Geoană e pe locul 1. Deja soarta ne este pecetluită. Deoarece colonia trebuie să fie gata de răzbel şi toate mecanismele statului unse cum trebuie, s-a renunţat la varianta covrigarului sau a soldăţelului de plumb şi băieţii au pompat direct pe Geoană care va şi unifica coaliţia şi îi va da un nou suflu, eliminând sursele eventuale de fricţiune cauzate de ultimele bucăţele de reflexe de multi-polarism din politica mioritică.

Căci oricât de pace ar fi la vârf, după atâtea alegeri şi mâncăreli e nevoie de unitate naţională, de unde Geoană este injectat cu toţi steroizii pentru a lua faţa şi a rezolva simplu dilema, deoarece nu mai e timp, ruşii avansează rapid în vest în timp ce ucrainienii o ia la fugă.

Toate indiciile actuale sunt:

1. Ucraina va pierde convenţional mai repede decât credeam
2. Escaladarea se va accelera direct proporţional

Adică avem cumva doi factori care se împing unul pe altul către un final urât rău. Anume, pierderea convenţională a Ucrainei, forţează Imperiul să ia măsuri pe plan hibrid, de unde avem şi „eliminarea restricţiilor la folosirea armelor şi lovirea ţintelor în adâncimea Rusiei”. La capitolul măsuri hibride disperate avem anunţul cu balisticile ucrainiene care nu ştim dacă sunt produse în Ucraina. Mă mir unde oare puteau ei să le producă dacă ruşii bombardează precis un amărât de siloz de la Izmail, la 50-100m de graniţa cu România. Oare nu ar fi văzut ruşii fabrica de balistice a ucrainienilor? Oare nu le pot vedea când le transportă?

Tare mi-e teamă că ucrainienii au primit un set de balistice, care cine ştie ce au în ele, poate şi nucleare – de ce nu? – pe care o să le folosească la nevoie, în caz de escaladare.

Deci pierderea pe convenţional, determină Ucraina să mişte pe neconvenţional, pe plan hibrid şi pe direcţii neaşteptate, cu scopul de escalada şi de a lovi în Rusia chiar fără impact pentru ecuaţia finală. La acest capitol este şi incursiunea în Kursk care a avut şi o componentă de disperare în ea. Însă incursiunea a consumat resurse care puteau fi folosite mai bine pe frontul din vest, de unde această măsură hibridă, out of the box, a produs pierderi pe planul convenţional şi a dus războiul într-un nou punct unde escaladarea pare să fie ceva normal şi singura dilemă va fi pe viitor legată de natura escaladării: ce vor mai face ruşii sau ce vor mai face ucrainienii?

Iar acest dans nebun al escaladării, va ajunge şi la noi în curând şi vom fi invitaţi şi noi la vals, anume la luat arma şi mers pe front să apărăm Moldova de Transnistria. Căci probabil ca şi în Al 2-lea Război Mondial, implicarea noastră şi mobilizarea iniţială va fi făcută pe motive patriotarde de „recuperare a teritoriilor” sau „apărarea fraţilor”.

Să vedem acum însă câteva actualităţi recente.

Incursiunea în Kursk e blocată

Se fac deja câteva săptămâni de când ucrainienii au intrat. Între timp deşi au mai existat unele frecuşuri, deşi au bombardar nişte poduri pe un râu şi se zicea că urmează să ocupe şi acea mică felie, ucrainienii s-au cam lovit de armata profesionistă a ruşilor. Căci deşi au trimis mii de soldaţi şi chiar pe cele mai elită batalioane în Kursk, de fapt ucrainienii s-au luptat nu cu soldaţi ruşi ci cu grăniceri şi poliţişti, plus recruţi şi tineri care făceau antrenamente pentru a se pregăti de război. Armata a venit ulterior şi se pare că ruşii nu au retras nimic de pe frontul din vest, ci au adus din nord soldaţi, adica tocmai de la Sankt Petersburg.

