Problemele Ucrainei

Problemele Ucrainei nu sunt de ieri de azi, ci de peste un an. Teoria mea este că problemele Ucrainei i se trag tocmai de la succesul Ucrainei, mai precis de la succesul contra-atacului faimos de acum 2 ani din toamnă când Ucraina a dat înapoi cu ruşii ditamai teritoriu, după puseul iniţial, cu sprijinul armelor din vest dar mai ales cu sprijinului militar tehnic şi de comunicaţii oferit de americani.

Culmea este că eu văd ca principal concurent al Ucrainei şi cel care i-a săpat groapa, a fi Israel. După ce au văzut sumele uriaşe care curgeau spre Ucraina, evreii au fost instant foarte atenţi. Reamintim că tradiţional, Israel primeşte de la SUA cam 3 miliarde pe an, mare parte armament vechi, casat, sau mai bine zis vechituri destul de bune, dar de care SUA se descotoresc pentru a justifica noi „investiţii” ale armatei, adică pentru a continua producţia la turaţii cât mai mari.

De la contra-atacul Ucrainei şi îngrămădirea marilor finanţatori pe la Kiev în speranţa că Ucraina va face fapte măreţe împotriva Rusiei şi până la atacul din octombrie al Hamas din Israel a durat aproximativ un an, cam cât se comenta atunci că era necesară pregătirea unui astfel de atac. Nu puţine au fost informaţiile şi speculaţiile că evreii au cam lăsat acest atac să decurgă tocmai pentru a justifica reînceperea unui război împotriva Gaza şi reluarea campaniei de construire a Marelui Israel, proiectul fantasmagoric al extremiştilor religioşi care conduc Israelul şi al evangheliştilor americani care îi susţin şi care sunt principala forţă politică în SUA, coloana vertebrală a lui Trump. Ce sunt pensionarii pentru PSD în România, sunt evangheliştii pro-sionişti pentru Trump. Ceva seminţe de astea, deloc bune, sunt aruncate şi pe meleaguri mioritice deşi cred că e mai mult vorba de import narativ tembel al ereticilor protestanţi autohtoni care se numesc pe ei creştini deşi sunt ideologic nişte goimi naivi, idioţi utili ai cauzei sioniste.

Ca să reia poziţia pole-position în fluxul de dolari americani prin ajutor de arme, Israelul a avut multă treabă între timp. Rezultatul se vede acum: SUA va fi nevoită să se retragă din Ucraina deoarece trebuie apăsat pe pedală în Orientul Mijlociu unde Israel vrea să termine Gaza, să acapareze şi să asimileze sudul Libanului şi să facă praf Iranul.

E nevoie de un scurt istoric recent pentru a contura o imagine completă. Se pune deci problema, de ce a scăzut interesul americanilor în Ucraina? Ştim că militar, totuşi, chiar dacă Ucraina a eşuat în operaţiunea de recuperare a Crimeei – nu ştiu dacă vă mai amintiţi dar o perioadă toţi generalii experţi de la TV analizau cum va reuşi Ucraina să dea jos cu podul şi apoi să gâtuiască aprovizionarea ruşilor cu Himars-uri şi apoi să recucerească Crimeea. Analize penibile şi josnice pentru oameni care au purtat haina militară şi care pentru doi bani de o bere se fac sclavi la Maşinăria de Produs Consens.

Dacă e să punem degetul pe ceva, din momentul stealmate-ului când se discuta despre un război de uzură, spijinul american a început să scadă. Ruşii au început să îşi revină din adormire, au mobilizat mai mulţi oameni, au început folosirea artileriei împreună cu dronele şi au extins zonele din front unde făceau încercări să vadă care zonă este mai prost apărată, după care au început să pătrundă pe acele tentacule-pincere-gheare care sunt uşor de făcut pentru cine are trupe multe şi logistică solidă în spăte deoarece tot ce are de făcut este să găseasă porţiunile slabe şi apoi să avanseze pe ele până dau de rezistenţă. Spre deosebire de prima perioadă a războiului unde Rusia a încercat un avans general din toate părţile, o terapie şoc, acum tehnica a fost a avansurilor pas cu pas, făcute sigur pentru soldaţi, cu multe bombe folosite (dar au avut de unde), cu multă atenţie şi pregătire.

