Orice bilanţ acum, câtă vreme războiul nu s-a terminat, este unul cvasi-irelevant. Orice se poate întâmpla de pe o zi pe alta deoarece balanţa de putere este imposibil de evaluat din afară, chiar dacă pe anumite direcţii putem evalua foarte clar plusurile şi minusurile. Cel mai greu este însă de adunat toţi factorii care contribuie la bilanţul final şi care vor determina soarta războiului.
Anatoly Karlin face un bilanţ pe X la 1000 de zile. Pretinde „la rece”. Vom vedea …
Coridorul Crimeei – pierdere totală (pentru ruşi)
Se referă la faptul că ruşii nu au reuşit să ia Odesa şi să blocheze accesul ucrainienilor la Marea Neagră. Se referă la faptul că ucrainienii au reuşit să gonească navele ruşilor din Marea Neagră. Evident nu menţionează că şi ruşii au reuşit să gonească dronele americane din Marea Neagră, dar asta e ca fapt divers.
Relitatea este însă că ruşii nu au declarat niciodată că obiectivul lor este să facă „coridor” până la Transnistria. La începutul războiului, ruşii au dat lege legată de cele 4 oblasturi ale Ucrainei pe care doresc să le alipească: Luhansk, Doneţk, Zaporijnia şi Herson. Gradul actual de ocupare este între 70% şi 90% pentru aceste oblasturi şi situaţia pe front este clară: e doar o chestiune de timp până se va ajunge la 100%.
Nu negăm aspiraţiile Rusiei pentru Odesa cel puţin sugerate de diverşi comentatori imperialişti, prin prisma istoriei. Atacarea pe direcţia sud, spre Odesa este însă varianta ocolitoare şi dificilă pentru ruşi. De ce să nu vorbim de exemplu, că poate ruşii au pierdut obiectivul cuceririi Liov-ului? Deoarece este absurd, până la Liov mai e ceva distanţă. Avansul liniei frontului este cert, coridorul Crimeei nu este pierdut ci din contră este unul solid care nu a putut pica în ciuda tuturor eforturilor făcute de ucrainieni de a recupera Crimeea şi de a face ofensive înspre Crimeea.
Capitalul Uman – pierdere totală (tot pentru ruşi)
Nu am menţionat la începutul articolului, dar orice analiză pe o anumită categorie, trebuie evident să privească obiective, oportunităţi, câştiguri şi pierderi de ambele părţi. A spună că Ucraina a bătut Rusia la capitalul uman este hilar. Conform analizei autorului, 1.5 milioane de ucrainieni au rămas în teritoriile ocupate de ruşi, adică practic acum sunt ruşi. Cu toate acestea, deoarece zice el că aproximativ 1.5 milioane de ruşi au fugit în afară – unde îi putem vedea pe aceşti ruşi, nu ştim – situaţa e cumva în favoarea Ucrainei, care deşi a pierdut 1.5 milioane, putea pierde 20 milioane câţi locuiau înainte de invazie în teritoriile ocupate acum de ruşi. Şi cumva, din această cauză, deşi au câştigat 1.5 milioane de oameni, ruşii au pierdut.
Pierderi de război (oameni şi muniţie) – pierdere moderată
Acest ucrainean pretinde că ruşii au pierdut 165.000 de soldaţi şi ucrainienii doar 130.000. Dar la schimburile recente de cadavre, sunt filmări unde putem vedea că pentru un soldat rus cărat, primeau la schimb 4-5 ucrainieni. Poate fi un datapoint irelevant. Adevărul cu privire la numărul morţilor este cel mai greu de aflat. Este secretul cel mai păstrat al fiecărei armate, la fel ca codurile nucleare, deoarece adevărul ar putea fi ca un cancer care macină moralul. Eu sunt sigur că după fiecare bătălie, rapoartele şi datele încep să fie măsluite şi numărul de morţi redus la fiecare etapă a raportării. Iar când ajunge sus de tot, de asemenea cifrele sunt măsluite.
