Când vin ruşii, pe la noi, nu va fi foarte diferit faţă de ce vedem la ucrainieni acum. Le luăm pe rând.

Nu-mi vine să cred!

Mulţi se vor mira cum de au ajuns ruşii la noi. Dacă ucrainienii au fost şocaţi deoarece ruşii le erau teoretic fraţi, noi vom fi şocaţi cum de fraţii din NATO ne lasă atât de uşor pe mâna ruşilor.

Statul diafan

Dacă acum românii mai au speranţe şi se revoltă dacă guvernul şi autorităţile locale nu îşi fac treaba, când începe războiul, subţirimea statului românesc va ieşi la suprafaţă. Şi aşa ca şi acum va conta omul şi vechiul PCR (Pile, Cunoştinţe, Relaţii) se va accentua de o mie de ori faţă de acum. De la pilele de la vamă care vor permite junilor să fugă înainte de mobilizarea generală până la piele de la bănci care ne vor permite să ne scoatem euroii din bancă în faţa altora, când vor venii ruşii, PCR va reveni rapid la putere.

Marea fugă

Noi deja suntem fiecare pentru noi. Dar când vor începe rachetele să pice şi tancurile să bubuie, românii dinspre est vor fugii spre vest, dar nu ştiu cât de dornici vor fi să se oprească în vestul ţării, ci se vor grăbi, ca şi „refugiaţii sirieni” să ajungă în Germania. De ce ar fi refugiaţii de război de la noi altfel decât cei din Siria?

Va opri oare Shengen valul de refugiaţi români? Evident că nu. O altă relevare care se va accentua atunci va fi cât de mult ne-a ros demografic fuga la muncă în afară. Dacă acum cei care au rămas, o fac mai ales din motive culturale, deoarece oportunităţi cu siguranţă au fost şi sunt pentru oricine vrea să plece, în caz de război primele valuri vor fi ale celor care au deja rude şi prieteni afară, adică mai mult de jumătate din ţară probabil.

Colaboraţioniştii

În veşnica tradiţie mioritică şi spre surprinderea presei străine, mulţi români vor primi tancurile ruseşti cu florile pe străzi. Fie din prostie, dar mai ales din frică şi laşitate, gena colaboraţionismului care a făcut ca limba maternă să rămână limba română de-a lungul veacurilor deoarece româncele s-au înţeles mereu perfect cu slavii cotropitori şi au continuat să-şi înveţe copiii limba nostră dragă în locul slavonei, se va reactiva.

Transilvania neutră

Cum ungurii sunt deja prieteni cu ruşii, dar şi deoarece după cucerirea Odesei, trecerea Carpaţilor ar fi prea greoaie şi România nu este destinaţia finală pentru tancurile lor, foarte posibil Transilvania va fi ferită. Poate vor curge ajutoare, poate vor fi puşi ungurii ca administratori, dar în niciun caz nu cred că armata română se va retrage în Transilvania şi va lupta cu ruşii deoarece există riscul să ne-o tragă ungurii prin spate. Mai degrabă, cel puţin o perioadă, Siretul va fi o primă demarcare a frontului după prima invazie.

Guvern în exil

Spre deosebire de Ucraina, guvernanţii noştri vor fugi ca şobolani oriunde vor fi primiţi. Cel mai probabil la Londra. Evident administraţia publică va mai funcţiona pe alocuri deoarece exodul total va fi imposibil. Însă cum majoritatea bugetarilor au deja o situaţie financiară bună şi rezerve vor fi printre primii care vor fugi, aparatusul de stat, va fi mai subţire decât este acum.

Deja armata vedem că are probleme să menţină personalul, darămie să lupte cu ruşii. Ne-am gândi că poate avem speranţe că şi pe la noi sunt oameni eroi, cum ar fi Raed Arafat. Dar spre deosebire de Ucraina care a fost pregătită destul de bine pentru o invazie, România nici nu concepe aşa ceva.

Şi la fel cum românul de rând nu concepe că ţara ne poate fi ocupată, la fel gândesc şi guvernanţii şi prin urmare nu fac nicio pregătire, nici măcar mentală.