Ucrainienii aşteptau pe atunci tancuri, avioane şi alte minunăţii. Care au venit în număr infim, irelevant. Între timp, pas cu pas, nu mai vin mai de niciunele deoarece europenii au terminat tot ce aveau de dat şi americanii se uită spre Israel.

Operaţiunea din Kursk a fost o ultimă tentativă a lui Zelensky de a încerca să atragă atenţia şi să obţină mai multe arme şi mai puternice şi mai ales dreptul să le folosească „în adâncime”. După mine, Zelensky nu ar da înapoi nici de la folosirea nuclearei. Pentru Zelensky nu există varianta păcii, el dacă nu realizează victoria nu va supravieţui. Pare o condamnare la moarte dar nu este, singur s-a condamnat eu doar constat nişte realităţi fireşti. În ce context va putea Zelensky scăpa mâniei propriilor duşmani pe care i-a cam dat la o parte ca să rămână el în timpul războiului, în ce context va rezista ruşilor sau chiar creditorilor din vest care au pariat pe el şi au pierdut şi cel puţin de mânie, pot să îl termine ca să îşi descarce nervii?

După succesul operaţiunii din Kursk, Zelensky a făcut o ultimă tentativă, misiunea „Planul de Victorie” transformat ulterior în „Planul de pace”. Zelensky i-a convins pe britanici care l-au dus la americani cu nişte idei năstrusnice de cum să îi căsăpească pe ruşi. Evident propunerile lui Zelensky aveau şanse să implice SUA în răzbel cu Rusia poate mai mult decât atragerea de către Israel a SUA în războiul împotriva Iranului – operaţiune care are loc acum. Dar britanicii deşi sunt o colonie mai cu moţ, sunt toutşi o colonie şi nu doar că nu au putut să îi convingă pe americani că planul lui Zelensky merită, dar nici măcar acum nu le mai dau arme. Oficial nu mai au de unde. Nu mai au bani, nu mai au arme.

Americanii nu le-au dat dreptul ucrainienilor să lovească în adâncime, dar nu le-au mai dat nici arme şi muniţii. Au pus pe europeni să le dea. Care europeni nu mai au nimic. Consecinţa a fost rapidă. Ucraina a pierdut masiv pe front şi este în colaps militar. Zi cu zi ruşii avansează mai mult.

Trump este normal să declare acum că renunţă la Ucraina deoarece între timp are nişte datorii la evrei care l-au pus preşedinte. Democraţii, au avut ocazia să îi ajute, dar Israel de un an se chinuie să termine Gaza, nici măcar pe ăia nu îi pot termina. Problemele Israel-ului sunt multiple, de la prizonieri, la tunelurile masive, atât ale Hamas cât şi ale Hezbolah-ului în sudul Libanului. Sprijinul pentru Israel a fost simbolic, cu mult sub ce sperau evreii. Conflicul cu democraţii a mers până acolo unde Biden nu îi mai răspundea lui Bibi la telefon, nu are deci nevoie să mai discutăm situaţia, fiind clară.

Totodată Trump este şmecher şi spre deosebire de senilul Biden vede finalul unui plan. Era imposibil pentru Ucraina să bată Rusia, lucru spus de noi aici pe blog şi explicat de la început. Oricine ştie că Rusia în ultimă instanţă putea apela la nucleare dar iată că acum nici nu se mai pune problema. Cu Iranul, poate rezolva uşor. Dacă îi convinge pe iranieni să îi calmeze pe Hezbolah şi să nu mai atace Israelul, războiul cu Iranul poate fi deviat şi Hamas va fi obligat mai devreme sau mai tărziu să facă pace. Sau poate Trump îi va pune pe egipteni să îi primească pe palestinienii din Gaza şi astfel să îi lase pe evrei să o ocupe fără război cu Iranul. Chiar dacă nu fac pace, Trump poate să îi ajute pe iranieni doar cu nişte avioane prin zonă şi cu nişte anti-aeriene în caz de atacuri noi, caz în care şi-ar plăti datoria de la alegeri şi apoi doar ar aştepta să vadă ce fac evreii. Visurile evreilor că un EMP ar putea bloca complet Iranul sunt utopice. Scenariul este însă interesant, trebuie să recunoaştem. Cam toate marile puteri ar dori să vadă efectul unui EMP într-o ţară care urmează să fie atacată. Un astfel de studiu ar fi util mai ales ruşilor care au deja ceva arme în Iran şi care vor putea astfel să vadă cât de rezistente sunt.

