Recunosc că nu mă rog pentru pace prea des. Mă rog aşa, din datorie, dar cu jumătate de gură, aşa cum zic şi ectenia privitoare la Daniel când am ocazia, căci legat de al nostru ierarh, deocamdată am evlavie la el şi nu văd de ce mi-aş schimba-o în viitor. Dar legat de pace, nu prea am curaj să mă rog. La urma urmei, boporul trebuie să primească ce vrea.

Bine, se pune întrebarea, cine e poporul şi câţi la sută chiar vor războiul, câţi la sută chiar merită bombe şi tancuri ruseşti. Acestea sunt chestiuni complicate, dincolo de capacităţile noastre, se înţelege că Dumnezeu ştie să calculeze şi are un plan.

Dar vă propun să faceţi un scenariu la cum ar putea evolua lucrurile dacă nu ar fi război şi maşinăria UE s-ar reporni pe vehile planuri cu viteză maximă. Păi dacă vine pacea şi nemţii reîncep importul de gaze de la ruşi, ne întoarcem cumva la vechile probleme. Adică, UE are acum Comisie nouă, care e ca veşnica coaliţie la noi: aceiaşi oameni, acelaşi program. Draghi a menţionat în timp, deşi la noi nu prea s-a prezentat concret, că UE trebuie să facă unitatea fiscală, asta însemnând că de la nişte regii autonome, ministerele de finanţe ale statelor vor fi doar nişte sedii locale ale ministerului unic de finanţe european. Deja tehnic integrarea financiară există, cu unele mici frecuşuri care oricum sunt normale şi se vor rezolva. Mă refer aici la digitalizarea completă a tuturor tranzacţiilor economice şi financiare care sunt transmise la ANAF, stocate şi de aici se pot trimite mai departe la nivel european.

CBDC-urile sunt deja pregătite şi BCE are totul pregătit (detalii AICI pe site-ul oficial al BCE).

Tot ce mai lipseşte este ca Trump să bage sancţiuni europenilor, să declare „război tarifar” pentru ca UE, la un singur glas şi cu o singură sforţare să treacă la fapte şi să termine şi ultimele capitole din planul multi-anual de integrare blocat în plandemie prin apariţia miraculoasă a variantei OMICRON care a spulberat planul de „Certificat de vaccinare” care urma să fie buletinul european biometric cu control şi verificare unică, care era baza fiscalizării la nivel european şi pe care se puteau construi toate sistemele de control şi direcţionare a viitoarelor CDBC-uri.

Evident pe alocuri, se mai fac unele progrese, în sensul că vedem industria auto cum este exterminată bucată cu bucată, vedem cum din ce în ce mai multe oraşe interzic efectiv maşinile, vedem cum proteste gen „vestele galbene” nu reuşesc nimic şi vedem cum fermierii sunt pregătiţi pentru eutanasiere, cum se întâmplă în Marea Britanie prin acele supra-taxări prohibitive a transferului pământurilor de la tată la fiu.

Iată deci că un război total oferă cel puţin perspective pentru o reapariţie a statelor naţionale, în sensul că abia atunci se va da pe faţă cât de reuşită este reformatarea ideologică a tineretului prin insuflarea noului ethos europenist în locul identităţii naţionale.

Partea nasoală este că aşa cum în Ucraina vedem că înlocuirea identităţii ruseşti cu cea ucraineană a funcţionat doar parţial, maşinaţiuni şi control se poate face dacă ai un procent suficient de automatoni pe care îl poţi folosi pentru dominarea majorităţii tăcute. Asta e marea problemă însă şi în pace şi în război, majoritatea tăcută nu acţionează activ şi nu determină mersul în societate.

Prin urmare, la cum văd eu lucrurile, neputinţa majorităţii şi neimplicarea în societate, dar implicarea măcar în rugăciune şi într-o relaţie cu Dumnezeu îl obligă pe Dumnezeu să rezolve lucrurile aşa cum vrea El, ca un chirurg care uneori trebuie să taie adânc ca să scoată tumora canceroasă.