucraina va învinge și că SUA va sprijini puternic și că valorile europene vor fi apărate … paradoxal, pentru noi viitorul nu va fi unul tocmai strălucit, ci va fi unul în care Ucraina va suge toată atenția, toate investițiile, tot focusul și noi vom fi o mică Bulgarie. Adică Ucraina va fi un fel de lider regional, o țară erou în care după nimicirea Rusiei și judecarea lui Putin, pentru ca așa ceva să nu se mai întâmple, pe modelul Germaniei și al Japoniei, americanii vor investi masiv și România va deveni și mai irelevantă. Deja liderii Black Rock – companie care deține o mare felie din toată averea de pe glob – dau târcoale Ucrainei. Un motto produs de Gerald Celente este current events form future trends. Deci dacă deja se plimbă toți miliardarii pe la Kiev ca să ia pulsul, vă imaginați ce va fi „după”.

Întorcându-ne însă la dușul rece al realității, pacea este deocamdată departe și eu aș lega mai degrabă vizita Black Rock de consolidarea lanțului de distribuire a armelor produse de companiile americane către Ucraina. Iar Ucraina are nevoie de ceva zgomot ca să convingă „lumea liberă” că miliardele băgate nu se duc pe apa Niprului. Vă reamitesc că banii nu curg dacă Ucraina/ Zelinsky nu apar la știri că Rusia e pe cale să piardă. De aceea o ofensivă puternică, de impact sau lovituri punctuale cu relevanță mediatică gen lovirea navei amiral, lovirea podului sau atacul asupra Kremlinului sunt extrem de importante din punctul de vedere al convingerii cartofilor de canapea că Rusia pierde și prin urmare SUA trebuie să bage în continuare bani în Ucraina.

Și cum situația e nasoală și ucrainienii au ajuns să oprească mașinile de pe stradă în Odesa ca să recruteze carne de tun deoarece nimeni nu mai vrea să lupte în Ucraina, Zelensky este între ciocanul americanilor care vor să vadă spectacol și nicovala rușilor care avansează încet dar sigur și așteaptă momentul greu de amânat al ofensivei pentru a-i face bardaf pe ucrainieni. Zelensky nu este prost însă și generalii lui nici atât. De aceea contra-ofensiva a tot fost amânată deoarece nu au cu ce – nici trupe nici arme – și rușii după ce au pus piciorul undeva cu greu mai pot fi dați la o parte. Dar occidentul are nevoie de artificii, altfel banii nu mai curg.

Războiul a explodat profiturile complexului militar-industrial american. Dar nu doar american. Prin urmare, este firesc să gândim că se dorește prelungirea acestui război așa cum s-a dorit introducerea rapelurilor infinite cu achiziții făcute de stat și băgat pumnul pe gât populației. Așadar, trăim vremuri în care furturile și corupția are loc la nivel global, supra-statal și schemele prin care se sifonează miliardele sunt extrem de complexe și greu de anihilat. Practic nici măcar dacă o țară este unită și are un stat puternic, cu greu poate face față acestor scheme și nu se poate alinia. Vă amintesc în acest sens Suedia – oaia neagă în plandemie – sau Ungaria, oaia neagră în episodul cu războiul al Marelui Reset. Prin urmare, se încearcă prelungirea acestui război, a acestor „ajutoare” cât mai mult.

Ce înseamnă asta pentru România, pe lângă pierderea investițiilor și a oportunităților de finanțare? Căci evident, proximitatea războiului ne afectează imens din acest punct de vedere. În primul rând înseamnă un risc existențial în sensul că războiul poate oricând să se extindă, este un risc care nu poate fi controlat. Evident că rușii s-au cam prins până acum că ajutoarele vestului sunt deloc corelate cu sumele vehiculate și că în realitate, puterea Ucrainei este strict ajustată și monitorizată de americani astfel încât ucrainienii să poată face față colapsului dar totodată să nu reușască să îi lovească fata pe ruși pe teritoriul lor și nici să îi împingă în afara țării. Nu neg că un astfel moment poate va veni când după complexul militar vine rândul bancherilor să „investească” în Ucraina și războiul trebuie terminat. Caz în care vestul va da rușilor vestul și Crimeea pentru a putea „reconstrui” restul Ucrainei.

Dar escaladarea este un risc serios și este unul dintre principalele riscuri geopolitice pe care și Black Rock le evaluează continuu pentru a-și băga banii unde trebuie.

Indiferent de escaladare, „specialiștii” militari zic că Rusia nu are de ce să ne ocupe pe noi și nu are cum să ne invadeze deoarece nu pot trece de ucrainieni. Culmea este că în locul riscului de escaladare militară care ne plasează pe noi românii ca țintă probabilă imediat după ucrainieni, principalul risc pe care îl văd capetele pătrate ar fi că rușii influențează alegerile din România și produc un „val de populism”, adică slugarnica coaliție poate să intre în irelevanță și controlul total al NATO și al UE asupra politicii României poate înceta. Altfel spus, mai mult de acest risc, specialiștii nu prea văd deoarece se uită la CNN unde Rusia este înfrântă și maxim ce poate face este propagandă pe internet și finanțarea ascunsă a agenților de manipulare anti-nato și anti-ue. Prostii, evident.

Riscul existențial vine însă din faptul că teritoriul este ultima componentă identitară a Românei, toate celelalte au fost puternic afectate și erodate de integrarea în UE. Mai avem într-adevăr limba, dar religia, tradițiile și istoria sunt pe față atacate și terfelite, scopul fiind evident distrugerea identității naționale și reprogramarea mentală a noilor cetățenilor europeni astfel încât să poată fi marionete și zombi perfect controlabili și programabili de oricare ar fi ultimul episodul din sezonul de acest an al Marelui Reset.

Este evident că în cazul unei escaladări și a unui război cu Rusia, pe lângă faptul că așa cum ne-au mai vândut în istorie, o vor face din nou, în cazul unei alunecări spre euroasia, soarta românilor este cea a ucrainienilor din provincia Herson de la nordul Crimeei care acum sunt mutați în masă ca pe vremuri pentru „a fi protejați”. Evident că după ce vor trece de ucrainieni și vor depăși Niprul și se vor apropia de Odesa, chiar dacă riscul unei ofensive va fi fost eliminat, aceștia nu se vor întoarce deoarece nu mai au unde – casele și bunurile lor au fost deja devastate. Memoria ștearsă și comunitățile distruse. În locul lor vor veni poate să locuiască wagneriștii pușcăriași – ca pe vremuri!

Deci pare ca indiferent de scenariu, România nu stă bine. Dar noi oricum nu am stat bine niciodată și oricât de mult ne zbatem și ne strofocăm, rămânem tot pe penultimul loc la orice indicatori în UE, deasupra Bulgariei. Ținerea în afara spațiului Schengen arată de fapt nu faptul că suntem cetățeni de grad secund ai „marii familii europene” ci că suntem un neam slab, o țară fără nicio putere, cu lideri trădători, cu o clasă politică mafiotă care nu poate nici măcar să ceară mici derogări de la strânsul cu lațul, cum face Ungaria care poate măcar să importe gaz de la ruși direct și să nu respecte sancțiunile complet. Nu mai zic că Ungaria nici măcar nu trebuie să investească miliarde în avioane de ultimă oră cum facem noi, care începem austeritatea cu noi achiziții care să ne pregătească pentru război în loc să construim centrale nucleare cum face Turcia.