Una peste alta, am mai discutat de ce Israel e mai important pentru SUA, cu sau fără Trump, cu sau fără Kamala şi în alte articole. Ce nu cred că am tratat este ce se va întâmpla cu Românika.

Perspective pentru Românika

Românika este ţinută pe linia de plutire de creditele băncilor americane care cumpără obligaţiunile guvernamentale şi care le rostogolesc pe cele vechi. Situaţia se datorează interesului americanilor ca România să nu intre în faliment, ceea ce s-ar fi întâmplat până acum dacă SUA nu ne ţinea pe braţe. Un faliment nu e un lucru rău, mai ales dacă ai mii de miliarde de plătit la americani. Personal aş prefera să nu mai plătesc dacă aş fi în situaţia României. Sau măcar să negociez cum au făcut grecii care au tăiat cam la 30% datoria cu europenii în criza cretitelor. Aşadar România a avut finanaţare nelimitată, deşi sumele sunt mizilic pe lângă cât a primit Ucraina, care chiar şi de la UE a primit într-un an, fără să contribuie cu nimic, decât să „ne apere de ruşi”, mai mult decât România în zece ani de contribuţii la buget şi consumarea doar unui mic procent din fondurile alocate.

Cu privire la perspective pentru Românika, o să încep cu un scenariu amuzant, original şi deloc neplauzibil care aparţine nici mai mult nici mai puţin lui nea Mitică Dragomir. Privind multe prostii, printre altele, am dat şi pe discuţiile lui Nea Mitică cu un sportănac de la Fanatik. Nea Mitică, mare antreprenor în construcţii se teme că dacă se termină războiul în Ucraina şi fac pace, toate materialele şi toată forţa de muncă se va duce acolo ca să reconstruiască Ucraina. Ce nu m-am prins la ei, este cine va plăti pentru acele reconstrucţii şi ce profituri visează cine va investi în această reconstrucţie. Dar eu nu sunt la fel de geniu ca nea Mitică. Poate că guvernul Ucrainei va vinde toate terenurile agricole americanilor care vor avea nevoie de sclavi să muncescă pe plantaţii şi prin urmare românii noştri care lucrează în constructori, o perioadă se vor duce acolo ca să facă barăci pentru sclavii ucrainieni care ar urma să mucească pentru fermierii americani pentru următorii 50 de ani. Cam complicată povestea, deaorece americanii nu prea se ocupă de afaceri brik & mortar, eu ştiu mai bine să joace la bursă.

Am menţionat acest scenariu deoarece pe lângă altele aberante mi se pare unul care are oarece legături cu realitatea şi este original, aparţinând nici mai puţin nici mai mult unicului nea Mitică Dragomir.

Trecând însă la perspective bazate pe trenduri, situaţii şi cifre concrete, putem observa deficiturile record, balaţa comercială în continuă scădere şi inflaţia galopantă. Toate la cote maxime, toate la noi. Nu mai zicem de Germania care intră în recesiune şi de haosul din UE. Nicio ţară din UE nu o prea duce bine, poate Iralnda care sifonează profituri de la marile companii Tech care o folosesc ca cap de pod în UE deoarece plătesc impozive preferenţiale.

Se pune întrebarea, dacă americanii vor mai avea interesul să finanţeze România în cazul în care Ucraina nu mai e de intreres pentru ei şi România nu mai e la fel de importantă deoarece războiul e rezolvat sau cel puţin e amânat. România nu ar fi prima ţară parteneră SUA care e lăsată cu fundul în baltă. Turcia a trecut prin situaţii mult mai nasoale dar ei s-au ţinut pe baricadă prin acţiuni specifice unui stat puternic: controlul monedei, al creditării, preluarea politicii monetare din mâna străinilor pe mâna guvernului, căutarea de parteneri şi extinderea relaţiilor cu aceştia ca alternativă la Europeni care ţineau Turcia să bate la uşă cam la fel cum ne ţin acum prin neinegrarea în Schengen dar mai ales prin exodul marilor companii europene şi ignorarea totală când vine vorba de investiţii. Tot ce auziţi pe la noi de investiţiile europene sunt gogoşi, se discută în general de fluxurile de bani trimise de românii care muncesc afară. În rest, exodul companiilor mari din domeniul energiei şi IT-ului este de departe marele elefant din cameră despre care nimeni nu discută. Energia este de departe un sector strategic în orice ţară şi comunicaţiilor deloc mai jos în coadă. Ei bine, din ambele, europenii se retrag de la noi şi asta nu doarece nu fac bani ci deoarece aşa au ordin. De ce?