Este imposibilă orice evaluare a cifrelor, dar asta nu înseamnă că nu putem face unele deducţii logice. Faptul că peste 80% din morţii din acest război se datorează bombardamentelor de artilerie este unul cunoscut şi deseori mărturisit mai ales de mercenarii din vest intervievaţi după ce îşi termină aventurile. Sunt nenumărate filmări pe Youtube. Dar şi filmările puse pe youtube de o parte şi de alta, ne arată cum nu e puţine ori artileria e folosită chiar împotriva trupelor, mai ales de către ruşi. Având multă artilerie, ruşii nu au ezitat să o folosească pentru a avansa pe linia fronului, direct împotriva trupelor. Raportul de focuri de artilerie este clar în favoarea ruşilor. Aşa cum recunoaşte şi autorul postării, ruşii aveau deja stocuri sovietice imense de artilerie pe care le-au folosit. Poate nu toate sunt de precizie, dar când razi tot ce mişcă nu prea mai contează precizia. Nu este greu de prezis că de departe în acest război au murit mult mai mulţi ucrainieni decât ruşi.
Dacă facem o anliză la rece cum pretinde acest comentator, având relativ aceleaşi dotări şi aceeaşi pregătire, diferenţa între cele două armate e doar de scală: Rusia are de 10 ori mai multe de toate. Deci dacă peformanţa pe front este similară şi ambele părţi având aceleaşi dotări şi aceeaşi pregătire produc daune similare inamicului, cum doar scala diferă, e logic că şi la numărul de morţi lucrurile stau la fel, adică Ucraina de 10 ori mai mult ca Rusia.
Efecte Economice – în curând economia Rusiei iar va avea de suferit
Mantra prăbuşirii economiei ruseşti va rezista încă 20 de ani şi după acest război deşi realităţile economice sunt poate cele mai uşor de evaluat. E la mintea cocoşului dacă ne uităm pe indicatorii economici că Rusia stă mai bine ca UE de la începutul războiului. Este incredibil cât de mult poate să mintă propaganda şi cu câtă neruşinare propagă tot felul de minciuni. „Investitorii nu se vor grămădi în Rusia” – la asemenea declaraţii nu avem decât să zicem, stai băiete calm că nici în România nu se grămădesc, din contră, cam fug. Vezi CEZ, vezi Telekom, vezi BRD Finance şi câte şi mai câte.
Se aminteşte aici de dobânda de referinţă a Rusiei de 20%. Deşi e mult de comentat, această dobândă este ca o dietă pentru un obez mortal. Dobânzile prohibitive nu doar că ţin inflaţia sub control, dar obligă băncile să evalueze foarte bine cui dau credit şi obligă de asemenea companiile să îşi facă o analiză atentă a planurilor de afaceri. Deşi noi de exemplu nu avem 20% dobândă, recesiunea tăcută, lipsa efervescenţei economice, reglementările continue în schimbare, incertitudinile fiscale şi lipsa investitorilor, la care se adaugă imbalanţa comerţului exterior şi controlul monedei al BNR fac ca companiile să nu poată avea o strategie pe termen lung şi deşi există acces la credit, temerile şi lipsa perspectivelor fac ca orice investiţie şi dezvoltare să fie un act pur de nebunie. Nu la fel se întâmplă în Rusia unde statul oferă linii de credit companiilor care activează pe anumite sectoare strategice, mai ales cele în direcţia extinderii proiectelor comune cu China.
Dar este imposibil de comparat ce se întâmplă acum în România cu ce se întâmplă în Rusia, unde are loc efectiv o revoluţie a manufacturii. Sancţiunile sunt un factor stimulant extraordinar. Rusia a fost un obez care a trăit bine pe spinarea petrolului şi a gazelor. Acum obezul e nevoit să pună osul la muncă şi să iese în grădină să culeagă cartofi, ceapă, să îşi gătească singur, să dea la găini, să se gospodărească, altfel zis. Cam greu cu grăsanii la început, dar când încep să transforme osânza în muscultatură, există o revoluţie interioară. Pe lângă stimularea producţiei interne, dictată de necesităţile sancţiunilor, Rusia în paralel a dezvoltat noi relaţii şi pârghii economice cu Asia, cu China, cu India.
