Vă prezint două perspective asupra avansului ruşilor în vestul Ucrainei:

1. Varianta pesimistă – avansul este alert, mai ales cel recent
2. Varianta optimistă – per total, avansul este lent, privit la scala întregii Ucraine

If you're going to tell the story tell the full story. This is only a small part of the frontline and is still in a region that declared independence from Ukraine in 2014. You are tarnishing your credibility. This is also over a 6 month period. pic.twitter.com/ZSsK9SPSdr

— Unapologetic Hedgehog 🇺🇲 (@Silent81818) October 29, 2024

Ei bine, sunt câteva lucruri de spus legat de această dilemă.

În primul rând, istoric privind, nu e prima dată când ruşii mai întâi se retrag, apoi încep picătura chinezească, toacă duşmanul bucată cu bucată, mai lent la început, mai alert ulterior. Explicaţia nu este grea: în primul rând, proasta organizare şi pregătire explică de ce răspunsul iniţial este unul slab. În cazul Ucrainei, faza iniţială ar fi tentativa de ocupare de la începutul războiului. Apoi, cosecinţa primei etape este o înfrângere dureroasă, dar care nu îi termină deoarece Rusia este mare şi ruşii au unde să se tragă înapoi din faţa inamicului. În cazul de faţă ar fi toamna de acum 2 ani când ucrainienii au avut faimoasa contraofensivă. Mai apoi urmează etapa asumării luptei şi a începerii abordării luptei cu seriozitate. În asta ne aflăm acum.

Resursele de care dispun sunt explicaţia faptului că în ciuda pregătirii proaste şi a răspunsului iniţial ezitant, ulterior ruşii îşi revin, opun rezistenţă şi în final îşi înfrâng orice inamic.

Nu pun mari baze pe paralelele istorice: situaţia din Al 2-lea Război Mondial era cu totul alta dacă Hitler nu era atât de obsedat de cucerirea Stalingradului care era un oraş irelevant strategic, Moscova fiind de 100 de ori mai important.

În al doilea rând, ucrainienii pierd principalele linii de apărare. Linia de apărare este un concept greu de înţeles deoarece puţini au cunoştinţe legate de cum se duc luptele. Înainte de război, ucrainienii pregătiseră anumite fortificaţii care să le permite să menţină poziţii de apărare care să ţină inamicul pe loc în cazul unei invazii. De la tranşee, până la depozite de armament subterane sau centre de comandă subterană, până la mine şi exerciţii care să ţină cont de relieful şi spaţiul unui teritoriu specific, linia de apărare necesită consumarea unor resurse mult mai mari din partea atacatorului decât o linie a unui front aflat în colaps.

În al 3-lea rând ucrainienii au 3 mari probleme: 1) nu mai au arme şi muniţie 2) nu prea mai au oameni 3) situaţia generală este una sumbră, demotivantă. Nu ar fi prima dată când ucrainienii sunt în această situaţie. Dar ulciorul nu merge de multe ori la apă.

La ce ne putem aştepta, acestea fiind zise?

Scenariul păcii este unul fantezist. Presupune căderea în genunchi a Ucrainei. Afara din NATO, afară din UE, putere politică controlată de ruşi, poate chiar şi daune de război. Din start, Zelensk ouy.

Armistiţiu temporar ar presupune oprirea ruşilor. Dar de ce s-ar opri ruşii? Să aştepte ca vestul să producă mai multe arme şi să le doneze Ucrainei?

Implicarea Chinei care să ceară Rusiei să termine războiul. Să presupunem, că SUA ameninţă cu sancţiuni şi China şi China cere Rusiei să termine războiul. Foarte mult în decizia Rusiei vor depinde însă condiţiile opririi războiului.

În final, intrarea NATO în război fie doar cu 1-2 minioni fie cu trupe care să lupte lânga ucrainieni este de asemenea un scenariu puţin probabil.

Ce mai rămâne, calculaţi singuri.