Completare la articolul despre Oreshnik
Mai sunt câteva lucruri care le-am sărit din grabă şi plictis. Cel mai improtant ar fi, că din ce înţeleg eu, din interpretările multor comentatori anti-război, avertismentul lui Putin ar cam fi ultimul înainte de a acţiona. Mă refer înainte de escaladarea cu loviturile promise. Este adevărat că Putin a promis că va anunţa unde dau loviturile, pentru ca populaţia să fugă şi să nu existe daune umane. DAR, Rusia nu prea mai are ce alte avertismente să dea înainte de a lovi direct ca represalii în ţările care permit ca armele lor să fie folosite împotriva Rusiei în lovituri.
Ca noutăţi mai avem faptul că Ucraina a mai folosit ATACAMS în Kursk şi de asemenea, a expulzat ambasadorul Marii Britanii.
Evident, este una ce spun ruşii şi alta ce fac. Adică, dacă privim chiar sumar chestiunea, ar mai existat totuşi câteva etape pe care ruşii le pot folosi înainte de escaladarea la lovirea directă a unor baze SUA în România sau Polonia. Zic de aceste două ţări deoarece toţi comentatorii la ele se referă, din cauza bazelor Aegis. Luaţi cu alegerile, românaşii nu ştiu dacă au auzit că polonezii au deschis şi ei în sfârşit baza cu rachete Aegis, similară celei de la Deveselu pe care noi ne-am grăbit să o dăm americanilor mult mai înainte ca ei. Un exemplu de etapă ar fi de exemplu oferirea acestor rachete iranienilor.
Dar fiecare ezitare este problematică şi doar un răspuns ferm şi direct poate oferi un avantaj Rusiei, mai ales în contextul în care escaladarea până la război pare deja decisă şi singura problemă este timeline-ul şi etapele prin care se va ajunge la acest război. Într-un comentariu mai vechi explicam că chiar dacă cei de la vârful piramidei vor război nuclear, nu pot peste noapte să comande slugilor şi idioţilor utili care îi slujesc: lansaţi nuclearele. Nu, deoarece aceştia i-ar lua de nebuni şi i-ar executa. Orice om normal vrea să trăiască, doar posedaţii care cred că în bunkere vor supravieţui unui război nuclear lucrează pentru provocarea acestui război nuclear. Deci e nevoie ca paşii să fie făcuţi şi regulile escaladării urmate, pentru ca lucrurile să fie deja angrenate într-o tensiune din care să nu se mai poată da înapoi.
Zic deci că ruşii ar avea totuşi variante, cum ar fi oferirea acestor rachete Oreshnik iranienilor. Dar asta poate provoca o reacţie mai dură a americanilor decât lovirea unei baze undeva aiurea prin România. Repet că americanii au mai avut baze lovite, nu ar fi prima dată. Baze militare americane din Irak şi Siria au fost bombardate de miliţii iraniene, ca represalii. Asta nu a dus la declararea războiului asupra Iranului. La fel şi lovitrea unei baze americane din România sau Polonia nu va duce la război nuclear, ci poate doar va determina SUA să îşi retragă bazele şi să ofere arme şi mai puternice Ucrainei. Ca fapt divers, am auzit că sunt deja mesaje şi discuţii, tatonări sau poate ameninţări cum că poate e momentul ca SUA să dea înapoi armele nucleare Ucrainei deoarece nu s-a ţinut de primisiunea să o apere, conform memorandumului bine-ştiut de la Budapesta.
Ce trebuie deci să reţinem este că prin schimbarea aşa-zisei doctrine nucleare, Rusia şi-a modificat legislaţia şi o dată cu asta şi procedurile de răspuns militar cele mai elevate, conform noii doctrine. Nu am citit documentul cu noua doctrină doar din ce am înţeles pe scurt, aceasta este cumva similară articolului 5 din NATO, citit în sens invers. Adică, dacă în NATO un atac asupra unei ţări memebre este privit ca un atac asupra tuturor (sau cel puţin se speră că parlamentele membrilor, la nevoie vor accepta activarea articolului şi vor trata ca atare atacul, deşi în realitate, practic, este greu de crezut că o asemenea echivalare poate face cineva), Rusia a modificat doctrina în sensul că un folosirea de către un inamic al Rusiei (Ucraina) de arme ale unei terţe părţi este considerat ca un atac din partea acelei părţi terţe. La pachet cu anunţarea modificării doctrinei, Putin a explicat pe 21 noiembrie că ATACAMS nu pot să funcţioneze fără sprijinul sateliţilor şi al operatorilor americani, deci practic ucrainienii nu ar putea să folosească aceste arme cum folosesc de exemplu Javelinurile, adică le pun pe umăr, ţintesc, apasă pe buton. ATACAMS are nevoie ca un operator să îi bage coordonatele ţintei, care sunt cititi de sateliţi. Softurile, procedurile şi conexiunile la sateliţi sunt evident americane şi cu siguranţă şi operatorii tot americani sunt. Deci, nu doar că aceste atacuri se încadrează în modificarea doctrinei în sensul că sunt folosite arme americane, dar chiar soldaţi americani practic atacă Rusia.
Sunt nenumăraţi rezervişti în SUA care protestează vehement şi trag semnale de alarmă. Evident că pe meleaguri mioritice colonizate, dezbaterile şi criticile la adresa Imperiului sunt tratate ca putinism şi ocolite cu turbare. Printre rezervişti sunt foşti membrii în serviciile secrete, foşti locotenenţi, foşti generali chiar. Daniel Davis este un fost militar din Irak, care a participat la război. Tratează pe larg războiul din Ucraina şi are mulţi invitaţi grei, poate mai grei ca Judge Napolitano un nume care cred că nu mai are nevoie de prezentare la cititorii blogului meu.
