In articolul de astazi o sa abordez cateva aspecte teoretice ale iesirii din sistem in continuarea articolului anterior ale carui intrebari din final vor ramane insa pe viitor. M-am gandit insa ca – pentru simplificare – sa fac abstractie de epoca plandemiei si sa abordez problemele ca si cum aceasta nu ar fi fost, desi evident ca tot ce va urma in societate de acum inainte la nivel global, va avea amprenta ingineriei sociale exersate deja in etapa initiala a tehnocratiei prin asa- zisele lockdown-uri, prin masurile aberante de „securitate medicala”, prin bagarea pe gat a vaccinurilor, dar mai ales prin manipularea si folosirea auotmatonilor fara cap indocrinati cu usurinta de programatorii noului reset.

Dar sa zicem insa ca privim total neconspirationist beneficiile si problemele dezilipirii de sistemul standardizat de productie de bunuri, servicii si ideologii despre care am tratat cel putin aici.

Am mai explicat ca exista grade ale dependentei de acest sistem si prin urmare fiecare parghie de dependenta are problemele ei specifice (si beneficiile ei). Sa incepem cu mancarea. Este evident ca omul slab si prost care a fost creat sa fie o rotita cu un numar precis de dinti si cu un diametru exact in masinaria standardizata se va descurca foarte greu sa isi produca singur de mancare si nici macar nu concepe aceasta posibilitate, considerand pe cei care totusi fac asa ceva ca pe niste oameni ancestrali, ramasi in urma si care se descurca pentru ca … asta au facut toata viata si nu au incotro. Rotita sistemului nu poate concepe ca pentru cei care isi produc singuri de mancare cultivand legume si crescand animale, aceasta poate fi o alegere nu o constrangere.

In fapt, nu este deloc greu sa iti produci singur de mancare. O curte plina de gaini se poate intretine cu 2-3 ari de cereale care pot fi inchiriati in arenda. Dar daca vorbim de tineri in putere, la ce tehnologii sunt in prezent, cu o motosapa de 2000 de lei, 2-3 ari se pot munci lejer de un barbat din care poate intretine o curte de gaini, 2-3 porci si o capra din care pot trai lejer 5-6 oameni. Este posibil ca totusi tinarul mic fermier sa aiba nevoie sa mai munceasca cu ziua pe ici pe colo pentru a scoate un ban pentru benzina motosapei si pentru plata utilitatilor (curent, gunoi) si evident pentru bere.

Multi ne gandim cand vorbim de agricultura ca e greu sa fii fermier deoarece dai pe pere ce iei pe mere. Insa gandirea trebuie sa fie prin prisma productiei propriei hrane care crescuta in curta, va fi infinit mai buna si mai gustoasa decat cea cumparata de la hypermarket. Intr-adevar, un hipster cu un job „ok” isi poate cumpara o tona de fluffy yogurt pe an dar asta nu il va face fericit, in niciun caz la fel de fericit ca pe cel care isi face mancarea cu propriile maini, lucreaza pe camp printre plante si vede apusul, fluturii si alte minunatii ale naturii live nu pe backgroundul laptopului.

Dar am putea spune ca munca fizica este grea. Munca fizica este grea doar pentru handicapati. Din contra, cei care nu au parte de prea multa munca fizica chiar am auzit ca se duc la niste un fel de sali de sport le zic ei unde cica trag de niste fiare dar care nu au niciun scop, pur si simplu doar trag de ele aiurea, fara sa sape un pamant sau sa care ceva, doar ca sa faca muschi. Ori idiotenie mai crunta decat asta nu poate exista. Conceptul de fitness nu poate fi explicat unui om de acum 50 de ani deoarece este aberant. Noi ne-am obisnuit cu el si sistemul a produs aceasta anexa de „lifestyle” pentru a refula anumite nevoi firesti ale animalului post-modern plasat de „progresul” citadin in niste cutii ca niste inchisori in care omul liber de acum 100 de ani s-ar fi simtit efectiv prizonier. Fitness-ul si „activitatile sportive” nu fac decat sa fie un surogat de medicament de alinare a durerii nedefinite pe care omul o simte din cauza lipsei de activitate fizica si din cauza departarii de un mediu natural.

Am tot pus accentul pe mancare, dar oare ce alte nevoi esentiale de care are nevoie omul le ofera sistemul mai facil decat si le pot produce singuri oamenii liberi care realizeaza si practica independenta de sistem? Daca le luam la rand, toate nevoile din piramida necesitatilor sunt mult mai usor si mai real realizabile in afara sistemului decat in sistem.

Ca principiu, sistemul faciliteaza accesul la aceste nevoi cu un efort minimal. Aceasta este posibil din cauza cresterii exponentiale a eficientei. Culmea este ca promisiunea timpului liber care venea la pachet cu progresul industrial nu a fost realizata, ba din contra exista o relatie invers proportionala intre nivelul tehnic al unei munci si timpul liber pe care rotita care practica taskul respectiv il are. Programatorii de exemplu: sunt oamenii cu cel mai putin timp liber. Iar in cadrul programatorilor, cei mai buni au cel mai putin timp: managerii, team leaderii, seniorii sunt cei mai forjati. Muncesc din greu pentru un salariu baban, ca sa isi cumpere o super-masina pe care au sansa – pe langa traficul grotesc zilnic – sa o foloseasca o data pe an in traditionalul concediu programat si ala destul de in amanunt deoarece bibilica o data stricata, cu greu se mai poate decupla din hora si lucreaza si cand e scoasa din priza.

