Prezint mai jos câteva paragrafe dintr-un articol mai vechi, din martie 2011. În stilul meu destul de haotic, am pornit să scriu pe o temă şi am ajuns la alta, cred că motivul iniţial a fost criza şi faptul că mulţi se ambiţionau să o nege pe atunci deşi istoric, dacă ne uităm pe orice statistici şi indicatori, 2012 a fost punctul culminant, cea mai nasoală perioadă a crizei începute din 2008.

În fiecare criză se găsesc optimişti sau contrarieni obsedaţi de faimă care pentru a atrage atenţia asupra lor, fac declaraţii şocante, total în afara percepţiei generale. Evident, cine are papagal bun, poate să încropească şi justificări, extragi de ici de colo câteva date, faci o poveste şi asta se numeşte argumentare. Îmi aduc aminte de exemplu, de Octavian Radu care în 2008 umbla pe la televiziuni şi încerca lumea să o convingă că este doar o criză psihologică, că s-a speriat lumea şi nu mai comandă, că în rest nu e nicio problemă.

Aşadar încep articolul comentând astfel de declaraţii. Pe atunci nu ştiam de conceptul de recesiune tăcută care în esenţă este inversarea realităţii prin manipularea statisticilor şi propagandă agresivă pe toate planurile în presa controlată, în sensul că se prezintă anumiţi indicatori economici ca pozitivi deşi viaţa oamenilor de rând este evident nasoală şi de asemenea companiile au mari probleme. Dar se extrag adevăruri parţiale, se încropesc cu poveşti elaborate şi oficial nu avem recesiune.

Dacă vom asista la naşterea unui nou stat poliţienesc care va pune bazele unei dictaturi mondiale, este încă un semn de întrebare. Cert este că America a eşuat în globalizarea unor valori care nu se mai regăsesc acum nici măcar la ei: libertate, prosperitate, demnitate.

Nici nu aveau cum să le globalizeze doarece prosperitatea americană vine din puterea dolarului care vine din faptul că SUA au câştigat ultimul război mondial. Tot ce pot să le dea la vasalii din colonii sunt linii de credit pentru care însă le cer în schimb resurse naturale şi uneori umane, cum e cazul Ucrainei.

Mai devreme sau mai târziu americanii vor fi nevoiţi să taxeze produsele chinezilor în urma inflexibilităţii acestora cu privire la devalorizarea yuan-ului

Pe atunci nici nu se discuta de taxare, mărfurile chinezilor beneficiau de scutirile oferite de Clinton prin includerea Chinei în OMC (WTO). Devalorizarea yuan-ului este la un cu tot alt nivel în ziua de astăzi când aceasta nu se mai rezumă doar la cumpărarea de către stat a excedentului de valută rezultat din exporturi. Chinezii au învăţat şi ei inginerii financiare între timp şi mecanismele de expansiune a creditării sunt destul de fine şi nuanţate, urmărind obiective precise şi având o viziune nu doar precisă ci chiar surprinzătoare: creşterea sustenabilă pe termen lung. Dau doar un exemplu: la ultima măsură stimulativă a chinezilor, nu au dat bani oamenilor, nu au redus dobânzile, nu au cerut băncilor să pompeze pe creditare ci au dat bani companiilor pentru rescumpărarea acţiunilor. Asta înseamnă stimulare economică pur-sânge: capitalul reîntors în companii, va fi investit tot în economie şi de asemenea, preţul acţiunilor, fiind un indicator al performanţei trecute, este cel mai corect criteriu de distribuire şi răspândire a acestei mase monetare în acele sectoare şi companii care aduc plus valoare şi care merită să aibă acces la finanţare.

Prin comparaţie, în SUA, primii care au acces la conducta Fed-ului sunt bancherii care fac inginerii sociale şi transferă aceste lichidităţi pe pieţele financiare de pe un instrument pe altul, producând bule şi profitând de pe spargerea acestora în competiţie cu naivii care încearcă să investească proprii bani, munciţi cu greu, propriile asseturi cumulate poate în ani mulţi şi cu mult efort. Cam cum ar fi la un casino, ca tu să vii cu bani de acasă şi să joci şeptică cu jucători care au acces nelimitat la cipsurile cazinoului. Tu dacă pierzi trebuie să aduci alţi bani, de acasă, ca să cumperi cipsuri, dar ei dacă pierd, merg la casieria cazinoului şi cer alte cipsuri. Poate uneori mai câştigi, poate dacă te decizi să te retragi după ce eşti în câştig, ai ceva profit. Însă per total, cei care vin cu bani de acasă pierd masiv.

Daca Fed-ul opreşte tiparniţa şi începe să mărească interes-rate-ul, în condiţiile în care economia încă şchioapătă, America va avea o problemă: hiperinflaţia. Şi când America tuşeşte, restul lumii face pneumonie. Mă rog, restul lumii care nu are un sistem imunitar eficient, dar din păcate pentru noi, suntem printre cei mai expuşi la boală

Prăbuşirea Imperiului Sovietic, deşi a adus cu ea multe probleme, a dus la descătuşarea lagărului în care erau ţinute popoarele, chiar dacă nu în aceeaşi măsură şi nu cu aceleaşi consecinţe benefice în toate ţările. Prăbuşirea Imperiului American va însemna cu totul altceva pentru ca dacă la primul a avut loc o implozie, la cel din urmă cauzele vin tocmai din faptul că s-a umflat peste măsură şi creşterea sa nu a fost deloc organică ci mai degrabă poate fi asemănată unui cancer. Cancerul lăcomiei fără limite (greed is good), al corupţiei sub umbrela lobby-ului, al exploatării economice prin corporaţii multi-naţionale fără nici un dumnezeu şi al cuceririlor pentru resurse (Irak, Afganistan etc) încă creşte şi încă mai are de infectat şi pe ultimele celule sănătoase din lumea de azi. Iar dacă ne gândim numai la arsenalul nuclear disponibil pe care acest uriaş îl are la îndemână şi asupra indiferenţei cu care permite ca milioane de oameni să sufere de foame şi să moară doar pentru ca bancherii să nu piardă un cent din proastele lor investiţii şi din pariurile win-win sub acoperirea CDS-urilor, putem să spunem şi noi ca domnul Arpad că deocamdată nu suntem în criză.

Oare este România una dintre celulele care mai sunt sănătoase? Eu cred că deja suntem infectaţi şi trăim etapa expansiunii formaţiunii tumorale, în curând urmând să vină darea pe faţă a acestui cancer prin introducerea forţată a ţării în război şi prin dezastrul economic al cheltuielilor nesăbuite, creditării turbate şi a generalizării corupţiei.