Şoşoacă – ultima mohicană

Cred că sunt speranţe deşarte legate de Şoşoacă şi eventuala brânză pe care aceasta ar putea să o facă la viitoarele alegeri. Motivele sunt multiple, dar principalul este întunecarea minţii românului care în ciuda proverbului, nu o are pe cea de pe urmă, ba din contră. Dacă românii aveau 2 neuroni, la alegerile trecute 20% din voturi aparţinea SOS. Spun 20% deoarece eu cred că cifra reală de ortodocşi din rândul românilor este de 10%. Am estimat conservator un posibil procent de 20% deoarece dacă toţi ortodocşii se prezentau, adică aceşti 10%, evident proporţia era mult mai mare ca procent în votul total deoarece per total prezenţa la vot a fost de aproximativ 50%.

Dar dacă Diana nu prezintă tineret speranţe pentru Românika, pe plan spiritual se pune problema de ce ortodocşii se feresc să îi dea votul, un minim gest pe care au posibilitatea dată de Dumnezeu ca să mărturisească credinţa în acel spaţiu al cabinei de vot – mic fizic dar mare pe câmpul de bătălie spiritual.

Înainte de a discuta despre importanţa şi sensul unui vot amărât pentru o grăsană turbată cu minime şanse să schimbe ceva deoarece evident boporul dăştept de pe meleaguri mioritice nu e preocupat de chestiuni religioase sau patriotarde, doresc să vă pun în vedere faptul că noi creştinii, conform dogmaticii creştine, suntem puternici în slăbiciunile noastre. E cuvânt cu greutate, dar pe scurt tâlcuit, nu contează neapărat rezultatul luptei noastre, dacă câştigăm sau pierdem pe câmpul de luptă spiritual ci contează cât de mult ne-am străduit şi am tras cu toate gloanţele cu care ne-am priceput să tragem. Slăbiciunea noastră este compensată de ajutorul divin. Dacă noi ne poziţionăm duhovniceşte într-o chestiune lumească, chiar dacă puterea noastră lumească este limitată (şi evident aşa este), Dumnezeu are motiv să intervină şi să oprească sau să amâne marşul antihristic către apocalipsa sau măcar să ne ferească pe noi de nucleare.

Nu e complicat de înţeles pentru orice ortodox normie, că de departe principala chestiune vitală pentru noi este dacă vom accepta sau nu să fim aruncați carne de tun în fața ursului după ce acesta va sfâșia și va mânca pe pâine pe ucrainieni. Pentru asta, nu e complicat de înțeles că Diana e singura care spune NU. Simion e dubios și după mine va spune DA, ba chiar Simion este produs pentru a crea un val naționalist și a aprinde spiritele în direcția sacrificării noastre pe frontul din Moldova. Pentru aceasta, Imperiul lucrează la două capete: la noi, pompează pe patriotism tembel care e asociat cu anti-rusism naiv, iar în Moldova lucrează cu minciuni, promisiuni și mașinațiuni similare celor care s-au făcut în Ucraina şi care au dus la răzbel.

Deci singura alegere pe care au avut-o ortodocșii la acest vot a fost dacă vor sau nu răzbel. Alte amănunte sunt nesemnificative și țin de calcule care exclud credința și religia, de calcule și analize total lumești. Ori, trebuie să fii idiot să crezi că tu ca cetățean, ai nu doar posibilitatea dar și capacitatea ca prin analizele tale amănunțite poți depista alesul cel mai bun și poți vota cu partidul cel mai bun pentru țară, luând în calcul toate amănuntele deloc triviale atât geopolitice, cât și economice, morale și mai ales politice. Deoarece mașinațiunile politice de departe crează o spoială de democrație care nu încurajază deloc dezbaterile sau nu își asumă riscul dării pe față a planurilor și ideilor candidaților și partidelor.

Sper că am fost deci suficient de explicit, de ce la mâhnire și supărare am scris articolul Ruşine români, ruşine ortodocşi! Între timp nu mi-a trecut supărarea, dar am simţit nevoia să mă explic şi să detaliez puţin de ce şi raţional şi lumeşte dacă calculăm, Diana este singura variantă.

În articolul Inversarea normalului am explicat teoria lui Jonathan Pageau legată de evoluţiile societale curente de peste ocean şi din înteaga lume şi cum la finalul unei epoci, clovnul ajunge să fie singurul şi ultimul care mai are busola normală şi care arată către centru. Nu reiau aici ideile de acolo, ci doar vă invit să îl recitiţi, făcând o paralelă între Diana şi covnul care arată împăratului că NU ARE HAINE.

În concluzie, creştinii care nu au votat au exersat nu indiferenţă sau preocupări elevate şi nu sunt deloc superiori restului oamenilor. Prin lipsa lor de trezvie nu fac decât să valideze şi să dea drepturi chiar spirituale stăpânirii demonice a lumii actuale şi în cazul nostru a ţării noastre. Cei care au votat, dar cu oameni care anterior şi-au manifestat nu o dată ci de mai multe ori totala indiferenţă şi ferma delimitare de principiile creştine, au manifestat un act de lepădare de credinţă. Poate pare grav, dar oare ce speranţe au să primească răspuns bun la judecată cei care au votat cu partide care sunt de acord ca homosexualii să ia în adopţie copii orfani de la stat? Nu este această contribuție în esență similară participării la jertfele pentru idoli din trecut pentru care mulți creștini au fost martirizați și acum îi avem în calendar?

Dar nu doar că efortul şi trezvia necesară românilor care au avut recent de pus o ștampilă sunt ușoare și simple. Actul votării, în cazul în care ei ar fi votat pe cine trebuie, presupunea riscuri zero, dat fiind secretul votului. De unde implicaţiile spirituale ale asocierii cu stăpânirea închinătoare la idoli, mai ales în lipsa represaliilor şi a pericolelor, sunt masive pe plan spiritual. Satana poate spune lui Dumnezeu: de ce aperi acest popor care nici măcar în cabina de vot nu vrea să voteze cu creştini, ci alege tot din slugile mele?