Doctorii de asemenea: nu poti face mare branza daca nu muncesti non-stop din greu. Cine are timp liber mai mult? Am auzit recent ca soferii de tractoare de astea noi si super-tehnologizate, sunt angajati pe tot timpul anului desi nu muncesc decat 3-4 luni pe an. Asta ca sa … fie motivati. Capsunarii (la propriu) de asemenea muncesc 2-3 luni pe ani ca sa stranga bani pentru ca restul sa frece menta acasa asteptand anul urmator si crescand un porc pe langa vatra batraneasca.

Principalele argumente pe care le-am auzit de la unele familii impotriva mutarii la tara a fost scoala. Copiii trebuie sa invete la o scoala buna. Sarmanii parinti, parca nu realizeaza pe ce lume traiesc. Noroc cu plandemia asta ca poate li se mai deschid si lor ochii. Cea mai buna scoala e scoala vietii, ideal pe camp sau pe santier. Un copil care pana la 20 de ani invata sa puna faianta are viitorul asigurat. Insa scoala nu doar ca il spala pe creier si in anihileaza ultimele relicve de moralitate crestina dar nici macar nu il invata ceva care ii va folosi pe viitor. Este din ce in ce mai clar si mai pe fata ca singurul scop al scolii a devenit formarea „omului nou” – idiotul util al globalismului, militantul activ pentru drepturile minoritatilor si aghiotantul lui Greta in lupta impotrivii incalzirii globale si a triumfului veganismului salvator.

Pentru final am lasat un subiect important: fericirea. Ce te poate face mai fericit, conformitatea si integrarea in sistem sau independenta si activarea in afara sistemului, intr-o mai mare sau mai mica masura, dupa posibilitatile fiecaruia. Ca o mica paranteza, desi in articolele mele despre sistem tot aduc chestiunea producerii independente a mancarii, independenta poate avea si alte forme. De exemplu, un freelancer care isi primeste platile in cryptomonede este poate la fel de liber de sistem pe cat este micul fermier care insa e nevoit sa foloseasca motosapa, deci are nevoie sa mearga la peco sa bage benzina. Ambii vor pica din picoare doar cand se va lua curentul si bitcoinul nu va mai valora nimic si o data cu curentul se va taia si alimentarea peco-ului, deci micul fermier va fi nevoit sa treaca pe cai – daca va fi in stare.

Deci poti fi fericit in afara sistemului? Da, mult mai fericit. Sistemul este total anti-uman si nu e greu de demonstrat. Fiind anti-uman, produce cel putin o stare de depresie generalizata si o nemultumire perpetua celor care se conformeaza si se integreaza. In afara sistemului, fiecare zi este ca un razboi: are victoriile si infrangerile ei. In afara sistemului, provocarile sunt majore si realizarile sunt epocale dar depășirea lor construiește caracterul și aduce un plus de viață. Prin urmare, in afara sistemului, viata este mult mai intensa, prin urmare simpla supraviețuire te face fericit. Simplul fapt că ai reușit să repari un hidrofor care este conectat la un sistem solar pe care tu ți l-ai montat, deși niciodată nu ai mai reparat un hidrofor, nu se poate compara cu realizarea targetului de vanzări a unui agent de marketing.

Supraviețuirea în afara sistemului deși poate fi numită subzistență (și este deja pentru cei care nu s-au integrat încă complet), este cu mult mai mult decat subzistență. Nu sunt de acord cu folosirea acestui termen: subzistă mai degraba rotita care este pusa intr-un loc fix si care trebuie sa faca in aceeasi zi aceleasi miscari in acelasi ritm, marja de abatere fiind extrem de fina si in ciuda surogatelor propuse de sistem, monotonia si plafonarea nu pot fi evitate, indiferent de gradul de inteligenta. O gluma iesita din cadrul de conformitate si care ar putea sa rupa putin din monotonie, poate fi oricand taxata de sistem si individul trecut la un nivel de salarizare inferior unde va urma presiunea ratelor. Pentru cei din afara sistemului, in ciuda riscurilor si a provocarilor, fericirea este mult mai realizabila. Dar in cel mai rau caz, putem conclude ca fericirea depinde de caracter si de personalitate. Dar in afara sistemului caracterul se dezvolta mult mai amplu si potentialul de crestere a personalitatii este de asemenea cu totul altul. In sistem, fericirea este in cel mai bun caz un simplu slogan, un zaharel care te face sa mergi mai departe, o himera diafana. Intr-adevar exista drogurile, care in vest sunt de fapt apogeul pseudo-fericirii propuse de sistem. Este culmea ca zeci de ani de progres tehnologic si economic au dus la o societate fragmentata, in pragul colapsului economic global si in care majoritatea oamenilor consuma pastile de cap anti-depresive si anti-suicidale iar cand doresc „sa se simta bine” trebuie sa apeleze tot la pastile.