Voi face un rezumat al situaţiei actuale, un fel de intro pentru cei care nu sunt prea cuplaţi la ştiri şi mai ales nu au un istoric bine conturat. Ultimul articol în care făceam referire la Turcia este aici şi se referă la micile frecuşuri pe care Turcia le-a avut direct cu SUA: americanii au dat jos o dronă a turcilor şi apoi turcii au bombardat o rafinărie (sau sondă, nu sunt sigur) a kurzilor din care aceştia vindeau la preţ de discount armatei SUA petrol şi sau alte produse rafinate.

Poate Turcia face rău Israel-ului?

Nici nu vrea şi nici nu poate. Erdogan este obligat să facă multă gălăgie pentru că într-un fel asta e şpil-ul lui, populism, naţionalism, extremism mai ales verbal şi niciodată trecut la fapte. Sunt două sau chiar trei fire de explicat.

Cu privire la a face rău Israel-ului iată câteva aspecte:

• Turcia nici măcar nu a tăiat relaţiile diplomatice cu Israel, din contră Israel a reacţionat la faimosul discurs al lui Erdogan de acum câteva zile [1]; culmea Bolivia e deocamdată cam singura ţară de care am auzit că a oprit relaţiile diplomatice cu Israel-ul
• Turcia nu are capacităţile militare să facă rău Israel-ului; deşi pe hârtie armata turcă arată bine, pe hârtie şi armata Rusiei arăta bine înainte de a ataca Ucraina; evident că asta nu înseamnă că Turcia nu poate să lupte, eu doar atrag atenţia că Turcia nu a reuşit să îşi realizeze acea „bordură de siguranţă” de 10-20km cu care a tot ameninţat la graniţa cu Siria în condiţia în care Assad a fost terminat, ruşii nu aveau infanterie iar kurzii luptau cu arme vechi uzate, care le rămăseseră de la Assad sau cu puţine arme donate de americani;

Suceala lui Erdogan

Ceea ce unii numesc strategie sau joc la două capete, eu tot timpul am numit suceală. Mulţi îl laudă pe Erdogan că a supravieţuit, că iată totuşi Turcia are o economie vibrantă, că rezistă presiunilor şi de o parte şi de alta etc. Realitatea este că poziţionarea geografică a Turciei este execelentă şi poate cu un focus mai mare pe economie şi mai puţin pe visele otomane turbate, altfel ar fi arătat situaţia prezentă. Tot ce trebuia să facă Turcia era să facă comerţ şi să investească mai puţin în arme. Caz în care populaţia ar fi fost de 10 ori mai bogată ca astăzi.

Faptul că Turcia încă rezistă economic spectaculos (cifrele o arată) este deoarece poporul turc este foarte muncitor. Demografia este pozitivă, Turcia are forţă vitală, turcii au spirit antreprenorial, au un simţ a ce se întâmplă în jurul lor şi fiind mereu în criză la nivel macro, au dezvoltat abilităţi multiple la nivel micro, personal.

Aş aminti aici o istorioară. Prin 2019, pe când a început războiul lui Erdogan cu Trump, acesta i-a ameninţat pe turci că îi face praf economic. Lira a fost atacată şi turcii au mărit dobânzile. Un prieten avea relaţii cu turcii şi l-am întrebat dacă îşi face probleme sau dacă măcar profită de lira scăzută. Mi-a răspuns că partenerii lui de mult timp deschiseseră firme în România şi aduseseră marfă ca să fie acoperiţi în caz de eventuale probleme (cred că se discuta pe vremea aceea şi de taxe vamale sau chiar scoaterea din Swift a Turciei, plus că Erdogan tocmai supravieţuise unei lovituri de stat şi Turcia era la cuţite cu UE pe tema dizidenţilor, conflict al cărui ecou încă s-a simţit recent cu Suedia).

Deci percepţia mea este că Erdogan este un populist cu capul sec, ştie să vorbească, să aprindă mulţimile, dar nu are nici curajul şi nici capacitatea mentală să facă mai mult. Se crede mare strateg dar este un simplu bişniţar care totuşi produce câte ceva, adică nu cred că Suedia a fost acceptată în NATO pe degeaba.

Dar Erdogan nu e capabil nici să înţeleagă că dacă făcea pacea cu grecii şi împărţeau o dată acele ape cu resurse suficiente pentru toţi, ar fi curs $$$ frumoşi şi totodată nu înţelege că dacă Putin era cu o iotă mai turbat, acum el ar fi fost deja istorie.

Este posibil ca percepţia mea asupra lui Erdogan să fie prea personalizată şi în fapt suceala lui să fie specifică Turciei, adică poate că chiar dacă nu ar fi Erdogan tot la fel s-ar comporta Turcia.

