Protestele ITiştilor sunt paşnice şi ascunse dar mult mai nasoale decât ale fermierilor şi transportatorilor

În timp ce tot rumânul este preocupat de protestele fermierilor şi speră cu tembelism că altul va face revoluţie şi pentru el, adevărata problemă nasoală pentru guvern (şi pentru noi în cele din urmă), dar care evident trece complet neobservată şi neabordată de nimeni, este protestul tăcut al ITiştilor cărora guvernul le-a mărit impozitele încă de la 1 Noiembrie.

Principial, deşi tehnic, ITiştii beneficiau de ceea ce se numeşte “scutire”, în fapt dincolo de termeni, pentru un itist contează câţi bani îi intră în buzunar, nu terminologia folosită de alde Ciolacu. Fie scutire, fie “normalizare a taxării”, realitatea este că decizia de a plăti sau nu impozit a ITiştilor este strict determinată de nivelul de impozitare al ţării respective.

Cel mai simplu exemplu este Irlanda care oferă subvenţii-reduceri-deduceri fiscale marilor companii IT pentru ca acestea să îşi facă sediul în Irlanda şi să contribuie la PIB-uil Irlandei. Fiecare ţară puternică şi relevantă în Europa e specializată pe un domeniu anume: Marea Britanie este paradis pentru bănci prin City of London, stat în stat efectiv (studiaţi dacă nu ştiţi despre ce vorbesc), Germania este paradis pentru producători deoarece a scrie pe un produs Made in Germany îţi permite să îl vinzi la preţ dublu. Asta, se întâmplă deoarece Germania se pricepe la a pregăti oamenii să muncească serios şi să poată muncii cu spor. Irlanda e specializată în firmele IT care au nevoie de prezenţă europeană. Ca membru UE, Irlanda oferă rezidenţă marilor companii IT şi pentru a le atrage le oferă un impozit preferenţial. Iată câteva nume de companii mari care au sediu în Irlanda: Google, Facebook, Amazon. Să vă mai dau?

IT-ul este domeniul unde firmele pot să îşi mute rezidenţa cel mai simplu. Este practic posibil ca orice firmă IT să aibă sediul în orice ţară. Singurul motiv pentru care marile companii au sedii într-o anumită ţară este pentru a atrage mai uşor angajaţi, pentru a organiza birouri şi pentru a putea administra birourile. În ziua de astăzi însă, după experienţa plandemiei, după obişnuirea cu munca de acasă, după ameninţarea cu boala X şi după avansul inteligenţei artificiale, munca la birou devine obsolete. Prin urmare firmele IT nu vor mai avea nevoie să aibă prezenţă fizică în România deoarece nu vor mai avea nevoie de sedii mari de birouri cu mii de angajaţi, deoarece vor angaja oameni direct în Irlanda, care oameni pot să muncească de acasă.

Există însă posibilitatea ca un român să muncească de acasă pentru o firmă din străinătate şi să primească banii afară? Da? De exemplu, există o aplicaţie Revolut care are sediul în UK unde are statut de bancă şi de asemenea are prezenţă în toate ţările, deci persoanele fizice pot avea conturi în toate ţările de rand secund şi terţ din UE, printre care şi România. Prin urmare, un angajat din România, poate avea aplicaţia pe telefon unde primeşte banii de la angajatorul din Irlanda, în EURO, îi converteşte în lei şi plăteşte la supermarket cu cardul care este legat de aplicaţie. Acest exemplu se referă la companiile mari.

Companiile mici, pot face plata în BTC sau alte monede cripto şi utilizatorii români pot să schimbe criptomonedele în euro şi să folosească cardurile aplicaţiilor respective. Maxim ce trebuie să facă românii este să declare veniturile din aceste schimburi şi să plătească impozic pe alte venituri din străinătate. Dar nu ştiu precis, cred că sunt şi unele aplicaţii care nu pot fi urmărite de statul român şi practic statul român nu are cum să te urmărească că tu foloseşti un anume card. Sunt aplicaţii care generează un card virtual pentru fiecare tranzacţie online. Caz în care urmărirea este şi mai dificilă cu toate digitizarea.

Decizia de a plăti sau nu impozit în România este pur şi simplu opţională pentru micile şi marile firme IT. Nu se compară deloc cu fermierii, cu transportatorii sau cu producătorii de maşini şi componente care trebuie să aibă un sediu unde fac producţia, prin urmare au nevoie să declare cel puţin un punct de lucru local în România, dacă nu şi activităţile fiscale, prin urmare să declare profituri şi să plătească impozite. Statul nu are efectiv nicio modalitate prin care să determine dacă o persoană activează sau nu în România şi e plătită pentru munca din România. Chiar dacă eu stau 12 luni pe an în România şi plec afară doar 2-3 zile pe an, eu pot să fiu plătit de o firmă din Seichelle pentru acele 2 zile, un milion de dolari pe care să îi cheltuiesc când vreau şi cum vreau plătind 0% impozit deoarece eu nu fac nicio activitate în România.

Mai nou, pe lângă creşterea impozitelor, micii şi marii antreprenori din IT trebuie să se adapteze la e-factura, o idioţenie specific românească care constă în creşterea birocraţiei deoarece facturile chiar digitale trebuie să fie în continuare printate şi în plus, toate datele şi toate plăţile mele devin publice deoarece evident securitatea datelor la ANAF este mai slabă decât a unui server de minecraft. Mie ca itist nu îmi convine ca competitorii să ştie lunar câţi bani primesc eu de la fiecare client pe care l-am câştigat cu greu şi m-am stors creierii ca să muncesc pentru el să îi câştig încrederea prin serviciile pe care i le ofer eu. Nu îmi convine ca neica nimeni, firma de partid care a şpăguit pe Dorel de la serverul ANAF, să sune clientul meu şi să îi propună să îi plătească jumătate decât îmi dă mie. Poate voi pierde unui doi fraieri din lista mea de clienţi dar treaba asta mi se pare scârboasă, pentru care motiv este cu totul justificat ca toate firmele IT să faca ROEXIT.

Există însă metrice prin care putem ştii câte firme au plecat? Da! Cel puţin cifra de afaceri din domeniul IT care este inclusă în PIB. Din păcate abia noul guvern care va fi ales în urma alegerilor din 2024, va putea ştii cam prin primăvara anului 2025 care este impactul fiscal asupra sectorului cauzat de măsurile luate de actuala coaliţie. Evident că cifrele există deja la ANAF, dar cine să stea să le analizeze, să le cumuleze, când toată lumea de la ANAF este acum mătrăşită cu noile schimbări permanente şi periodice care au loc şi timp de analiză a impactului unor măsuri nu există deoarece marşul antihristic către controlul total trebuie să continue indiferent de consecinţe.