Americanii conservatori se bat pe umăr deoarece – cred ei – au distrus berea Bud Light care a îmbrăţişat şi ea curentul trans. Evident că peştii au memorie scurtă şi deoarece nu înţeleg că boicotul nu rezolvă nimic, după această autosatisfacere vom asista la o revenire spectaculoasă a vânzărilor o dată cu venirea verii şi a căldurii record (deoarece în fiecare an avem noi recorduri, de te miri cum mai supravieţuim de atâta fierbere).

Fenomenul nu este nou, Pepsi avea periodic de-astea cu reclamele gay.

Cum pot însă companiile să reziste pe piaţă făcând reclame atât de discutabile? Motivele pot fi multiple, eu voi expune 3

1. În Social Media orice ştire este bună

Prezenţa la TV era pe vremuri un lucru bun indiferent de natura ştirii şi de perspectiva prezentării. Faptul că lumea recunoştea o faţă de politician, chiar dăcă acesta spune mereu prostii, îl ajută imens în competiţia cu alţi posibil candidaţi care chiar dacă sunt buni şi ar putea face treabă, deoarece presa îi ignoră, nu capătă tracţiune deoarece lumea nu îi cunoaşte în primul rând. De ce credeţi de exemplu că nu apare Simion sau alţi membri AUR la Digi24? De ce credeţi că apare săptămânal Ponta la Tucă Show / Gândul? Deoarece orice ştire e ştire bună şi tehnica aceasta a fost preluată şi în companii. Practic, cu o reclamă care probabil i-a costat mult mai puţin decât ar fi colaborat cu o vedetă sport sau cu vreun actor cunoscut, cu acel trans, Bud Light a făcut super afacere. Prin faptul că era un … atipic şi că a făcut valuri, a dus notorietatea Bug Light în întreaga lume. Şi chiar dacă unele ziare scriu că vânzările au scăzut, noi nu ştim totul. Aşa cum la alegeri, politicienii cu fapte penibile care au apărut în presă au câştigat oricum deoarece lumea proastă nu judecă prea în profunzime ci în democraţie cei 90% cu iq sub medie votează pe cine „l-a văzut la TV”, tot aşa şi Bud Light e posibil să fii crescut pe categoria de machitori fără moralitate care bea la întâmplare şi acum pur şi simplu auzind peste tot de marca asta, le fac vânzare mai multă decât cred cei care fac poze la rafturile pline prin diverse locaţii.

2) Miliardarii au bani de nu au ce să facă cu ei.

Chiar dacă unele companii pot să îşi permită luxul să facă campanii care le afectează vânzările, să nu uităm că 99.99% din averea omenirii (companii, acţiuni, depozite) este deţinută de mai puţin de 0.0001% din populaţie. Adică miliardarii au acţiuni în companii multiple şi pot să sacrifice – în aparenţă unele companii – ca să câştige din altele. Ca să nu mai zic că pot să aibă anumite ambiţii personale la care ţin mai mult decât la profituri. Becali ar fi un exemplu local … Un alt exemplu ar fi în pandemie, colaborarea lanţurilor de magazine cu statul şi participarea şi chiar încurajarea închiderilor. A fost o bună perioadă în care marile magazine erau deschis în timp ce magazinele mici, de cartier sau pur şi simplu magazine au trebuit să închidă temporar şi ulterior total deoarece … moare bunicuţa. Deşi puteau să declare că nu sunt de acord cu închiderile şi dacă guvernul dă astfel de legi, ele vor închide complet, marile lanţuri au participat în primul rând din motive financiare – distrugerea micilor competitori.

În plus, chiar dacă vânzările şi profiturile din retail au scăzut, este foarte plauzibil să credem că patronii şi investitorii acestor companii au câştigat pe partea de pharma, deci per total li s-au dublat averile. Chiar vuvuzela miliardarilor ne-a spus cum celor 10 miliardari de top li s-a dublat averea în plandemie …

3. Scorul ESG este probabil mai importat decât scorul de credit

Puţină lume ştie care e treaba cu scorul ESG – mediu, societate, guvernanţă pentru companii. Este un indicator calculat de o parte terţă (un fel de arbitri similari celor care fac asta în domeniul financiar, cum ar fi Standard and Poor’s) pentru fiecare companie care denotă cât de mult respectă şi promovează acea companie drepturile minorităţilor sexuale (în care vor fi incluşi curând şi pedofilii). Evident, şi amprenta de carbon este băgată tot aici.

Deci practic aşa cum scorul financiar al companiilor a fost extins (scorul de credit) şi la persoane, tot aşa acest ESG devine poate mai important ca scorul financiar deoarece Forumul taie şi spânzură acele companii care nu au scor bun. Cum se face asta? Simplu! Miliardarii care deţin fondurile de investiţii (de exemplu Black Rock care deţine o treime din tot ce există în lume) decid dacă investesc sau nu într-o companie. Nu decid punctual ci stabilesc (dau ordine managerilor) ca să cumpere acţiuni doar la companiile care au un anumit ESG iar la celelalte să vândă tot. Fără investitori, o companie listată pe bursă e moartă. Fără credit de la bancă (şi ESG-ul devine din ce în ce mai important la analiza financiară şi la oferirea de credite), o companie este moartă.

Alocarea creditării a fost mereu legată de o notă pe care cel care dă banii o analizează şi se raportează la ea atunci când acceptă sau nu să dea banii. Dar acum nu va mai conta prea mult dacă o companie are profituri şi conducere eficientă, ci dacă are un scor bun la reciclarea hârtiei de exemplu şi la mediul de lucru pentru transsexuali.

Şi aşa cum credit scorul a trecut de la companii la persoană, vom asista cum şi ESG-ul face acelaşi lucru. Evident că pentru persoanele private, criteriile vor fi mai variate puţin în sensul că în loc de governance, se va ţine cont de ascultarea faţă de guvern şi aşa cum în China duşmanii partidului ia scor prost şi nu mai pot accesa credit, tot aşa va fi şi în viitor cu cei care nu se arată entuziaşti când văd un Ford vopsit în curcubeu care trece pe lângă ei.