Chinurile naşterii
BRICS a fost şi este construită nu ca o alternativă a Imperiului ci ca un CONCURENT al Imperiului. Deoarece orice imperiu are un ciclu al naşterii, creşterii şi apoi al morţii şi noi imperii scot capul şi le domină pe celelalte, BRICS nu este decât o adunare a sateliţilor Chinei care încep să se sincronizeze şi să se coordoneze împreună pentru a supravieţui în primul rând în conflictul MARII TRECERI de la vechiul la noul imperiu şi în al doilea rând pentru a profita TIMPURIU din relaţia cu NOUL lider.
Fiecare dintre membrii şi candidaţii BRICS are o poveste separată şi nu vom pierde timpul să îi analizăm pe toţi. Unii sunt obligaţi prin simpla geografie să fie parte din BRICS aşa cum de exemplu Franţa nu poate fi afară din UE deoarece fără Franţa UE ar fi o ciudăţenie şi o irelevanţă, India nu poate să nu fie parte din BRICS de vreme ce mare parte din relaţiile sale economice sunt cu China şi cu Rusia.
Ne vom referi în continuare la binomul Rusia-China care sunt cumva ca două stele centrale în acest sistem solar, una mai grea şi mai mare, alta mai mică dar care contribuie masiv la gravitaţia sistemului. Şi aşa cum la formarea unui sistem solar, când orbitele nu sunt tocmai echilibrate, fiecare stea în parte afectează gravitaţional o planetă sau alta, tot aşa şi în BRICS există relaţii diferite între cei doi şi fiecare ţară în parte şi pe alocuri există o oarecare concurenţă.
Din start, trebuie să reţinem că orice alianţă, orice uniune, orice construcţie multi-statală trece prin frecuşuri şi dureri ale naşterii până să prindă tracţiune. Doar un mic memento legat de relaţia Franţei cu NATO ar fi suficient. Dacă frecuşuri au existat atunci, după război când exista un singur mare victorios, necontestat de nimeni, vă imaginaţi ce frecuşuri pot să fie azi cu BRICS unde are cea mai mare putere economică a lumii (ca producţie) – China, o mare putere militară a lumii – Rusia care are şi cele mai multe şi variate resurse care sunt vitale pentru prima, alături de cea mai numeroasă ţară a lumii – India. Toate astea vecine, relativ una cu alta, suficient de apropiate pentru oportunităţi economice dar şi pentru animozităţi istorice. La care se adaugă Brazilia care are resurse, are putere demografică, nu chiar la nivelul celorlalte, dar cu un PIB peste Rusia şi în plus se află în colţul opus al lumii, suficient însă de departe de Imperiu, dar suficient de aproape pentru a trage în BRICS ţări vitale pentru SUA, cum ar fi Mexic sau Venezuela care acum sunt mai mult sau mai puţin dominate total, exploatate, sărăcite, ţinute în rând de către Imperiu, folosite doar ca fermă de produse ieftine, de forţă de muncă, de materie primă etc.
Moneda BRICS – lovitura finală
În ciuda percepţiei greşite că războiul mondial va fi cuiul din coşciugul Imperiului, părere mea e că atunci când moneda BRICS va fi peste 20% din rezerva fiecărui membru cel puţin, putem să declarăm deja începutul sfârşitului.
De mult timp se discută despre o monedă. Au făcut deja o bancă (New Development Bank) şi au şi un fel de FMI (Contingent Reserve Arrangement). Dar nu au o monedă, schimburile comerciale chiar dacă se fac în monezile participanţilor, fără o monedă care să permită nu doar schimbul între membrii dar şi emiterea de credit, dezvoltare prea multă nu se poate face deoarece orice dezvoltare nu este decât fondată pe dolar, deci în cele din urmă contribuie la perpetuarea şi prosperitatea Imperiuliu.
Fiecare ţară în parte, poate însă lupta cu dominaţia dolarului. China deja o face, are expansiunea creditului, are politici financiare complexe, puternice, care asigură stabilitate, creştere şi în general mecanismul de propagare a măsurilor în economie este dovedit că funcţionează. Funcţionează că în sensul că China dacă declară că trebuie să stimuleze un anume aspect, de exemplu creşterea accesului populaţiei la locuinţe ieftine, măsurile financiare luate de banca centrală funcţionează. De exemplu, băncile care dau credite pentru imobiliare primesc noi condiţii şi noi stimulări care se duc spre populaţie, pe când în SUA o reducere a dobânzilor nu face decât să salte preţul acţiunilor, adică să îi facă pe cei bogaţi şi mai bogaţi. Chiar dacă dobânzile scad, puterea de cumpărare nu creşte deoarece mecanismul de tipărire a monezii permite ca la conducta dobânzilor ieftine să fie mai întâi conectaţi o categorie de beneficiari „speciali”, propagarea în economie şi în realitatea palpabilă a cetăţeanului fiind rareori sensibilă.