Avantajele Turciei

Una peste alta, Turcia este totuşi o ţară fantastică, printre puţinele ţări musulmane care rezistă şi au o oarecare stabilitate a statului. Ca fapt divers, statele sunt un concept european, ţin de cultura europeană. Vedem că prin Africa nu prea mai există state ci triburile se măcelăresc între ele permanent. Dacă nu ar fi pe ici pe colo interese europene (şi mai nou chinezeşti) legate de resurse care să investească local în securitate şi să stabilizeze unele ţări, statele pică. S-a văzut chiar în Africa de Sud unde efectiv ce a ajuns statul acolo este bătaie de joc. De la dispariţia dreptului la proprietate şi a securităţii individului, până la haos social total şi traiul cu mitraliera la braţ.

Turcia este deci importantă şi ca stat mare, cu o armată puternică, cu o economie rezilientă, cu o poziţie cheie, de interes pentru Marile Puteri, poate face rău Israelului în varii modalităţi.

Simplul fapt că SUA a trimis în zonă numeroase vase militare (o mobilizare fără precedent după al 2-lea Război Mondial) denotă temerile faţă de Turcia cu privire la atacarea Israelului. Ce alt motiv să aibă americani să trimită portavion în Gaza? Ce să facă miile de soldaţi americani din acest portavion? Să facă desant şi să atace Gaza? Nu! Aceştia sunt trimişi acolo ca să descurajeze pe turci să nu facă ei desant.

Cum americanii au nenumărate baze militare în zonă (Grecia, Turcia, Cipru, Iordania, Quatar, Italia) nu pentru eventualele rachete lansate de Iran sunt americanii prezenţi cu un portavion plin însă de puşcaşi marini ci este clar că le este frică de turci. Bazele americane din zonă ar fi suficiente să apere Israelul în cazul unui atac aerian. O invazie terestră a Iranului prin Siria este total exclusă. Turcia este de departe principalul factor de risc, dacă intenţia lui Erdogan ar fi la măsura declaraţiilor pe care le face.

Aşii din mâneca Turciei

Voi face în continuare un scurt rezumat într-o ordine aleatoare, ca o concluzie la capitolul anterior:

• poziţia geografică; este evident că Turcia este mare, e pusă în coasta ruşilor, la malul Asiei pe unde trag trenurile chinezilor cu marfă să vină în UE şi mai ales acum este „the big wall” în faţa invadatorilor pentru care noi europenii plătim destul de puţin pentru mentenanţa acestuia; simplul fapt că ultimele ştiri legate de invadatori vin de pe Marea Mediteraneană din Italia, arată cât de sigur este zidul turcesc care păzeşte graniţa de est; folosind aceast statut de zid, Turcia poate dicta mult în politica UE; teoria mea e că SUA s-au delimitat de UE atât de mult în ultimul timp, tocmai pentru că simt că UE nu mai are o viziune proprie, fiind prea mult erodată în faţa provocărilor multiple la care şi Turcia a pus umărul;
• unitatea în cuget şi simţiri (relativă deoarece turcii nu sunt musulmani foarte practicanţi, sunt cam la fel de creştini ca italienii care postesc cu pizza; sunt însă mult mai sensibili la afinităţile religioase şi la naţionalism); unitatea e importantă deoarece fără asta nu poţi duce război; de exemplu, azi Europa de Vest nu poate face mobilizare în caz de nevoie deoarece nimeni nu dă doi bani pe ţara mamă şi în plus pentru mulţi ţara în care se află nu e ţara mamă; turcii însă îl apărau pe Erdogan în Germania la alegeri deşi ei au supt o viaţă la ţâţa Europei;
• armata; mai bine zis armata mai bună ca restul lumii deoarece nu ştim încă ce poate Turcia militar, dar putem vedea ce nu poate în Siria unde nu reuşeşte să îi ajute suficient pe turkmenii din nord pentru a se elibera de Assad; practic aceştia sunt de acelaşi sânge cu turcii, graniţa fiind trasă spre Siria de francezi, dar cultural şi lingvistic turkmenii sunt turci. Cu toate acestea, de atâţia ani de când e războiul din Siria, Erdogan nu a reuşit să îi ajute. Cu toate acestea armata turcă măcar are dotări, turcii măcar fac pregătire, soldaţii măcar vin la muncă şi îşi dau silinţa. Pe cifre, nu prea are egal în zonă, poate doar Iranul.

