Când eşti fiul ploii şi nu ştii pe ce lume trăieşti, rămâi cu gura căscată în ploaie şi intri în istorie ca Candidatul Deocamdată. Primea mea postare pe Facebook despre Cârstoiu a fost intitulată „s-a găsit păcălici”. Pe 15 Aprilie, deja l-am dat expirat.

Râdem glumim, dar nu ştiu câţi se prin că fraierul Cârstoiu este simbolul şi paralela cu fraiera România care este „cadidata deocamdată” pentru confruntarea Coaliţiei cu Rusia. Adecă, de unde Klaus e America şi e plecat cu un avion mic pe alt continent, când se va apropia vremea şi vom intra cu curaj în rahat, vom da din coadă şi ne vom învârti în loc aşteptând marii experţi geopolitci ai europenilor să dezbată soarta noastră, dacă ne apără sau nu spatele aşa cum au dezbătut marii lideri de partide soarta lui Cârstoiu.

Existenţa Coaliţiei nu are alt rost decât să facă un front comun împotriva Marelui Satan: AUR / extremismul. Motivul? Pentru a elimina cele mai mici riscuri ca românii să aibă ezitări în momentul când se vor apropia „confruntările directe”. Nu pentru că Simeon nu ar fi mare fan UE/NATO şi nu ar ridica steagul patriot mai învolburat ca Zelensky. Ci deoarece algoritmii îl dau pe Simion foarte şubred pe poziţii tocmai deoarece hauriştii, prin definiţie sunt ultimele exemplare cu oarecare capacităţi de revoltă la bulsh-itul mioritic pe care îl servim de ceva vreme. Nu ştiu dacă niscavai analize mai profunde sau pur şi simplu exemplul Şoşoacă fac din Simion un mare niznai pentru ei, cert este că nu vor complicaţii, prin urmare ordinul pe unitate a venit să strângă rândurile până ce măcar pe alocuri Haur va intra în hora combinaţiilor şi după ceva timp bopulaţia va vedea la fel şi pe aleşii aur ca şi pe psd-işti şi doar camarilele de partid se vor lupta în competiţiile electorale.

Nu se putea face această mişcare, de scuipare a lui Cârstoiu, decâd în momente când preşedintele era plecat, şi ca să nu fie cumva întrebat, dar mai ales ca să nu poată interveni cu şantaje şi alte-deastea. Aşa, dacă el se flendură printre fuste şi alte griji nu are, o să îl doară niţel capul când vine înapoi deoarece Marele Licurici îl va întreba: Tu eşti Klaus, pentru NATO? Cum menţii tu coaliţia în vremuri grele dacă au dat înapoi de la prima bătălie? Flit!

Adecă, orice datapoint naşpa e ditamai bilă neagră pentru ditamai poziţie care îţi permite accesul la bunker profesionist când o să pice nuclearele. Că altfel, de ce să se grămădească dulapul să se facă de râs în faţa lumii pentru ditamai milogeală cu şanse infime? Iar spargerea coaliţiei pentru Bucureşti este evident una din primele pete negre în CV-ul automatonului ideal care până acum a tăcut şi a făcut tot ce au vrut, iar acum trebuia să facă ceva niţel mai dificil strategic, ori evident că în afară să dea cu biciul, altceva el nu ştie. Şi iote că de data asta nu merse, că la români datul cu biciu trebuie să vină după aruncat cu posmegii înmulaţi în ligheanul de lături şi dat de mâncare la catâri. Ori de unde să înţeleagă catârii de rând, marele taine geostrategice ale birjarului sef? Prin urmare, când au prins momentul, s-au tras de la ham şi au luat-o pe arături.

Tot ce zicem aici nu înseamnă că nu apreciem competiţia politică corectă, deşi evident că este doar o alunecare de moment şi nu aş băga mâna în foc că coaliţia nu se va reface miraculos când evenimentele din noaptea minţii vor fi procesate pe nivelele superioare ale reţelei neuronale care conduce licuriciul şi ne trimite nouă sfaturi utile de implementat, sub formă de ultimatumuri.

Dar nu putem să nu observăm aceste paralele tragice între soarta ţării şi penibilitatea unui random nechemat care sărmanul a dat din coate, şi-a murdărit pantalonii pe scaunele din metrou, s-a lăsat plimbat ca ursul, doar-doar. Dar aşa cum la nivel politic, totul e legat de calcule, când va veni vremea, şi partenerii noştri europeni se vor şterge cu noi la fund în timp ce SUA se vor face că nu sunt acasă şi nu ştiu ce se întâmplă. Anume, după măcănenlile stridente şi eventuale angajări în conflict direct cu Rusia, când vom fi atacaţi, europenii o să dea înapoi şi o să zică că merg separat în marea bătălie. Noi nu vom avea de ales decât să ne dăm bătuţi şi să plecăm singuri acasă, în timp ce europenii vor aştepta ca noi să ne retragem singuri din luptă, aşa cum aşteaptă acum Ucraina să se dea bătută şi ăştia nu se prind că e vremea, deşi realităţile sunt clare.