Între timp, mai avem unele declaraţii ale unui militar ucrainean cum că Musk e de vină pentru eşecul operaţiunii deoarece după ce au intrat în Kursk, dronele nu le-au mai funcţionat, au pierdut internetul. Reamintesc că parte din succesul acestei incursiuni este folosirea unui nou tip de drone care baleiau frecvenţa pentru a nu fi afectate de dispozitivele de bruiat drone ale ruşilor care erau în zonă pentru a preveni eventuale drone trimise de ucrainieni pentru a lovit depozite de petrol şi alte ţinte similare, cum ştiu că fac şi vedem şi mai mult în ultimul timp.

Ruşii au arătat şi ei un nou tip de dronă: dronele conduse prin fibră optică – evident că nu sunt practice, dar ca apărare, loco, poate au vreun avantaj.

Toţi analiştii încă se miră şi se întreabă care să fii fost scopul acestei incursiuni. Oficial, se pompează pe narativul că Ucraina a luat teritoriu ca să aibă de schimb cu ruşii la negocieri. Este total idiotic un asemenea argument deoarece evident că ruşii nu vor intra la negocieri având teritoriul ocupat. Deoarece în cel mai extrem scenariu, dacă nu mai au cum să elibereze Kursk, vor da cu nucleara.

Colapsul în est

Apărarea ucrainienilor la Pokrovsk este aproape în colaps. Ruşii avansează zilnic şi vor ocupa Pokrovsk-ul în curând. Încă un nou oraş, un mare nod. Următoarea destinaţie va fi Dnipro, dacă ruşii vor continua. Există poate şi speranţa, şi eu sunt unul dintre cei care au speranţa, că ruşii se vor opri şi nu doresc mai mult decât acel coridor de 50km în jurul Donetsk-ului şi al Luganskului. Le va fi însă imposibil să se oprească dacă ucrainienii continuă bombardamentele în interiorul Rusiei şi dacă nu se retrag din Kursk de bunăvoie.

Marea mea dilemă este dacă ruşii vor lua vreo decizie acum, înainte de alegerile din SUA, sau după. Există posibilitatea ca dacă iese Trump, să facă ce a promis, caz în care războiul se poate termina cu graniţele actuale, evident Kursk nu se pune.. Este posibil ca ruşii să aibă răbdare măcar până la alegeri, deoarece dacă trec mai departe, ulterior va fi mult mai greu să dea înapoi terenul deja ocupat în eventualitatea unei păci. Acum însă, dacă au luat deja cât au luat, e posibil ca pentru ucrainieni o pace să fie mai uşor de primit decât dacă de exemplu ruşii ocupă între timp şi Dnipr şi ameniţă şi Odesa.

Dar, dacă judecăm rece, pe principiul „balanţa de putere”, ruşii nu au de ce să ţină cont de alegerile din SUA câtă vreme nu au nicio garanţie, ci avansează în propriul ritm, pe propriul program.

Cel mai mare bombardament

Zilele trecute, Ucraina a avut parte de cel mai nasol bombardament de la începutul războiului. Cel puţin aşa au zis ei. O zi după alta. Asta se întâmplă după ce luni de zile, presa tembelă şi idioată a încurajat meltenii spălaţi pe creier că Rusia e terminată, că economia e slabă, că nu mai au arme, că aduc la război arme din muzee, că se milogesc de koreeni să le dea gloanţe şi alte prostii de astea.

Eu am tot repetat şi am comentat aici că asemenea idioţenii nu îşi au sens deoarece oricât de ziarist idiot ai fi, te poţi uita pe youtube să vezi filmări cu viaţa de zi cu zi din Rusia, de la magazine, să vezi preţuri, să vezi în piaţă cum merge lumea, să vezi pe stradă cum merg maşinile etc.

Cu privire la dronele iranienie, evident că ruşii cumpără sau poate ia la schimb pe rachetele S400 de apărare antiaeriană aceste drone. Chiar dacă le cumpără pe dolari, cu siguranţă e super-afacere deoarece Iranul nu are mulţi clienţi care să cumpere drone. Dar cel mai probabil dronele sunt la schimb pentru ce le dau ruşii iranienilor. De aceea folosesc ruşii aceste drone, despre care noi ştim că sunt iraniene din presă, deci nu putem băga mâna în foc.

Colac peste pupăză, după ce că au avut parte de cel mai mare bombardament, ucrainienii au mai pierdut şi un F-16 pe care l-au dat jos singuri din exces de zel. Tocmai se lăudau că la cel mai puternib bombardament al ruşilor ei s-au apărat şi cu aceste F-16-uri care însă nu se ştie dacă au dat jos cu ceva.