Palestina nu e importantă

Dacă ne uităm bine la ce ţări sunt în zonă şi ce putere au, este de mirare că Israelul îşi permite să practice legea talionului în ziua de azi pe palestinieni. Din fericire pentru ei, mare parte dintre musulmani se aprind repede şi se sting repede. Nu există unitate şi nu există fermitate, mai ales la nivel de stat. Fenomenul religios este totuşi în scădere, ca peste tot în lume. Mulţi se tem de reacţia Iranului dar uită că mâna de fier a fundamentalismului islamist iranian abia a rezistat în faţa revoltei provocată de femei care aproape a pus ţara pe jar. Faptul că încă nu există schimbări politice majore vizibile nu înseamnă că în fibra societăţii nu se schimbă nimic. Nicio mamă iraniană nu vrea ca fiul ei să plece la război pentru palestinieni. Asta nu înseamnă că din 80 de milioane nu pot apare 2-3 tembeli care să plece cu arma în mână sau poate 2-3 care să facă poc-poc aiurea, te miri unde, prin ce parc de Crăciun de prin Vest. 2-3 din Iran, 2-3 din Turcia, se strâng …

Criza economică este o problema mult mai mare pentru ţările musulmane din zonă. Demografia în creştere cam pune presiune pe guverne deoarece economia mondială sub conducerea Forumului intră la apă şi când o piramidă intră la apă, baza intră la apă. Deocamdată baza sunt mai ales africanii de prin centru, dar vine vremea şi prin nord, prin Sahara şi o să vină o vreme să intrăm şi noi la apă pentru a salva planeta.

Distrugerea economiei mondiale nu se face peste noapte şi starea economică precară este un ferment ideal pentru conflicte sociale, dar nu suficient pentru războaie mari deoarece nefiind bani de mâncare, nu sunt nici bani pentru arme.

Dar dacă Palestina nu este importantă pentru musulmani (vedem că primul stat care rupe relaţiile cu Israel e ditamai Bolivie din America de Sud, în niciun caz „fraţii musulmani” fie din zonă, fie de aiurea), Palestina devine importantă pentru tineretul militant din vest care are energie multă şi s-a cam săturat de greva climatică. Până şi Greta s-a dat pro-Palestina, dar fenomenul acesta, pe cât de interesant şi neaşteptat pare, pe atât de repede se poate duce, dacă presa încetează să mai prezinte ştiri din Palestina.

De altfel, dacă privim global, dacă subiectul nu era preluat de mass-media, aceste proteste nu existau. Masele sunt învârtite ba pentru Ucraina, ba pentru încălzirea globală, ba pentru Palestina, în funcţie de „current thing”.

Chiar dacă în mintea noastră, inginerii şi-ar fi dorit o reacţie inversă (şi iniţial aşa a fost), vedem că algoritmul de programare a NPC-urilor mai dă eşecuri uneori. Dar asta nu e problemă mare, deoarece algoritmul poate fi corectat şi optimizat din mers.

Aşa cum aminteam în articolul anterior, resetiştii au învăţat din plandemie că mişcările bruşte, violente, prea sintetic construite, nu dau rezultate deoarece oamenii se mai prind şi cel puţin reacţia organică poate fi una de conservare, instinctuală. De aceea, pentru chestia cu banii digitali vor aplica paşii mărunţi dar rapizi. Prin urmare, iată un exemplu de tweaking al algoritmului.

Tot ce este nevoie e de un nou atentat al musulmanilor pentru ca actualul entuziasm pro-Palestinian să dispară instant.

Va rămâne însă procentul de musulmani din UE şi din SUA care inevitabil va schimba politica peste tot, cum vedem că deja o schimbă în Marea Britanie care are prim-ministru Indian sau Scoţia cu un prim-ministru care se numeşte Humza Yousaf. Deci după mine este doar chestiune de timp până când UE va propune mutarea palestinienilor din Israel în Sicilia.

Scenariul Apocaliptic

Poate pentru asta ar fi nevoie un articol complet, dar deocamdată nu prevăd. Personal nu sunt îngrijorat, cred că vom avea o iarnă liniştită şi deşi tragedia din Palestina mă întristează profund, nu cred că se va întâmpla ceva la Armaghedon.

Dar ţin să dau două indicii care vor arăta clar o înrăutăţire accelerată a situaţiei şi risc de SHTF.

1. Turcia opreşte apa către Israel: după cum ştim Israel este dependent de apa unui râu care vine tocmai din Turcia. Există şi un tratat între cele două ţări. Turcia a mai ameninţat în trecut Israelul că îi taie apa. Acum, deşi Bibi a oprit apa palestinienilor, turcii nu zic nimic de apă.
2. Moscheea lui Omar de pe Muntele Templului va fi distrusă; fie de armată, fie de extremişti evrei, fie în urma unor incidente etc. Acesta va fi clar un semn că urmează chestii interesante.

NOTE

[1] 28 OCT 2023 – ABC News – Israel is reassessing diplomatic relations with Turkey due to leader’s ‘increasingly harsh’ remarks