Zic că nu vreau să intru, dar nu mă pot abţine să nu menţionez că sancţiunile au fost de fapt nu o tăiere totală, ci o îngreunare incrementală a accesului. Rusia are mereu variante, sancţiunile nu au putut bloca complet totul. Iniţial Rusia a importat prin Belarus, asta adăugând doar un mic procent la costuri. Ulterior, a importat prin ţările din Asia centrală partenere, sau prin Turcia. Sancţiunile nu au puterea să blocheze aceste ţări şi toată problema pentru ruşi a fost doar creşterea costului şi lungirea perioadelor de livrare a unor produse. În acest context, trecerea la o economie de producţie unde totul se face intern, sau cel puţin o mare parte, în timp ce ai totuşi acces la mărfuri din afară chiar dacă sunt puţin mai scumpe, nu se putea face în condiţii mai blânde şi mai optime. Ca fapt divers, uitându-mă şi analizând evoluţia economiei Rusiei, visez la o Românie în afara UE unde deşi nu vom mai avea acces atât de facil la mărfuri ieftine europene, vom importa direct din China la preţuri mult mai mici, iar producătorii locali vor completa nevoile cu brio şi astfel balanţa externă va fi corectată, existând chiar perspective să trecem pe plus, ceea ce ar fi un miracol cu adevărat la care însă nu putem avea acces niciodată cât vom rămâne în UE.
Consecinţe Strategice – câştig local, implozie globală (???)
O concluzie ilogică, o redăm ca atare. Cum anume câştigă Rusia local, dar pierde global, nu înţelegem. De altfel, întreg textul de la acest punct nu are niciun sens. Rusia pierde deoarece IA devine importantă şi deoarece SpaceX. Cum anume poate menţiona de SpaceX când până mai ieri ruşii erau singurii care puteau să trimită oameni pe ISS, nu ştiu. E adevărat că acum a început şi Space X, dar totuşi … ditamai putere mondială şi să te bazezi pe Rusia. Legat de IA, cred că e hilar să credem că Rusia stă prost la IA câtă vreme până una alta, alături de China, Rusia este singura ţară din lume care are servicii IT complete similare celor oferite în vest de ecosistemul IT. Mă refer aici la tot ce ţine de sistem bancar, comunicaţii sateliţi, motoare de căutare, emailuri sigure, soft de telefonie cu app-uri, cu ecosistem care stimuelază dezvoltarea de app-uri. Ba chiar şi cu reţele sociale.
Infrastructura IT este atât de importantă încât ţările care nu stau bine sunt obligate să taie complet anumite canale din cauza riscurilor existenţiale pentru stat. Mă refer de exemplu la tăierea reţelei X în Turcia: aceasta s-a făcut deoarece X e controlată de Elon Musk care e controlat de evrei şi care a mai produs revoluţii prin reţele sociale pe X în Primăvara Arabă. Nu aiurea au interzis turcii, nu deoarece le este frică de critici, deoarece democraţia în Turcia e vibrantă şi critica politică este ceva firesc, ci deoarece Elon Musk folosind softuri IA poate produce mişcări sociale în Turcia care să ducă la prăbuşirea statului turc şi preluarea din nou a controlului de către NATO. Reamintim că au existat încercări şi Erdogan a fost scăpat de Putin.
Revenind la consecinţele strategice, cred că se omite elefantul din cameră: Rusia mai are puţin şi cucereşte toată Ucraina. Chiar dacă fizic mai are mult, armata Ucrainei pare terminată, ritmul pierderii teritoriilor este accelerat. Este doar chestiune de timp şi avansul va fi masiv, pierderile fiind irecuperabile. Venirea lui Trump şi ameninţarea cu tăierea banilor este un alt risc pentru Ucraina. Practic acum Ucraina nu are variante nici pentru încheierea războiului, eşecul tentativelor de a deschide orice negociere cu ruşii fiind elocvent cu privire la balanţa de putere.
După 1000 de zile Ucraina nu e terminată încă, iar purtătorul de cuvânt al Kremlinului a declarat azi că Rusia nu e în război doar cu Ucraia ci cu întreg NATO-ul.