Atât de prost este mecanismul de stimulare prin scăderea dobânzii încât în timpul plandemiei, Fedul degeaba a ţinut dobânzile aproape de zeri şi guvernul degeaba a oferit stimuli. Până nu au dat cash direct la oameni, încrederea consumatorilor nu şi-a revenit. Ori asta arată că viteza de circulare a banilor este foarte înceată, tocmai deoarece conducta este gâtuită şi cei din amonte trag prea mult din ea.
Deci dacă China să zicem că fiind atât de puternică economic, nu e strâns legată de finanţele imperiale, BRICS ca să funcţioneze va avea nevoie de o monedă BRICS. Dar o monedă BRICS ar fi un foc tras direct în dolar, adică în Imperiu, ceea ce ar putea produce reacţii violente din partea Imperiuliu. Pe care însă BRICS nu este în stare sau nu doreşte încă să le provoace deoarece încă este în proces de expansiune şi încă vrea să atragă noi membrii înainte ca acest glonte să fie tras.
Ideal pentru chinezi ar fi ca americanii să tragă ei un prim glonte, de exemplu să introducă sancţiuni pentru ţările care sunt membre BRICS. Dar evident, Chinei nu poate să îi impună sancţiuni deoarece Imperiul ar intra în haos peste noapte în cazul blocării mărfurilor din China. Prin urmare, deoarece Chinei nu au putut impune sancţiuni, s-au îndreptat spre Rusia şi pentru asta au produs un război. Au forţat ruşii să reacţioneze, ştiind că ulterio au motivaţia să impună sancţiuni şi astfel să sperie admiratorii şi viitorii candidaţi BRICS. Cât de mult au reuşit, uitaţi-vă la Turcia. Erdogan s-a dus să depună candidatura şi totodată l-a invitat pe Putin în Turcia.
Dar opoziţia Imperiului nu sunt singura problemă a unei monezi BRICS. O viitoare monedă BRICS va oferi putere totală în cadrul BRICS pentru cine o va controla. Aşa cum FED-ul american domină SUA şi dictează nu doar politica financiară ci impactul său se răsfrânge asupra economiei şi chiar şi a securităţii tot aşa în BRICS, dacă moneda va fi folosită, cine o emite va domina pe ceilalţi. Pentru a alevia temerile, chienzii au acceptat ca NDB să fie creată cu participaţii egale, adică fiecare membru fondator să aibă cotă egală şi voturi egale. Ulterior, s-au mai alăturat Bangladeş, Egipt şi Arabia Saudită, fiecare cu participări mai mici şi în curs de plată. Dar nu cred că NDB va gestiona o nouă monedă. Însă e probabil ca modelul să fie acelaşi: participare egală. China nu are de ce să râvnească la unanimitate deoarece oricum domină economic şi detronarea dolarului o va ajuta şi mai mult, chiar cu o nouă monedă alternativă administrată împreună cu alţi parteneri.
Nu cred însă că interesul în gesiunea şi administrarea monezii unice va fi egal în rândul membrilor, de exemplu Africa de Sud nici nu cred că are habar cu ce se mănâncă aşa ceva. Marea provocare a BRICS va fi să fie suficient de flexibilă pentru a permite o nouă monedă care să îndeplinească concomitent mai multe condiţii, nu doar cele legate de monedă de rezervă.
Mai există şi posibilitatea ca obsesia mea, ca educat în Imperiu, cu moneda de rezervă să fie irelevantă în realitate pentru BRICS şi altele să fie provocările şi priorităţile. Teoretic şi tehnic în ziua de astăzi, un clearing house pentru comerţul între membrii poate funcţiona simplu şi eficient şi fără o monedă de schimb, poate chiar folosindu-se de dolar, deoarece finanţarea nu este în dolari. Deci dolarul poate fi folosit doar pe moment pentru a avea un reper al valorii fiecărei tranzacţii. De asemenea, expansiunea creditului se poate face şi multi-currency, cum deja funcţionează NDB. Poate moneda de rezervă este old school.
Cu toate acestea, dacă BRICS sunt atât de deştepţi şi se descurcă fără, nu înţeleg de ce nu au încropit deja o monedă în aur, care evident ar avea o greutate mult mai mare, ar garanta stabilitate şi echitate şi ar fi cu adevărat ditamai glonte în inima dolarului. Dar poate asta şi încearcă să evite, aşa cum am comentat mai sus.
Deocamdată doar atât, ar fi multe de zis despre Turcia şi Koreea de Nord, despre proiectele finanţate, despre provocările noilor sancţiuni americane asupra unor bănci chinezeşti etc.
