Apropos de articolul anterior, cu procesul de martirizare a PS Longin.

Singura reacţie de care am auzit până acum cu privire la bătaia recentă trasă PS Longin este a lui Gheorghe Flutur care a contactat pe guvernatorul Cernăuţiului Ruslan Zaparaniuk. Iată ştirea din Crai Nou. Conform articolului, Flutur a contactat pe doamna aceea de tremură ciudat, Luminiţa Odobescu dar nu aflăm mai departe ce răspuns a primit. Aflăm însă că Flutur a primit un răspuns de la guvernatorul Cernăuţiului, dar nu ştim dacă în urma discuţiei sale directe sau a intermedierii comunicării din partea doamnei Lumi.

Oricum răspunsul este în bătaie de joc, ca şi cum Ruslan i-ar râde în nas lui Flutur. Nici mai mult nici mai puţin, guvernatorul pretinde că PS Longhin nu a fost bătut, ci a căzut … minciună perversă, deconspirată ulterior chiar de declaraţiile victimei.

 El mi-a spus că vânătăile de pe faţă şi de la ochi, care au putut fi văzute în unele imagini, sunt în urma unei căzături, respingând acuzaţiile din presă cum că ar fi fost agresat fizic de cineva; şi mi-a mai spus că există în acest sens şi o declaraţie dată de adjunctul părintelui de la biserica Bănceni, care confirmă cele spuse de el

Evident, adevărul poate fi complex, în sensul că poate acel „adjunct l-a minţit el pe guvernator deoarece îi era frică să nu şi-o fure şi el, şi poate că chiar PS a fost ameninţat să declare că a căzut şi ulterior s-a răzgândit şi a spus adevărul că a fost bătut. Nu cred că cei care au atâta îndrăcire să bată un ierarh doar pentru că nu renunţă la propria credinţă ar avea nevoie să ascundă ce fac, din contră cred că ei ar vrea să se ştie ca să sperie turma. Poate de asta PS şi a dorit să ţină discret incidentul şi cine ştie câte alte incidente sunt ţinute ascunse pentru a nu speria oamenii şi pentru a nu face roditoare tentativele diavolului de lovire în statornicia ortodocşilor.

Nu era nevoie însă de această bătaie ca să vedem că minoritatea românească este tratată penibil în Ucraina care doreşte să adere la UE deşi se comportă mai rău ca ruşii cu minorităţile.

Tăcerea României, dar şi a UE în acest caz, ne arată încă o dată că doar minorităţile sexuale sunt protejate în UE, nu şi cele religioase, mai ales religia creştină.