Dar oare de ce nu ne-ar mai da americanii bani? Simplu: deoarece nu mai au nici ei. Ajung în curând la un punct de inflexiune în care nu mai pot tipări deoarece volumul de dobânzi poate depăşi viteza tiparniţie. Sunt lucruri tehnice legate de viteza de rotaţie a banilor tipăriţi şi nu doresc să intru în amănunte. Finanţele din Imperiu nu sunt deloc roz chiar dacă dolarul stă bine. Nu din cauza BRICS, nu din cauza UE ci din cauza creşterii prea mari a cheltuielilor guvernamentale, a inflaţiei galopante şi situaţia Fed-ului aflată între ciocan şi nicovală, subiect de asemenea tratat pe larg aici pe blog.

Dar oare nu pot prelua europenii ştafeta să pună o mână de ajutor şi să ne ţină pe linia de plutire alături de americani? Nu. Europenii stau mai rău ca americanii care măcar au vândut europenilor petrol scump în locul gazului rusesc. Europenii acum mai au şi de cumpărat arme, că şi România mare parte din deficit e dus pe arme. Trump ştiţi că cum vine, cum zice de NATO că e obsolete şi că europeni trebuie să plătească pentru protecţia oferită de americani în faţa ruşilor pe care tot ei îi provoacă şi apoi îi lasă pe europeni în fundul gol.

Dincolo de lipsa creditării care se arată chiar dacă ar exista bunăvoinţa, problemele interne sunt mai mari ca niciodată. Niciodată cheltuieli aberante, proiecte investiţionale fără rezultat şi decizii anti-ciclice mai mari ca acum nu au fost luate. Mă refer la măsurile de controlu preţurilor, de mărit pensiile şi salariile bugetarilor pentru a câştiga voturile, de crescut impozite pe domenii strategice cum ar fi IT şi gonit bani pe singurul sector care atrăgea investiţii externe şi mai ales de preconizatele măriri de TVA, la pachet cu haosul legislativ şi normele fiscale în continuă schimbare care fac aproape imposibile afacerile în România, mai ales afacerile solide şi dinamice.

Nu există zonă de război pe care au creat-o americanii şi unde în urma lor să fi crescute ceva roade. Ne uităm în Afganistan şi vedem talibanii cum au preluat puterea şi fac praf totul. La noi talibanii neoboşevici ai partidului unic plin de corupţi şi mafioţi va întoarce România într-o situaţie mai nasoală ca pe vremea lui Iliescu, din tranziţie. Structurile acestora sunt deja costuite acum şi fluxul „investiţiilor” în natură este bine controlat. Afacerile în Românika vor muri, nu cele ale camarilei politice ci afacerile medii şi apoi mari. Va renaşte cu curaj piaţa neagră, munca la negru şi traiul de subzistenţă. Sărăcia şi necazurile vor produce un nou exod în afară, care acum a fost temperat cât de cât din cauza menţinerii unui nivel de trai acceptabil datorat alegerilor şi aşa cum am explicat fluxului de ban american menit să evite căderea României în gheara ursului, pe modelul Ungariei.

Dar oare nu poate exista un scenariu pozitiv? Cum UE este în prag de recesiune şi cifrele cu greu sunt coafate pentru a nu oficializa starea de fapt, este greu de crezut ce se mai poate întâmpla ca să rezolve problema. Singurele aspecte pozitive ar fi că poate dacă se face pacea, nemţii pot să reia importul de gaze ieftine de la ruşi, deşi despre asta nu se discută nimic. Caz în care UE poate creşte din nou, pot exista speranţe de revenire economică la nivel UE şi prin porpagare şi la Românika. Altfel ne vom asemăna Turciei, o inflaţie galopantă, dobânzi astronomice care să contracareze inflaţia, scădere accelerată a nivelului de trai, destabilizare politică, haos economic.