„Bombe cu alunecare”

Deseori auzim că ruşii folosesc acest timp ce bombe. O să facă o scurtă analiză a ce sunt acestea şi de ce le folosesc ruşii. Bombele cu alunecare sunt bombe non-smart, vechi, care au fost construite să fie lansate din bombardiere care zboară foarte sus şi care teoretic nu pot fi date jos. Dar cum ucrainienii încă au anti-aeriene şi ruşii îşi păstrează flota aeriană pentru confruntarea cu NATO, ruşii au găsit o modalitate să modifice aceste bombe vechi, să le adauge anumite dispozitive electronice foarte ieftine, care să le ghideze către o ţintă precisă, făcând practic din bombele antice, nişte bombe smart.

Singura condiţie este ca acestea să fie lansate de la înălţime mare, pentru că dispozitivul electronic nu poate controla decât traiectoria nu şi arderea proiectilui. Dacă ar fi să facem o comparaţie, e ca o maşină care poate fi condusă doar la vale, aer direcţie dar nu are frâne iar motorul nu poate accelera dar nici frâna de motor nu funcţionează.

Aşadar ruşii zboară bombardiere la o graniţă suficient de sigură de linia frontului şi de posibilele anti-aeriene ale ucrainienilor, lansează aceste bombe care fiecare are setată o anumită ţintă şi astfel pot lovi precis, ieftin şi sigur. Cantităţile sunt imense deoarece ruşii aveau sute de bombardiere şi URSS se pregătea de război cu ditamai NATO, deci imaginaţi-vă.

Antiaeriana nu poate funcţiona împotriva acestor proiectile deoarece sunt ceva atipic, sunt lansate în spaţiul aerian al ruşilor şi practic la ei ajung doar pe capătul traiectoriei.

Opţiunile sunt masive, de la creşterea capacităţii, la creşterea distanţei sau la tipul de muniţie. Dacă cel mai probabil cele actuale sunt bombe vechi modificate, ruşii pot începe să şi producă bombe noi.

Repet, principalul avantaj este SIGURANŢA lansării, practic avioanele care le lansează nu au niciun risc. Rusia poate astfel să îşi folosească avantajul numeric al sutelor de avioane care sunt uzate minimal pentru lansarea acestora şi care produc daune masive ucrainienilor. Părerea mea este că choack-ul acestui tip de acţiune este numărul limitat de ţinte deoarece ruşii nu prea se descurcă la pozele din satelit şi la analiza ţintelor.

Ca fapt divers, aşa cum puteţi vedea şi în reportajul experţilor britanici, gogoaşa înainte de F-16 este că ucrainienii au nevoie de acestea pentru a lovi avioanele care lansează bombele glide. Iote că acum le au şi au avut parte de cel mai mare bombardament.

Iată deci unde duce prostia şi minciuna mediatică: la escaladarea loviturilor, la daune şi mai mari şi la morţi şi mai mulţi în rândul ucrainienilor. Neavând ţinte militare prea multe, ruşii nu vor face decât să bombardeze tot ce pot în proximitatea liniei frontului. Iar pe măsură ce colapsul ucrainienilor este mai mare, populaţia care rămâne în urmă este şi mai multă şi evacuările incapabile să fie executate din timp, cum trebuie.

Zelensky

Zelensky este cel mai mare exemplu de putere a ingineriei sociale made by CIA. Ne mai mirăm cum de e Geaonă pe locul 1 cu câteva apariţii cumpărate la 2-3 podcasturi? Soldaţii ucrainieni mor pe capete şi finalul nu arata deloc bine, adică finalul arată că toată Ucraina va fi nimicită deoarece soldaţii sunt exterminaţi şi ruşii avansează repede.

La orice întrebare legată de proasta strategie, Zelensky răspunde cu placa bineştiută – ba că nu au arme suficiente, ba că au restricţii în a le folosi etc. Dar eu nu înţeleg ce restricţii au ei deoarece vedem deja că numeroase lovituri la depozite de arme, la aeroporturi, la rafinării sau depozite de petrol au loc adânc în interiorul Rusiei. Ce vrea Zelensky? Permisiunea să lovească Kremlinul?