În final, mai e important de reamintit că astfel de arme ar fi fost interzise dacă Trump nu ieşea din Tratatul de Neproliferare Nucleară. Cei care îl numesc pe Trump om al păcii uită acest mic mare amănunt, că Trump atât de iubitor de pace este că a ieşit din tratat. În apărarea lui ar fi argumentul că China nu era membră şi nu dorea să intre. Deci SUA ar fi fost justificată să iese, deoarece China era principalul duşman. Scopul afirmat al ieşiri ar fi fost tocmai provocarea Rusiei ca să tragă de mână China şi să o convingă să participe la elaboraraea unui nou tratat de neproliferare care să includă astfel toate marile puteri cu capacităţi nucleare. Trump crezându-se însă mare negociator a mers cu refuzarea prelungirii până când ruşii au lăsat şi ei tratatul să expire şi astfel a fost îngropat. O dată expirat tratatul, evident ambele puteri au fost obligate să dea din coate. Trump plănuise, dacă câştiga al doilea mandat, să investească masiv în nucleare, deoarece multe rămăseseră în urmă. Evident banii sunt o problemă şi cum SUA are o armată care produce la costuri de 20 de ori mai mari ca China şi de 50 de ori mai mari ca Rusia, din cauza lăcomiei după profit a întregului sistem mafiot americănesc, de la patronii şi directorii companiilor până la acţionarii şi politicienii care au făcut milioane din acţiunile companiilor militare, pe baza informaţiilor din interior legate de achiziţiile care urmau să fie făcute.
Nu ştim în ce măsură americanii au băgat şi au restructurat arsenalul nuclear, dar ştim că încă nu au o rachetă hipersonică funcţională deşi ultimul test s-a declarat un succes parţial. Mă îndoiesc însă că americanii au o rachetă de rază medie, similară Oreshink. Dacă aveau, Israel o primea deoarece chiar i-ar fi ajutat. Dar la atacul răspuns al Israelului de ultima dată, au venit tanchere aeriene şi avioane SUA din Europa de la mii de km distanţă ca să ajute F-35-urile evreilor să dea acele lovituri, la graniţa Iranului, cu excepţia unei singure ţinte din proximitatea Teheranului. Cu siguranţă dacă Israel avea o rachetă similară Oreshnik, răspunsul ar fi venit a doua zi după atac. Durata cât a trecut de la atac până la răspunsul relativ irelevant al evreilor se explică doar prin chestiunile logistice şi negocierile cu armata SUA pentru oferirea de ajutor. Se ştie că evreii nu au rachete balistice deloc şi toată politica lor de apărare s-a bazat pe avioane relativ bune, primite gratuit de la americani. Care avioane pot lansa rachete, dacă se pot apropia de ţinte. Dar nimic din ce are un avion nu se poate compara cu performanţele şi capacităţile proaspetei Oreşnik.
Şi deoarece nu am apucat să termin ce doream să zic, legat de alternativele pe care le-ar avea ruşii la trecerea unui răspuns escaladat prin lovirea unei baze americane, iată doar un mic scenariu. Să presupunem că ruşii aleg să dea Iranului câteva rachete din astea, ca răspuns de escaladare. Ce garanţie au însă, că aceste rachete nu vor fi analizate de iranieni şi produse, prin reverse engineering. Se ştie că succesul iranienilor în drone e datorat acelei drone furate acum câţiva ani buni de către iranieni de la americani, prin deturnarea softului. O barcă iraniană a bruiat softul dronei care survola marea şi aşa au captat-o, ulterior ajungând să le producă şi ei.
Nu ar fi prima dată când la bunăvoinţa şi deschiderea lor, ruşii sunt furaţi pe faţă de aliaţi. Chinezii au făcut la fel cu clonele după Suhoiurile de luptă. Ruşii le ofereau un motor pentru ca chinezii să facă fuselajul şi restul avioanelor pentru ei. Chinezii însă s-au apucat să exporte şi chiar le-au furat ruşilor câţiva clienţi din Africa. Ca o mică paranteză, că am ajuns aici, nimeni nu discută despre competiţia între Rusia şi China pe piaţa militară a ţărilor nealiniate. Ca producător din ce în ce mai bun şi mai ieftin ca ruşii, chinezii pe măsură de şi-au dezvoltat armata în vederea recuperării Taiwan-ului şi a creşterii „proiecţiei de putere” cum se zice la analştii iexperţi, ar cam avea şi ei nevoie de clienţi pentru arme, dar unde să îi găsească. Evident că ţări ca România sau alte colonii americane nu vor cumpăra niciun pistol de la chinezi, deci bătălia se duce pe nealiniaţi, unde până acum Rusia domina piaţa. Cu cât un produs este mai complex şi mai scump, cu atât chinezii au randamente mai bune şi pot oferi probabil şi produse mai bune şi mai ieftine ca ruşii. De altfel, chinezii au demonstrat şi ei rachete hipersonice, însă demonstraţia ruşilor este una reală în timp de război, filmată şi văzută de toţi. Cu siguranţă comenzile curg, la alte produse însă nu la Oreşnik de care ruşii nu cred că au suficiente nici pentru ei.
A venit vorba de Daniel Davis. Cei care doresc să afle mai mult despre Oreşnik, le recomand să urmărească canalul şi videoclipurile recente. A avut invitat şi un profesor de la MIT specializat în rachete. Unul dintre invitaţi spunea recent că 100 de rachete Oreşnik pot neutraliza întreaga flotă de avioane americane staţionată în Europa. Cu siguranţă, mai ales bombardierele ar fi de interes pentru ruşi deoarece ar tăia riscul de nucleare din partea acestora şi ar rămâne „doar” balisticiele intercontinentale, aşa-zisele ICBM-uri.
