Fierberea în oală este o metaforă care denotă fenomenul de implementare a unei treceri de la un sistem democratic la unul dictatorial pas cu pas, fără ca populația să observe și să reacționeze suficient și prompt. Introducerea incrementală a „măsurilor” sub un anume pretext nu prezintă pentru iniția tori risc de reacție fermă, deoarece populația generală nu sesizează trendurile și scopurile reale ale acestor pași incremental, mai ales când acești pași sunt acoperiți de false scopuri și măsuri propagandistice suficient de solide pentru a nu stârni o reacție.

Voi face acum o scurtă demonstrație cum măsuri care păreau acum nici un an aberante și revoltătoare și care au stârnit mânia populației, astăzi sunt deja împământenite și normalizate – adică acceptate de majoritatea populației fără nici cea mai mică frustrare.

Bunăoară, dacă vă mai amintiți, a fost o perioadă când, pentru „a proteja” bătrânii, aceștia aveau acces la magazine și la plimbare doar între anumite intervale orare. În sine, restricția încălca dreptul la mișcare al unor oameni. Pe motivul protecției – un pretext fals, care s-a dovedit ulterior fals, prin eșecul acestei măsuri de a constrânge boala – s-a tăiat dreptul la liberă mișcare al unui procent mic al populației din categoria „de risc”. Dacă vă mai amintiți, pe atunci spaima de boală era răspândită mai ales la categoriile de vârstă înaintate. Între timp, deși procentual nu s-a schimbat nimic, cu fiecare persoană tânără care moare, se exagerează riscul și se pompează pe generalizarea fricii: „iată că și tineri mor, nu doar bătrâni” sau „iată că noile tulpini sunt agresive și pe tineri, virusul a evoluat”… Deși, repet, statistic, rata mortalității la cei tineri (ca și la cei bătrâni) între timp a scăzut drastic, deoarece pe măsură ce virusul penetrează în populație și avem mai multe teste, rata mortalității care este raportul dintre morți și virusați scade.

Întorcându-ne însă la această „măsură”, ea în sine a reprezentat un prim exercițiu al dictaturii medicale ieșit din cadrul oricărei logici medicale. Deși părea absurd – dacă bătrânii vin doar la anumite intervale orare, nu pot lua virusul unul de la altul, nu pot lua virusul de la vânzătorii și angații hypermarketurilor, nu pot lua virusul de pe produse, etc? – măsura a trecut în ciuda criticilor. După ce experimentul a fost unul de succes, adică s-a dovedit că mămăliga e rece, guvernanții ne-au asigurat că așa ceva nu se va mai întâmpla și a fost o măsură dură dar foarte necesară și impusă punctual:

Întrebat dacă se ia în calcul posibilitatea prelungirii restricţiilor pentru persoanele în vârstă, premierul a replicat: „Nu, asta este o informaţie falsă”. „Nimeni, nimeni, nimeni nu a discutat vreodată la nivel guvernamental această posibilitate

Sursa: Agerpres, 14 Aprilie 2020

Între timp, vedem că măsura nu doar că a fost reintrodusă dar scopul ei a fost extins: de la pensionari la întreaga populație și de la câteva ore la care aveau permisiune în magazine doar o categorie socială, la câteva ore la care nu mai are nimeni voie nici în magazine (acestea se închid forțat) și de asemenea, nimeni nu mai are voie nici pe stradă (deci nu doar pensionarii) și nu câteva ore ci toată noaptea!

Deci, deși „spiritul” (diabolic) al măsurii este același – restrângere a dreptului de mișcare și restricții asupra unor afaceri – scala extinderii a fost generalizată peste nici un an, la un cu totul alt nivel, deși riscul în prezent este unul cu totul mai mic decât cel de acum un an când nu știam prea multe despre virus și când „scenariile experților” prevesteau apocalipsa cu milioane de morți și oameni care mor pe stradă deoarece nu au loc în spitale. În prezent știm că virusul are o rată a mortalității de sub 0.74% (cam atât este în Israel dar chiar și acolo cifra este mult peste realitate deoarece testarea nu poate fi totală), adică cam de 3 ori mai mare ca gripa normală și de asemenea, la un an de la puseul inițial, vedem că statul nu s-a speriat prea mult de acest virus deoarece avem cam același număr de paturi la ATI și între timp nu s-a făcut prea mult în vederea extinderii spitalelor și echipării lor pentru a face față cu milioanele de cazuri care se credeau atunci că vor apare și din care cauză s-au luat măsuri atât de drastice cum a fost restrângerea dreptului la mișcare a seniorilor.

Vedem deci o progresie graduală a extinderii ghearei noii dictaturi, a noului sistem totalitar global – guvernanții locali fiind doar mici aghiotanți – pe patternul unui test într-o direcție, urmat ulterior, peste ceva timp de escaladarea ariei și a intensității măsurii respective. De la purtarea măștii doar în spații închise și doar de cătr adulți s-a sărit la purtarea peste tot, inclusiv de copii, inclusiv la orele de sport. De la negarea speranței unui vaccin și plusarea pe alte măsuri restrictive la impunerea forțată a vaccinului și introducerea așa zisului „certificat de imunitate” prin care se va gestiona vaccinarea periodică cu cine știe ce produse experimentale prin care minți diabolice vor testa tot felul de inginerii sociale rapid și la nivel global. De la promisiunile de ajutorare ale companiilor care au avut de suferit în urma închiderilor, s-a trecut la amenințarea cu „punerea lanțului” pe ușile celor care nu respectă „măsurile”.

Ca un câine turbat care întâi latră și apoi se lansează în devorarea victimei, statul român, cu ajutorul idioților utili care îi cântă în strună, avansează conștient sau nu, coerent sau cu ezitări, mai repede sau mai încet către un sistem totalitar absurd în care vocea opoziției va fi exterminată, partidele „periculoase” interzise prin lege și cetățenii „rebeli” marginalizați, amendați și dați afară de la serviciu iar copiii luați pentru imunizare forțată și găsirea unui alt tutore care să se supună legilor statului tătuc care știe mai bine ce e pentru copii decât părinții lui.

Dar surprizele se vor ține lanț, deoarece vedem că fiecare „măsură” dictatorială din perioada de test, când trece la nivelul următor metamorfozează ca o ciupercă nucleară în registrul simbolismului kafkian. Din păcate fierberea deși este treptată, pe măsură ce ne aflăm de temperatura de fierbere, ritmul se va accelera și timpul de reacție chiar și pentru broaștele mai cu pielea groasă va fi prea puțin pentru a mai putea schița vreun gest și fiecare va cădea pradă, fie prin includerea în categoria afectată (cum sunt acum patronii și angajații din sectoarele care au crezut gogoșile guvernanților) fie prin afectarea directă de către „măsuri” prin extinderea scopului acestora (nu știu câți părinți care acum bat din palme în hora vaccinării vor accepta ca și copiii lor să fie vaccinați periodic), fie fizic vor avea de suferit de pe urma consecințelor psihologice și fiziologice ale acestui război nevăzut pe care încă nu îl percep la nivelul spiritual cu toate care decurg din asta, ci au rămas capitivi teatrului organizat, crezând că totul este doar o luptă cu virusul.